Tulburări de somn la copii și adolescenți
Nevoia de odihnă a copiilor diferă de cea a adulților, însă și în cazul celor mici pot apărea diferite tulburări de somn. Ce trebuie să știe părinții, la ce să fie atenți și cum le pot oferi copiilor un somn de calitate? Detalii de la dr. Mihaela Oros, medic primar pediatru.
Ce se întâmplă în timpul somnului în organismul celor mici?
Dr. Mihaela Oros: În timpul somnului, se secretă hormoni de creştere, prolactină, testosteron, creşte producţia de proteine şi are loc reglarea temperaturii.
Somnul contribuie la îmbunătăţirea funcţiilor imune, iar în acest sens numeroase studii au arătat că lipsa de somn la copil are ca rezultat o frecvenţă mai mare a infecţiilor.
Are, de asemenea, un rol important în reglarea stărilor emoţionale şi a comportamentelor sociale, memorie, învățare.
Citește și:
Vă certați de-o viață? De ce e important să faci pace cu mama ta
Crezi că ești o mamă perfectă? Așa ceva nu există! Ce să faci ca să fii o mamă bună
Care este nevoia de somn a copiilor și adolescenților în funcție de vârsta pe care aceștia o au?
Dr. M. O.: Ritmul intern circadian se dezvoltă pe parcursul vieții și este strâns legat de ciclul zi-noapte. În primele zile de viață, nou-născuții nu fac diferența între noapte și zi.
Ritmul lor de somn este modulat doar de senzația de foame și de sațietate, iar acesta pare determinat genetic. Nou-născuții dorm, în medie, 16-18 ore/zi, împărțite în câteva reprize, numărul mare de ore de somn corespunzând dezvoltării intense de la această vârstă.
De la două luni, pot să doarmă câteva ore legate în timpul nopții, oferind șansa părintelui să se apropie treptat de un pattern de somn normal.
La sfârșitul primului an de viață, majoritatea copiilor doarme o lungă perioadă noaptea, la care se adaugă alte două reprize de somn, dimineața și după-amiaza – în total, aproximativ 12-14 ore de somn/zi.
Pe măsură ce copiii cresc, numărul de ore de somn în 24 de ore scade; treptat, ei renunță și la somnul de peste zi, iar către adolescență nevoia de somn este, în medie, de nouă ore de somn pe noapte.
De ce este important să înțelegem ciclurile somnului și care sunt acestea?
Dr. M. O.: Numărul mare de ore pe care copilul şi le petrece dormind, subliniază, o dată în plus, importanța acestui proces, în timpul căruia creierul este activ. Somnul nu este un proces linear simplu.
În funcție de circuitele neuronale care sunt activate, au fost descrise stadiile de somn NREM (non-REM) și REM, care alternează ciclic de-a lungul nopţii.
Debutul somnului are loc prin activarea neuronilor care induc starea de somn – cu inhibarea sistemului neuronal de alertă din starea de veghe.
În timpul stărilor profunde de somn NREM (non-REM), crește cantitatea de sânge transmisă către mușchi, se refac rezervele de energie, se produce repararea și creșterea țesuturilor și sunt secretați hormoni importanți pentru creștere și dezvoltare. Pentru somnul NREM, există mai multe teorii, care vizează refacerea depozitelor de glicogen.
Oscilațiile între depolarizare și hiperpolarizare apărute în timpul somnului consolidează memoria și ajută la eliminarea sinapselor excesive sau redundante.
În timpul somnului, cu mișcări oculare rapide (REM), creierul este activ și apar visele. Corpul devine imobil, respirația și bătăile inimii sunt neregulate.
Somnul REM este necesar și pentru dezvoltarea cerebrală, el contribuind la maturarea cortexului și a sistemului oculomotor prin dezvoltarea de circuite neuronale. De aceea, la nou-născut, stadiul REM ocupă 50% din durata somnului.
Nivelul REM scade apoi, pe parcursul copilăriei și adolescenței, către nivelul vârstei adulte: la 20-25%. Alternarea regulată a acestor faze de somn formează un ciclu de somn.
Un ciclu de somn la copii este mult mai scurt decât la adulți, în primele două luni de viață durata lui fiind de aproximativ 40-50 de minute. Astfel, copiii se pot trezi din somn cam o dată pe oră.
Pe parcursul a 24 de ore, nou-născuții vor avea 18-20 de cicluri de somn, fără a face diferența între noapte și zi. Dacă trei sau patru cicluri de somn urmează unul după altul, copiii vor dormi trei-patru ore legate.
Treptat, ciclurile de somn vor fi mai lungi, până vor ajunge la 90-120 de minute și se vor repeta de șase-șapte ori pe noapte, la fel ca în somnul unui adult sănătos.
O componentă importantă a somnului REM, care merită atenție, este atonia – acea stare în care corpul devine imobil. Practic, activitatea musculară este mult diminuată, inclusiv mușchii respiratori.
Atonia musculaturii respiratorii are importante consecințe asupra respirației. În timpul somnului REM, respirația este mai neregulată decât în timpul somnului NREM, iar valoarea saturației de oxigen în sânge este mai mică.
În anumite situații, aceste aspecte fiziologice pot favoriza supresia generalizată a tonusului musculaturii faringelui în timpul somnului, care va determina apoi îngustarea căilor respiratorii superioare, o rezistență crescută la fluxul de aer și chiar obstrucţia parţială sau totală a căilor respiratorii superioare (apnee în somn).
Pe de altă parte, există diferite afecțiuni în care lipsește atonia din somnul REM și, din acest motiv, apar tulburări comportamentale în somnul REM (REM behaviour disorder):
persoana în cauză (copil sau adult) va reproduce în realitate acțiunile și mișcările din timpul visului având risc crescut de a se răni pe sine sau pe partenerul de somn.
Care sunt tulburările de somn ce pot apărea la copii și adolescenți?
Dr. M. O.: Problemele de somn ale copiilor sunt printre cele mai disruptive probleme cu care se poate confrunta o familie. Plânsul în timpul somnului sau trezirile în mijlocul nopții sunt printre cele mai frecvente plângeri ale părinților.
Părinții afirmă adesea că „au încercat tot ce se putea“, dar rămân surprinși atunci când constată că efortul depus de ei pentru a ameliora comportamentul copilului este, de fapt, un element de perpetuare a problemei.
Părinții ridică copilul din pat când acesta plânge, îi oferă mâncare, îl leagănă, îi spun povești înainte de a-l repune în pat. Sau, în alte situații, îi permit copilului să adoarmă în fața televizorului.
După vârsta de un an, începe perioada în care crește gradul de independență a copilului. El învață să meargă, să vorbească, să mănânce și să se îmbrace singur.
Dar este foarte important, de asemenea, să învețe și să adoarmă singur sau, dacă s-a trezit peste noapte, să revină repede la somn. La fel ca și atunci când învață să meargă, primii pași sunt cei mai dificili. Pe măsură ce copiii cresc, problemele de somn scad ca frecvență.
După vârsta de șase ani, cei mai mulți copii au învățat deja să adoarmă singuri și să aibă un somn profund și odihnitor. Unii copii sunt matinali și se trezesc devreme, alții obișnuiesc să adoarmă mai târziu.
Aceste caracteristici le puteți observa chiar de la o vârstă mai mică a copilului. Spre pubertate și adolescență, apare o tendință naturală de a adormi mai târziu, cu o mare dificultate în a se trezi dimineața devreme.
În acest sens, adolescenții se vor culca din ce în ce mai târziu și vor avea dificultăți în a se trezi pentru a merge la școală. 70% dintre adolescenți au nevoie ca cineva să îi trezească dimineața, în zilele de școală. Tulburările de somn ce pot apărea sunt:
Tulburările de respirație în timpul somnului (TRS) reprezintă o patologie reprezentativă a somnului. Ele pot apărea la copiii de toate vârstele, de la nou-născut până la adolescent, iar spectrul acestora variază de la simptome precum sforăitul, până la forma severă a sindromului de apnee în somn, care se însoțește de anomalii ale gazelor sangvine.
Pavorul nocturn – copilul se ridică în șezut și țipă, transpiră, este congestionat la față, dar nu este treaz. Încercarea de a-l liniști nu are efect. Dacă se trezește, copilul este confuz și dezorientat. Dimineața, nu își poate aminti nimic din cele întâmplate. Pavorul nocturn apare, de obicei, la copiii mici, în prima treime a nopții, apoi crizele scad ca frecvență pe măsură ce copilul crește.
Somnambulismul – episoadele tipice implică doar ridicatul în pat. Însă unii copii merg în somn și uneori se comportă ca și cum ar dori să „evadeze“. Somnambulismul este mai frecvent la copiii cu vârste cuprinse între patru și opt ani. Apare, de obicei, tot în prima treime a nopții, în timpul somnului profund.
Coșmarurile – copilul (adesea înspăimântat) povestește ceea ce a visat. Apar spre dimineață, în somnul REM – somnul cu vise. Sunt mai frecvente între trei și șase ani, apoi frecvența lor scade.
Enurezisul nocturn – specialiștii în somn consideră enurezisul o tulburare, atunci când el apare după vârsta de cinci ani. Totuși, 1 din 10 copii cu vârsta de 6 ani și 1 din 20 de copii cu vârsta de 10 ani continuă să ude, uneori, patul noaptea.
Mişcările periodice ale membrelor se manifestă în timpul somnului prin mişcări involuntare şi zvâcniri ale picioarelor, uneori chiar ale braţelor, și pot perturba calitatea somnului.
Narcolepsia – atacuri de somn necontrolate, de mai multe ori pe zi, halucinații bizare auditive ori vizuale la adormire, episoade în care nu pot să vorbească sau să se miște la culcare sau la trezire, precum și episoade de pierdere bruscă a tonusului, cu o durată de la câteva secunde, până la 30 de minute.
În stadiile incipiente ale acestei tulburări, copiii se plâng adesea de dificultăți la trezire, iar dimineața pot fi confuzi, agresivi sau agresivi verbal. Deoarece somnolența este întâlnită în mod obișnuit la adolescenți, adesea este neglijată, până când apar și alte simptome. Diagnosticul precoce este important, deoarece oboseala perturbă performanțele școlare și copiii pot fi catalogați drept „leneși“ sau „sfidători“. Adolescenții cu narcolepsie au nevoie de program regulat de somn și, adesea, de tratament medicamentos.
Care sunt consecințele tulburărilor de somn la copiii mici?
Dr. M. O.: Întrucât tulburările de respirație în timpul somnului (TRS) reprezintă o patologie reprezentativă a somnului, s-a constatat că impactul TRS este diferit în funcție de vârstă, copiii mici fiind mai vulnerabili.
La copiii mai mari s-a observat o asociere mai puțin strânsă, iar acest lucru sugerează o posibilă fereastră de vulnerabilitate în dezvoltarea cerebrală.
La copiii cu TRS există un risc crescut de enurezis, atât primar, cât şi secundar. Există, de asemenea, influenţe negative asupra creşterii în greutate, unul dintre factori fiind scăderea secreţiei nocturne de hormon de creştere, prin alterarea somnului.
Somnolenţa (evaluată ca un simptom important la adulţi) este mult mai rară la copii. Spre deosebire de adulţi, somnolenţa la copii poate să nu fie caracterizată prin oboseală, reprize de căscat, ci mai degrabă este asociată cu manifestări comportamentale mult mai subtile, chiar „paradoxale“.
Spectrul acestora poate varia: de la iritabilitate, toleranţă scăzută la frustrare, labilitate emoţională, până la apariţia de deficite neurocognitive (sunt implicate aici memoria, flexibilitatea cognitivă, abilitatea de a gândi abstract) sau a dezinhibiţiei comportamentale (agresivitate şi impulsivitate crescută).
Deși tulburările de respirație în timpul somnului au reprezentat un domeniu important de cercetare, deficite neurocomportamentale s-au constatat și în alte tulburări de somn.
Deprivarea de somn (fie prin afectarea numărului de ore de somn, fie prin calitatea redusă a somnului) poate cauza disfuncţii ale cortexului prefrontal şi poate interfera cu funcţiile executive, precum memoria de lucru, reglarea emoţională şi inhibiţia comportamentală; astfel, poate agrava deficitul de atenţie/comportamentul hiperactiv la copiii de vârstă şcolară.
De asemenea, somnul insuficient poate fi asociat cu simptome depresive şi cu alterarea funcţionării sociale şi emoţionale.
În mod particular, copiii pot fi mai vulnerabili la problemele apărute ca urmare a tulburărilor de somn, şi acestea contribuie la creşterea riscului de morbiditate şi mortalitate, precum şi la apariția altor tulburări la adulți.
Care sunt consecințele tulburărilor de somn la adolescenți?
Dr. M. O.: La copiii de vârstă școlară apare tendința de a amâna tot mai mult ora de somn. Copilul preferă să stea în fața televizorului, să citească sau să-și facă temele cât mai târziu.
Astfel, una dintre cele mai frecvente tulburări de somn în copilărie și adolescență este întârzierea fazei de adormire, când ora de adormire este mult întârziată față de ora de adormire corespunzătoare vârstei. Copiii au nevoie de un număr variabil de ore de somn și nu putem face comparații nici chiar între frați.
Este bine să nu trimitem un copil la culcare cu mult înainte să fie pregătit pentru somn. Dar un copil somnoros și obosit în timpul zilei trebuie să ne îngrijoreze.
Mulți dintre acești copii care nu pot adormi seara la ora dorită, vor fi somnolenți a doua zi la școală și acest lucru interferează cu activitățile și cerințele școlare. Un somn insuficient îi poate face pe copii iritabili și morocănoși.
Destul de frecvent vor prezenta probleme de atenție, iar profesorii sau învățătorii pot semnala că le este greu să se concentreze. În astfel de cazuri, primul pas îl constituie revizuirea și corectarea orei de culcare.
În același timp, la adolescenți pot să apară variații ale stării emoționale, afectarea stimei de sine, tendințe depresive, tulburări comportamentale.
În aceste situații, pentru clinicieni, abordarea terapeutică este o adevărată provocare, întrucât aceste tulburări emoționale și comportamentale sunt adesea bidirecționale cu cele de ritm circadian.
De multe ori, dacă adolescenților li se permite să doarmă mai târziu dimineața, aceste simptome se atenuează. Starea de somnolență poate fi și primul simptom al unei afecțiuni neurologice – narcolepsia – sau al unei tulburări respiratorii – apneea în somn.
Copiii cu narcolepsie pot să adoarmă în timp ce vorbesc sau mănâncă sau chiar în timp ce merg cu bicicleta. Ei pot avea dificultăți în controlul sistemului muscular sau pot chiar să se prăbușească în situații în care sunt foarte emoționați.
Copiii cu apnee în somn pot să aibă un sforăit sonor și, în unele cazuri, dureri recurente de cap în cursul dimineții sau infecții frecvente ale căilor respiratorii.
Ce putem face astfel încât copilul să aibă un somn odihnitor?
Dr. M. O.: Suntem, în prezent, o societate de… 24 de ore. Mulți copii și adolescenți nu dorm suficient, din diferite motive: rutina în familie, programul de after-school, utilizarea TV-ului/PC-ului/telefonului în dormitor după ora de culcare.
Pentru a evita problemele de somn, este important ca, încă din primele luni de viață, bebelușul să învețe că noaptea este „timpul pentru somn“, și ziua – „timpul pentru a fi treaz“.
Pe cât posibil, se evită joaca sau distracția/interacțiunea în timpul nopții, lumina este stinsă sau redusă la o lumină de veghe, iar bebelușul va fi pus în pătuț când este timpul pentru somn, evitând să fie adormit în brațe, cu biberonul sau în încăperi destinate altor activități.
Pe măsură ce copiii cresc, rutinele de somn rămân, în continuare, foarte importante. Unii copii simt nevoia de a avea jucăria sau pătura favorită lângă ei, elemente care le conferă o stare de confort la adormire sau în caz de trezire peste noapte.
Camera să fie liniștită și lipsită de zgomote sau de alți stimuli. Se recomandă evitarea activităților antrenante sau jocurile pe PC înaintea orei de somn.
Baia, un joc liniștit sau o poveste înainte de culcare (dar nu o poveste de groază) va ușura tranziția de la starea de veghe spre cea de somn. Aceste activități relaxante constituie, de asemenea, momente speciale petrecute cu copilul.
Uneori, copiii tind să împingă ora de culcare cât mai târziu; de aceea, se recomandă ca părinții să-l anunțe din timp pe copil că se apropie momentul pentru somn sau că povestea se va termina, precum și „să reziste“ solicitărilor pentru „încă o scurtă poveste“ sau „încă un pahar cu lapte/apă“.
Se recomandă consecvență în păstrarea unui program regulat pentru culcare și ora de trezire, întrucât copilul va învăța o regulă doar dacă aceasta este respectată și de către părinte.
Aceeași rutină este valabilă și în situația în care copilul se trezește din somn sau în timpul somnului de după-amiază. Dacă totuși apar dificultăți în a găsi soluții pentru o problemă de somn a copilului, poate fi necesar un consult medical și chiar investigații de somn (poligrafia, polisomnografia), pentru a vedea dacă este vorba de o cauză medicală, apnee în somn sau de o altă afecțiune care poate avea consecințe în somnul și starea de bine ale copilului.
Dr. Mihaela Oros este medic primar pediatru, atestat somnologie nivel I+II, Centrul de Somnologie Pediatrică, clinica Regina Maria, Băneasa, București, [email protected]
Foto: Shutterstock
