Violenta domestica

Tineri sau batrani, infractori sau cetateni respectabili, manageri ocupati sau someri alcoolici, adultii din Romania de astazi poarta in ei cicatricele copilariei. Povestea unui experiment jurnalistic si uman realizat de jurnalista Elena Stancu si fotograful Cosmin Bumbut.

„Nu reduceti voi violenta… Si io-s iute la mana si am mai dat la copii, odata le-am dat cu furtunul de la vin, ne spune, razand, patroana unui magazin din Rasinari. Ne aflam aici de o saptamana, ca sa documentam un caz de violenta domestica ce a degenerat in crima, sub ochii unei comunitati care nu s-a bagat in familia altuia.

Aici, la Rasinari, ca si in multe alte localitati romanesti, copiii sunt educati cu nuiaua si cureaua, iar femeile „mai primesc cate una cand gresesc fata de barbati. Bataia face parte din viata, precum gatitul, curatenia, mersul la stana sau la biserica. Femeile nu se plang nimanui, nici macar atunci cand – ne povesteste un medic din Rasinari – ajung la spital cu capul spart.

Antropologul Vintila Mihailescu este de parere ca „Romania este cea mai longeviva societate taraneasca din Europa, iar intr-o astfel de societate „bataia e rupta din Rai si „unde da mama, creste.

Am crescut la Craiova, intr-o generatie de copii care mancau bataie cu cureaua atunci cand luau note mici. Luam bataie si acasa, de la parinti, si la scoala, de la diriginta (care ne palmuia cu aprobarea parintilor nostri).

E greu de vorbit despre trauma, mai ales ca, de multe ori, faceam concurs intre noi – care are mai multe dungi pe fund de la curele. Trauma s-a disipat intr-un context fals de normalitate. Eram toti din familii „bune, care aveau asteptari mari de la noi: parintii mei erau doctori, iar parintii prietenilor mei erau profesori, arhitecti sau ingineri.

Parintii nostri ne bateau ca „sa ne faca oameni, ca sa realizam noi tot ce nu au reusit ei. Nu stiu in ce masura am devenit oameni, dar cu siguranta mai toti suferim de anxietati, depresii, avem probleme cu stima de sine si cu atasamentul in relatii, ne iesim repede din sarite. Nu stiu daca ni se trage de la curelele din copilarie sau nu, dar subiectul legat de violenta impotriva copiilor ma preocupa de ani buni.

Anul trecut am castigat, impreuna cu fotograful Cosmin Bumbut, o bursa de jurnalism oferita de Centrul Carter si de Centrul pentru Jurnalism Independent, pentru un proiect multimedia legat de violenta impotriva copiilor. Pentru ca urma sa calatorim un an intreg prin tara pentru acest subiect, ne-am hotarat sa renuntam la garsoniera inchiriata in Bucuresti si sa ne mutam intr-o autorulota.

Proiectul nostru a pornit de la un studiu pe care Salvati Copiii l-a facut public in 2013: aproximativ 63% dintre copiii din Romania spun ca sunt batuti acasa de parinti, iar 38% dintre parinti recunosc ca-si bat copiii. Acelasi studiu arata ca 18% dintre copii sunt batuti cu batul sau nuiaua, 13% cu cureaua si 8% cu lingura de lemn. Corectiile precum „lovitul cu palma sau „urecheala nu sunt considerate „bataie nici de copii, nici de parinti.

Am vrut sa avem un tablou reprezentativ pentru Romania, asa ca am impartit proiectul nostru in trei capitole: contextul saraciei, violenta care duce la violenta, documentat in penitenciare, si familiile „bune, care executa presiuni imense asupra copiilor lor.

Ca sa intelegem mai bine contextul saraciei, ne-am oprit in judetul Iasi, in satul Mironeasa, si am urmarit doua familii cu opt si noua copii care traiesc din ajutorul social.

Cele doua asistente sociale de la Primaria Mironeasa monitorizeaza in prezent, pe hartie, 20 de cazuri de violenta domestica, dar, in realitate, numarul lor e dublu.

Asistentele sociale din localitate nu au prea multe solutii ca sa le ajute pe victime: daca le duc pe femei la un adapost, se intorc acasa pentru copii, daca cer Politiei sa-l amendeze pe barbatul agresiv, el plateste amenda din alocatia copiilor.

In plus, birocratia le ingreuneaza munca. Cand un copil e batut, ele trebuie sa il scoata din familie si sa ii faca certificat medico-legal, insa Primaria nu are bani de deplasari pana la Iasi.

Citește continuarea pe pagina următoare: 1 2
Comentează și tu
Recomandări
Nivelul de siguranță în cuplu
Nivelul de siguranță în cuplu

Oare ce înseamnă nivelul de siguranță în cuplu și cât depinde el de noi sau de celălalt? Ce impact are educația din copilărie și iubirea pe care am primit-o și cât de capabili suntem să căutăm și menținem relații de cuplu sănătoase? Aflăm din cele de urmează.

Citeste
„Divorțul este a doua cea mai dureroasă experiență din viața unui om, prima fiind moartea cuiva drag“
„Divorțul este a doua cea mai dureroasă experiență din viața unui om, prima fiind moartea cuiva drag“

Gabriela Saulea este medic, mamă și antreprenor. În urma divorțului pe care l-a traversat acum șase ani, a decis să înființeze un program unic în România, prin care să ajute persoanele care trec prin experiențele prin care a trecut și ea, în urma acestui eveniment traumatic. Ea consideră că fiecare sfârșit este un nou început, că fiecare divorț este o lecție de viață și că nicio suferință nu se întâmplă în zadar.

Citeste
De ce este important să ne iertăm părinții
De ce este important să ne iertăm părinții

Ne este greu să uităm anumite suferințe din copilărie sau anumite probleme și nemulțumiri din relația cu părinții noștri. În timp ce este firesc să recunoaștem că au greșit sau că nu ne-au oferit ceea ce aveam nevoie, este toxic să purtăm cu noi, de-a lungul vieții adulte, toate resentimentele, furia, conflictul cu cei care ne-au dat viață. Pentru binele nostru, în primul rând, este important și sănătos să știm să ne iertăm părinții.

Citeste
Violenta domestica
Violenta domestica

Tineri sau batrani, infractori sau cetateni respectabili, manageri ocupati sau someri alcoolici, adultii din Romania de astazi poarta in ei cicatricele copilariei. Poveste unui experiment jurnalistic si uman.

Citeste
10 reguli ale educației de gen, pentru părinți și copii
10 reguli ale educației de gen, pentru părinți și copii

Băieții se joacă cu mașinuțele, fetele cu păpușile, ei poartă bleu și ele roz. Băieții sunt duri și puternici, fetele drăguțe și feminine. Acesta este începutul, iar limitările capătă la maturitate proporții imense. Iată câteva reguli ale educației de gen. Reguli sănătoase!

Citeste
Care este scopul real al căsătoriei
Care este scopul real al căsătoriei

Ne căsătorim pentru că îl iubim pe celălalt, pentru că asta credem că ne aduce fericirea sau un statut social? Descoperă scopul real al căsătoriei. Probabil că nu te gândeai la asta…

Citeste