Depresia postpartum
Depresia postpartum pare sa fie determinata de modificarile hormonale bruste care apar imediat dupa nastere, stresul legat de nastere sau constientizarea responsabilitatilor pe care le presupune rolul de mama. Afla cu ce se mai asociaza si aceasta si cum o putem combate.
Anumite stari precum insomnia, somnolenta, iritabilitatea, plansul, modificarile de dispozitie sau sentimentul de coplesire pe care il simt mamicile in primele zile dupa nastere sunt normale. Aceste stari dispar in cel mult doua saptamani, atunci cand modificarile hormonale se mai atenueaza.
Insa nu trebuie confundata depresia postpartum cu baby blues-ul care apare la doua-trei zile de la nastere, acea depresie tranzitorie postnatala caracterizata prin labilitate efectiva, plans nemotivat, tristete si iritabilitate, ce poate tine si pana la doua saptamani.
Asocierea cu alti factori
Depresia post partum poate fi asociata si cu alti factori precum: o forma de depresie anterioara, o sarcina pierduta sau nasterea unui fat mort, stresul excesiv la care a fost supusa mama pe perioada sarcinii, un bebelus mai solicitant sau nasterea unui copil cu un grad de handicap, infirmitate, nasterea prematura, probleme in relatia de cuplu sau cu propria mama, ori lipsa unei persoane de incredere cu experienta care o poate ajuta pentru inceput cu bebelusul, probleme sociale (lipsa resurselor financiare, somajul, renuntarea la cariera pentru a putea creste copilul).
Simptome
Depresia post partum poate aparea la patru-sase saptamani dupa nastere la aproximativ 10% dintre mame. Este o forma destul de severa si poate fi recunoscuta dupa o serie de simptome specifice: dispozitie depresiva, plans facil, sentiment de gol interior, lipsa de speranta, absenta placerii din toate sau aproape toate activitatile zilnice, oboseala extrema si dificultati de concentrare, sentimentul de tristete pregnant in cea mai mare parte a timpului, stari anxioase, incapacitatea de a se bucura de viata, frica de a nu face rau copilului, posibila lipsa de interes fata de copil, insomnia, modificari de apetit sau greutate (de obicei scazute), lipsa sau diminuarea dorintei sexuale, tot felul de dureri difuze, uneori pot aparea si ganduri suicidare.
Tratamentul
Consta in psihoterapie si medicatie, iar cazurilor mai grave li se recomanda spitalizarea. Pentru dezvoltarea normala a copilului, pentru ca mama sa isi regaseasca echilibrul interior este important ca tratamentul sa inceapa imediat dupa diagnosticare, astfel incat implicatiile depresiei sa fie cat mai mici pentru intreaga familie. Tatal care merge la consiliere psihologica (doar daca este necesar) va intelege mai usor starile prin care trece sotia lui, o va putea sprijini si comunica cu ea mai facil.
Autor: Constantin Cornea, psiholog
Clinica Psievolution
Foto: Shutterstock
