De ce ne este teama de esec
Daca ar fi sa evaluam intotdeauna sansele de nereusita a oricarui nou inceput, am evita competitiile, urmarirea propriilor vise, provocarile de orice natura. Sansele de esec si esecul insusi fac parte din viata. Si totusi, ne temem de el.
Echilibrul cu sine
In fata esecului putem capitula, renunta, ne desconsideram, suferim, ne simtim rusinati… Iar aceste stari pot persista suficient de mult cat sa devina adevarate piedici in calea a ceea ce ne dorim.
De ce sa mai incercam, cand stim ca putem rata si ajungem sa ne simtim iar astfel?! In plus, ce vor gandi despre noi cei din jur? Probabil si ei isi dau seama ca nu suntem in stare de nimic…
Astfel de ganduri reconstruiesc ceea ce credem despre propria persoana, handicapandu-ne pe termen lung. O stima de sine buna si echilibrul emotional sunt atuurile pe care le avem la indemana.
Putem gresi, toti o fac. Putem sa nu fim perfecti, culmea!, si tot sa fim persoane valoroase. Important este sa acceptam esecul ca parte din firesc si sa invatam sa ne adresam corect unei astfel de situatii.
Psihoterapeutul Ionut Mogosanu ne spune ca „suntem deseori atat de prinsi in valtoarea cotidianului, ca nu mai avem vreme sa ne ingrijim de noi insine, de constructia interioara si de nevoile noastre ca indivizi in echilibru.
Alergam dupa confirmari exterioare si validari. In general, actiunile noastre ne conduc la reusite si, din cand in cand, la nereusite, atat in plan profesional, cat si in plan personal. Traim uneori in rutina succesului si, cand apare esecul, parca totul se naruie.
Este ca si existenta impreuna a lui «bine» si «rau». In realitate, echilibrul si miscarea intre cei doi poli genereaza toata frumusetea vietii.
Ca in absolut toate situatiile de viata, oamenii traiesc specific esecul, in concordanta cu profilul psihologic si cu experientele de viata proprii.
Motivatia personala care il impinge pe individ la actiuni este elementul-cheie. Sunt descrise doua tipuri de motivare: nevoia de succes si evitarea esecului. Rezultatul este acelasi, dar trairile interioare sunt diferite.
Desi nu se poate genera un profil al persoanei care, atunci cand inregistreaza un esec, este expusa depresiei, se pot identifica trairi care pot indica depresie in cazul esecului. Acestea sunt, cel mai adesea, ganduri negative.
Exemple de ganduri negative: «nu voi reusi», «altii sunt mai pregatiti», «o sa ma fac de ras», «sunt un om slab», «cred ca nu am ce face» etc.
Identificarea acestor ganduri sunt semnalele clare ale unei posibile depresii in cazul unor nereusite. Sunt trairi puternic negative si, de cele mai multe ori, participa intr-un mod covarsitor atat la generarea esecului, cat mai ales la starea de depresie ce se instaleaza“.
Trairea infrangerilor
Nicidecum nu ar fi posibil ca un esec sa ne bucure, dar de la acceptarea lui la prabusire, in urma nereusitelor, este o cale lunga. Cel mai des intalnite trairi in urma unui esec, Ionut Mogosanu le vede puternic conflictuale, enumerandu-le:
Chestionarea abilitatilor. Indoiala asupra propriei capacitati de a face lucruri (de exemplu: „Nu sunt in stare sa fac lucruri simple!“).
Imagine de sine alterata si expunerea in fata celorlalti cu aceste inabilitati (de exemplu: „Eu nu sunt un om de actiune“).
Tendinta de demolare a propriei constructii, si aici vorbim fie de cunostinte profesionale, fie de abilitati de viata, fie, ceea ce este cel mai grav, de eul interior. („Sunt un om slab“, „Nu sunt capabila sa interactionez cu ceilalti“, „Nu sunt in stare de nimic din ceea ce cred eu ca pot face“).
Tendinte de retragere din situatii similare. Renuntarea la valori proprii prin negarea existentei sau reipostazierea acestora in mod negativ/negativist („Degeaba sunt atent la cei din jur ca, uite, nu mi-a fost de folos“; sau si mai grav: „eu am luat in calcul toate implicatiile si din cauza asta am dat gres!“, „altadata nu o sa-mi mai pese de…!“ ).
Acceptarea esecului e semn de intelepciune
„Dispozitia de a denumi si a trai unul sau mai multe momente din viata sub umbrela sumbra a esecului este prodepresiva.
Trairile interioare negative sunt capcanele care ne tin in starea de esec si ne induc depresia, cu intregul tablou preclinic si clinic al ei“, spune psihoterapeutul.
Daca trairile intense legate de esec sunt factori favorizanti ai depresiei si totodata gandurile negative genereaza un mediu propice acesteia, cel mai important demers este cel cu noi insine, cu propria viziune asupra vietii si asupra noastra.
Pentru a rezista nereusitelor, pentru a gasi resursele interioare ca sa mergem mai departe depasind un insucces, pe termen lung, relatia cu noi trebuie sa fie una in echilibru.
Acest lucru, in primul rand, inseamna acceptarea de sine cu atuuri si greseli, inseamna sa ne permitem sa nu fim perfecti!“
Tot Ionut Mogosanu afirma ca „pentru evitarea starilor depresive este necesar sa pozitionam, de la bun inceput, actiunea si ce inseamna succesul.
Astfel, gandul ca orice actiune initiem, are, in momentul zero, 50-50% sanse de reusita si esec este o constructie solida, obiectiva si asiguratoare pentru viitor.
Optimistul spune: am 50% sanse de reusita, iar pesimistul: am 50% sanse de esec. In al doilea rand, revin la interpretarea corecta a termenului «esec» si separarea de a esua/naufragiu. In fond, nu este decat «lipsa succesului».
Trairile sunt sau vor fi prezente oricum in acea stare de esec, dar, nepurtand greutatea «ireparabilului», sunt mai usor de gestionat.
Astfel ca, in locul trairii absolute a incapacitatii proprii, in locul negarii valorilor personale si a propriului eu, putem pune intrebari catre acest eu interior.
O analiza a esecului din perspectiva derularii actiunilor vine, cu siguranta, sa arate obiectiv acele cauze pentru care nu am reusit.
Analiza de succes este cea cu un punct de referinta exterior, mai obiectiv si gata sa sprijine, sa ajute. Acest mod de analiza ne permite imbunatatirea abilitatilor, a capacitatilor personale.
Iata ca ne gasim in situatia in care, pe de o parte, ne consolidam imaginea de sine si ne tinem departe de depresie. Si – de ce nu? –, uneori trebuie sa multumim esecului, care a fost sursa de dezvoltare si de consolidare a propriului eu, a sinelui“.
Dr. Ionut Mogosanu, psihoterapeut integrativ, membru IRPI
www.irpi.ro
Tel. 0721.221.455
Foto: shutterstock.com
