Ce este si cum tratam depresia postpartum

Epuizare, suferinta, teama, copii neglijati si un sentiment general de neadecvare. Depresia postpartum este mult mai comuna decat am crede. Diana Lucia Vasile, psihoterapeut si profesor universitar, ne vorbeste despre aceasta afectiune.

Psychologies: Ce este depresia postpartum?

Diana Lucia Vasile: Depresia post-partum este un tip de depresie care apare imediat dupa momentul nasterii copilului.

Aceasta se manifesta cu intensitate puternica, mama fiind lipsita de energie si de nevoia de contact cu copilul. Totodata, ea are o serie de temeri legate de acesta: ca ar putea sa-i faca rau prezenta ei, ca ar putea sa il piarda, ca nu il poate proteja, etc.

Chiar daca temerile nu sunt justificate, ea are o dificultate foarte mare de a se mobiliza in ceea ce priveste cresterea si ingrijirea copilului.

Cum se deosebeste de alte forme ale depresiei?

D. L. V.: In primul rand, prin momentul aparitiei si factorul declansator. In al doilea rand, prin faptul ca este destul de mult legata de copil. Practic, sentimentele de disperare sunt in ra­port cu copilul si de acolo se generalizeaza la in­treaga viata a femeii.

Este o neputinta de a se raporta la copil, o lipsa de dorinta de contact si o incapacitate de relationare cu nou-nascutul, manifestata uneori chiar prin furie.

Ce rol are climatul familial in declansarea si in tratarea depresiei postpartum?

D. L. V.: Inaintea nasterii copilului, pot avea loc experiente foarte stresante sau chiar tra­umatizante pentru mama, cum ar fi pierderi de persoane importante sau suparari, boli, accidente. Acestea in mod evident faciliteaza ins­talarea depresiei.

De asemenea, pot exista dificultati materiale sau in relationarea cu partenerul, care sensibilizeaza psihicul mamei.

Climatul familial din momentul instalarii depresiei poate ajuta noua mamica sa depaseasca mai usor episodul depresiv sau, il poate agrava.

Conflictele si tensiunile, fie in cuplu, fie cu alti membrii ai familiei pot sensibiliza mama si mai mult, adancind indirect distanta creata intre ea si copil.

Cum poate fi tratata?

D. L. V.: O mamica ce sufera de aceasta forma a depresiei, poate apela la ajutor specializat. Foarte important ramane insa sprijinul familiei si in special al partenerului.

De multe ori epuizarea si starea de deznadejde poate invalida o proaspata mamica, manifestandu-se nu doar prin lipsa de atentie, energie si implicare fata de copil, ci si printr-un blocaj in celelalte aspecte ale vietii.

Este recomandat ca cei din jur sa ii ofere sprijin si intelegere, sa ii fie alaturi, sa suplimenteze pe alocuri carentele, oferindu-i sustinere chiar daca nu o cere. Ei sunt cei care o pot ghida inclusiv catre un specialist.

Cum este afectat copilul a carui mama sufera de depresie postpartum?

D. L. V.: Copilul este afectat, in primul rand, prin lipsa de contact cu mama. Daca mama este intr-o depresie profunda si se indeparteaza de copil, atunci acesta, evident, sufera.

Copilul poate avea tulburari de somn, de alimentatie, va plange mai mult, va fi agitat si nelinistit permanent.

In primele zile de viata, contactul cu mama stabileste legatura afectiva si, totodata, ii satisface copilului nevoia de siguranta. Intr-o astfel de situatie, acestea reprezinta privatiuni, cu efect asupra dezvoltarii celui mic.

O alta varianta este aceea in care mama face eforturi sa se apropie de copil, fara insa a se putea detasa de propriile sentimente si suferinte. Copilul invata, astfel, sa relationeze cu ea prin neliniste, durere si tristete. Acestea se traduc, in primul rand, prin nesiguranta.

Treptat, nesiguranta va fi insusita de copil, ca maniera proprie de raportare la cei din jur, iar el va fi sensibil si nesigur in fata noilor experiente cu care se va confrunta.

Cam cat dureaza depresia post-partum si ce efecte poate avea?

D. L. V.: Sa spunem ca inca de la primele semne ale acesteia este important sa se solicite ajutorul, fara a astepta sa treaca sau… sa se agraveze.

Durata, ca in cazul oricarei depresii variaza in functie de structura psihica a persoanei, elementele asociate care mentin aceasta stare, de existenta unei predispozitii catre depresie si chiar si in functie de constientizarea si recunoasterea ei.

Fiecare avem un tipar propriu de a face fata experientelor si trairilor negative. Unii reusim sa le depasim mai usor, altii suntem coplesiti de ele. Tratata de la primele indicii, ea poate fi corectata si depasita mai usor.

Daca proaspata mamica se simte lipsita de energie, nu simte dragoste fata de cel mic, este lipsita de motivatie si interes, neatenta si absenta, daca plange des, are tulburari de alimentatie si somn si nu se regaseste in noul scenariu de viata, trebuie ajutata.

Este important ca cei din jur sa nu reactioneze negativ, ca si cum este un comportament care trebuie judecat, iar mama acuzata. Astfel de reactii vor adanci sentimentul de vina, de lipsa de valoare si de neputinta, agravandu-i starea.

Pe termen lung evolutia este cea a unei depresii clasice, prin urmare nu trebuie lasata netratata. Mai mult, pentru faptul ca exista si un copil dependent de mama, care are nevoie de o relatie sanatoasa cu ea.

Influenteaza tipul de nastere (naturala, cezariana)?

D. L. V.: Nu exista neaparat o legatura puternica intre cele doua tipuri de nastere si depresia post-partum. In egala masura, toate mamicile pot dezvolta aceasta afectiune.

Totusi, nasterea naturala asigura in tranzit mai usor (culmea!) mamica ramanand pe tot parcursul nasterii conectata la prezenta copilului si aducerea lui pe lume. Este o legatura continua.

Nasterea prin cezariana, poate trezi inconstient un sentiment de vina si neputinta (nu isi ajuta copilul sa se nasca), iar mama intrerupe relatia cu copilul pe perioada acesteia. Astfel, reluarea legaturii, in anumite cazuri, devine dificila.

Diana Lucia Vasile este psihoterapeut, presedinte al Institutului pentru Studiul si Tratamentul Traumei, psiholog clinician, si profesor universitar

Foto: 123rf.com