Sfaturi pentru o stima de sine sanatoasa
In fiecare an apar zeci de carti despre stima de sine, cum sa gandesti pozitiv, cum sa te simti mai bine in pielea ta etc. Dar cum sa ne folosim cat mai eficient de aceste trucuri?
Un parenting echilibrat
Vrei sa ai o stima de sine puternica? Sa te simti capabil si foarte bine in pielea ta? Probabil ai auzit ca ar fi bine sa iti repeti mesaje pozitive, de incurajare. Adevarul este ele functioneaza si nu prea.
Acestea pot sa mearga o perioada scurta, dar baza stimei de sine este ceva mai complexa de atat. Stima de sine se bazeaza pe o copilarie linistita si calma, pe faptul ca am fost incurajati de mici sa rezolvam probleme la nivelul nostru si am avut succes cu acestea.
Daca am avut o mama prea protectoare, care a rezolvat totul pentru noi, nu am avut cum sa ne dam seama daca suntem capabili de rezolvarea lor si, astfel, sa avem un sentiment de eficacitate personala.
Dar si aici lucrurile trebuie intelese cu finete. Psihologii au descoperit ca acei copii care au primit numai si numai feedback pozitiv de la parinti nu au, necesarmente, o stima de sine mai mare… s-ar putea ca ei sa fi devenit niste narcisisti. Adica? Niste insi care cauta atentie, lauda si statut.
In plus, dificultati in legarea de relatii reale, profunde. Asadar, dragi parinti, moderatia e buna! Dati-le copiilor vostri un feedback real, spuneti-le cand gresesc si laudati-i cu generozitate atunci cand fac ce trebuie.
Doar asa copiii vostri vor avea o stima de sine bazata pe realitate, nu pe proiectii gonflate despre ei insisi.
Riscul unei stime de sine slabe
Nicholas Emler, de la Universatea din Surrey, Marea Britanie, a descoperit ca cei cu o stima de sine slaba au sanse mari sa aiba probleme cu greutatea, sa fie depresivi, sa consume substante periculoase si sa isi faca rau lor insilor si celor din jur.
E mai probabil ca vor deveni rasisti sau ca vor face fapte antisociale, mergand pana la crima. A cultiva stima de sine a oamenilor este ceva bun si util. Pana la urma, e mai bine sa avem o populatie de oameni veseli si nu de deprimati.
Dar nu e totul. Roy Baumeister, de la Universitatea din Florida, a studiat biografia unor copii nascuti in anii ’70, apoi evolutia lor in anii ’80 si ’90, din perspectiva stimei de sine.
A luat in calcul rezultatele scolare, la locul de munca sau in relatiile personale si grija de sine si sanatatea. A reiesit ca autocontrolul si amanarea satisfactiei sunt mai importante decat stima de sine in toate acestea. Uitati de stima de sine, disciplina e mai importanta,a spus cercetatorul.
E ceva mai stabil decat credem
Jonathon D. Brown, psiholog la Universitatea din Washington, crede ca stima de sine se construieste in prima copilarie, prin interactiunea cu parintii. Ca este ceva destul de stabil de-a lungul vietii, indiferent de accidentele de pe parcurs.
Adica, daca ne indragostim si povestea merge prost (suntem parasiti, de exemplu), stima de sine sufera o lovitura. Dar ne vom redresa daca in copilarie baza a fost pusa corect. Daca nu, vom suferi exagerat si ne vom indoi de propria capacitate de a fi iubiti.
Cei cu o stima de sine deficitara nu au acea plasa de salvare pe care o au cei crescuti de parinti care i-au iubit si le-au spus sincer ce cred.
Ba, mai mult, ei au tendinta sa vada respingere si acolo unde ea nu exista. Stima de sine reala este ca si iubirea reala a unui parinte pentru copilul lui: nu depinde de realizarile acestuia.
In acelasi fel, oamenii cu stima de sine solida se iubesc pe ei insisi dincolo de esecuri si succese.
Stima de sine slaba nu te face sa te simti prea bine, nu? Cu toate acestea, e bine sa stii cum stai, sa ai o idee clara asupra acestui aspect personal, cam ca amprentele noastre digitale. Atunci poti regiza putin felul cum te raportezi la tine insuti si nu te mai simti inutil, urat si prost.
Oamenii cu stima de sine mare au un bagaj mai mare de emotii pozitive, adevarat, dar cei cu stima de sine slaba pot invata si ei sa uite de sine si de vocea critica din interior si sa controleze, astfel, imaginea proiectata in oglinda aceea atat de dura a mintii…
Ana, 35 de ani – „Vine din incercare si eroare“
„Stima de sine? As spune ca vine din ceea ce faci. Daca faci bine ce faci, daca pari ca te adaptezi cum trebuie la ceea ce iti serveste viata, atunci ai toate motivele sa te respecti si sa te iubesti.
E o chestie pur rationala, as zice matematica. Sau, ca in drept, ai argumente solide pentru «cazul» numit stima de sine. Eu cred ca vine din incercare si eroare.
Cred ca stima mea de sine vine din faptul ca am depasit experientele negative ale primei mele tinereti, de exemplu (am 35 de ani).
Am depasit relatiile proaste cu barbatii, o prima concediere foarte dura la 25 de ani, faptul ca nu am fizicul perfect si as vrea, si eu, coapse mai subtiri cu 20 de centimetri…
Viata e dura, nu e neaparat generoasa cu noi, dar, daca reusim sa o controlam, sa fim in sa, atunci avem toate motivele sa ne iubim pentru asta.
Eu, de cate ori mai primesc o lovitura in self esteem, fac o lista cu treburile bune pe care le-am bifat pana la ora asta: faptul ca am o cariera stabila si sunt respectata in meseria mea, ca am o casa pe care mi-am achitat-o singura, ca am relatii bune cu familia… Toate astea fac parte din ingredientul numit «stima de sine», nu?“
Foto: shutterstock.com
