Cum isi dezvolta femeile increderea in sine
Increderea in sine se construieste treptat, dar stim cata nevoie avem de ea? Doua cititoare fidele au acceptat sa ne impartaseasca experientele lor si felul in care au reusit sa depaseasca momentele dificile.
Oana, 26 de ani – „Nu exista perfectiune si trebuie sa ma opresc din a o cladi…“
„De cele mai multe ori, am inceput a avea incredere in mine atunci cand alti oameni nu au facut-o. Cea mai mare slabiciune a mea a fost (si cred ca inca este) nevoia de confirmari.
Uneori, am senzatia ca daca nu gasesc cel putin o parere care sa imi valideze aspiratiile si convingerile, nu pot trece mai departe. In realitate insa, aceste validari le-am primit rar sau doar pe jumatate.
In mare parte, cei din jurul meu m-au sustinut superficial, cat de un avant, restul ramanand pe umerii mei. Avand nevoie de confirmare, mi-a fost foarte greu sa nu renunt.
Spiritul analitic si critic totodata ma face deseori sa privesc intai partea goala a paharului, ceea ce ma opreste din multe initiative.
Cu timpul, am invatat, din cateva experiente, sa vad partile bune, sa ma bucur de lucrurile marunte si sa consider ca totul functioneaza ca un puzzle si ca voi ajunge la final sa vad the big picture si sa imi si placa ceea ce vad. Nu am avut incredere in mine atunci cand nu mi-am urmat pasiunea.
Oamenii din jurul meu, mai experimentati, au vrut sa ma specializez intr-o meserie care imi da de mancare, dar nu imi hraneste spiritul.
Au trecut ceva ani de atunci, insa eu nu am trecut peste aceasta nerealizare, de aceea m-am intors catre mine si m-am analizat. Am aflat ce ma face fericita si am inceput sa imi dezvolt pasiunile in timpul liber.
Am dobandit mult curaj, fiindca am inceput sa imi setez asteptari mai mici si sa evoluez treptat. Nu am avut incredere in mine atunci cand nu m-am considerat suficient de puternica sa sustin o relatie aflata intr-un impas.
Am renuntat usor, considerand ca, daca nu am fost aleasa, este pentru ca inca nu am destule calitati sau capacitatea de a fi ceea ce ii trebuie omului de langa mine.
M-am «reparat», incepand treptat sa ma iubesc si pentru calitati, dar mai ales pentru defectele mele. Mi-am dorit sa mi le accept si sa nu le mai ascund, tocmai pentru a fi luata ca atare, pentru a fi cunoscuta intr-un mod autentic.
Am fost surprinsa sa constat ca oamenii erau speriati de perfectiune si ca sunt mult mai deschisi fata de oamenii care nu iau forma unor opere bine sculptate.
Imi pierdeam increderea in mine dupa fiecare esec, chiar daca, de cele mai multe ori, erau nesemnificative. Le hiperbolizam si imi taiam aripile singura. Am simtit pe pielea mea ca un sfarsit lasa loc de un inceput mai bun.
Din esecuri, mi s-au intamplat lucruri minunate, care mi-au schimbat traiectoria. Nu neg ca si succesul mi l-ar fi schimbat. Mi-am sudat sentimentul de incredere in mine in ziua in care am inteles ca nu exista perfectiune si ca trebuie sa ma opresc din a o cladi.
Ambitia e cu totul altceva si nu trebuie sa dispara, insa atunci cand te uiti numai in sus, poti pica usor in capcana omului care se judeca prea aspru pentru niste lucruri pe care nici nu a avut ocazia sa le experimenteze inca.“
Alina, 42 de ani – „Incepeam sa gresesc tocmai din ambitia de a demonstra ca merit mai mult…“
„«Tu nu ai incredere in tine!» – ti se spune uneori, cu o tonalitate de verdict. Stiai asta, dar parca nu ai fi vrut sa o si auzi. Si te ambitionezi apoi sa demonstrezi ca esti capabil sa faci un anumit lucru, mai ales daca este vorba de job-ul tau, te agati cu toate fortele de obiective (auto)propuse.
Vrei ca ceilalti sa te aprecieze si sa se bazeze pe calitatile tale. Si asa ajungi sa faci greseli si nu mai ai energie suficienta pentru a o canaliza intr-o alta directie. Suna cunoscut?
Mi s-a intamplat si mie, am avut perioade in care incepeam sa gresesc tocmai din ambitia de a demonstra ca merit mai mult. Pana cand am avut o adevarata revelatie: cum pot sa cer celorlalti ceva, atat timp cat eu nu simt asta? Da, trebuie ca, mai intai, eu sa am incredere in mine si asa vine apoi si increderea celorlalti.
La asta trebuie «lucrat» mai intai, ca apoi sa te poti dedica lucrului. Atunci cand ai incredere in tine, ai si alta atitudine, de om sigur pe el si pe ceea ce face.
De aceea este important sa vezi ce anume provoaca neincrederea: analizeaza-te fara menajamente, cauta exemple de succes acolo unde nimeni nu se astepta, apeleaza la un prieten sau la un grup de sprijin, sau la un psiholog, sau la psihoterapeut.
Acestea sunt doar cateva exemple; sigur, vei gasi ceea ce ti se potriveste atunci cand vei hotari ca trebuie sa actionezi.
Si mai gandeste-te la ceva: este foarte posibil ca si cei mai puternici oameni sa fi avut momentele lor de slabiciune, dar nu ne dam seama de asta pentru ca au gasit, la timp, o formula de contracarare.“
Foto: shutterstock.com
