Dependenta sau de ce nu poti trai fara o relatie de cuplu
Pentru multi dintre noi, singuratatea e ca o boala cronica, de care nu putem decat sa ne ferim. Teama de a fi doar noi insine, disconfortul lipsei unui partener ne determina sa cautam relatii, indiferent de calitate. Astfel, ajungem mereu sa fim nemultumiti de propriile alegeri. Iata cum ne putem corecta dependenta de o relatie de cuplu.
Comportament dezvoltat in copilarie
Cu totii putem resimti acut lipsa unui partener sau a unei relatii semnificative in anumite perioade, in functie de anumiti factori sau dispozitie.
Unele persoane traiesc acest sentiment permanent, lucru care le determina sa isi caute partener constant, fiind mai putin atente la calitati si compatibilitati, necesitand insotirea, dependenta, acceptarea si validarea.
Anxietatea singuratatii ne poate indeparta de noi insine, de care ne sunt nevoile reale, determinandu-ne sa decidem, insa plecand de la premise gresite.
Acest tip de dependenta, din care ne este greu sa iesim, isi poate avea radacinile in copilaria mica, iar pe masura ce persistam in acest tip de comportament, ne indepartam tot mai mult de ceea ce suntem cu adevarat, de ceea ce ne dorim si ceea ce avem nevoie.
Ioana Agachi, psihoterapeut si trainer, spune ca „cel mai probabil, sursa se afla undeva in prima copilarie si este legata de dezvoltarea atasamentului nostru fata de parinti.
Atasamentul se formeaza de la nastere pana la un an, un an si jumatate. Atasamentul reprezinta relatia primordiala de iubire a bebelusului cu parintii sai, in special cu mama.
In functie de cum evolueaza aceasta relatie si mai ales in functie de emotiile pe care le primeste, bebelusul poate dezvolta un atasament securizant, dependent sau evitant.
Atasamentul anxios-dependent («eu nu pot sa ma descurc de unul singur») conduce la probleme de cuplu atunci cand bebelusul ajunge la maturitate.
Dezvoltarea unui pattern emotional dependent poate fi pusa si pe seama unor traume majore, tot in copilarie, ca de exemplu: decesul unuia dintre parinti sau divortul parintilor, abuzul fizic sau verbal“.
Modelul pe care il invatam de la parinti, il reproducem la maturitate si el guverneaza relatiile noastre viitoare.
Am nevoie de tineeeee!
Cel mai frecvent, persoanele care cauta mereu compania unui partener au tendinta de a cauta sprijin si resurse mereu in exterior si mai putin in propria persoana.
Din acest motiv, independenta le pare o corvoada, simtindu-se incapabile sa ii faca fata. Teama de a se descoperi pe ele insele, evitarea dezvoltarii unei relatii sanatoase cu sine, duce la relatii defectuoase si cu cei din jur.
Odata intrati in relatie, ei vor fi dependenti de partener, dand in permanenta impresia de neajutorati.
„Persoanele dependente au nevoie de un celalalt pentru a exista, pentru a fi valoroase. Lipsa partenerului aduce cu sine multa anxietate, stari depresive, confuzie.
Astfel, in lumea interioara a unei astfel de persoane apare des gandul: eu nu ma pot descurca singur, nu sunt capabil“, spune Ioana Agachi.
Fuga de sine
Descoperirea de sine poate fi dificila si anevoioasa, dar evitarea unui astfel de demers ne va tine mereu departe de ceea ce suntem cu adevarat.
Evitand sa ne descoperim punctele forte, traim guvernati de slabiciuni si nu ne atingem nici potentialul, nici nu gasim acea liniste pe care o cautam.
Cat timp ne petrecem viata cautand echilibrul in exterior, nu gasim decat dezechilibre, investindu-i permanent pe altii cu sarcina de a ne face fericiti, de a ne aduce liniste.
Atentia intoarsa asupra propriei persoane, cautarea resurselor proprii si acceptarea de sine sunt pasii pe care putem sa ii facem pentru gasirea echilibrului personal.
Ioana Agachi spune ca relatia cu sine a acestor persoane „este o relatie la distanta, tip: ma evit cat pot de mult, aproape ca nici nu ma pot privi. Persoanele dependente au nevoie de celalalt pentru a fi intregi la nivelul self-ului.
Nevoile sunt aproape inexistente sau, in orice caz, se afla in plan secundar nevoilor celuilalt. De multe ori, nevoile personale sunt o necunoscuta. Neincrederea in sine poate fi atat de mare, incat sa le fie foarte dificil sa ia decizii, propria parere fiind oricum considerata fara valoare“.
Astfel de oameni nu doar cauta constant relatii amoroase, ci pot ramane timp indelungat aproape de parinti, fara a parasi casa parinteasca, lasandu-i pe acestia sa ia decizii pentru ei.
Sunt sugestionabile si rareori opun rezistenta din teama de a nu fi respinse si de a nu le fi luat sprijinul fara de care au impresia ca nu pot trai.
Dezavantajele dependentei relationale
In alegerea unui partener, disponibilitatea acestora de a-i accepta pare suficienta si il califica drept potrivit.
Calitatile reale sau compatibilitatea trec in plan secundar, persoana dornica de a fi in relatie pornind de la premisa ca poate face o relatie sa functioneze indiferent de premise.
Traita mereu ca personaj secundar, o relatie amoroasa nu face decat sa schimbe personajul principal, niciodata pe sine. Se expun astfel dezamagirilor, ajungand sa isi adanceasca, alaturi de un partener nepotrivit, credinta ca nu sunt valoroase.
Ca si cum isi cauta implinirea propriei profetii. Iar dupa esuarea unei relatii (de altfel, evident menite acestui rezultat), alegerea urmatorului partener va fi si mai slaba, standardele scazand treptat.
O alegere corecta implica o foarte buna cunoastere de sine, alaturi de o relatie corecta cu propria persoana. Cand acestea lipsesc, ignorarea propriilor nevoi si dorinte duce doar la decizii gresite si la reluarea ciclului dezastrelor.
Alegerea celor dependenti
„Practic, pentru persoanele dependente emotional exista foarte putine criterii de alegere a partenerului, cel mai important dintre acestea fiind disponibilitatea lui si gradul in care acesta satisface nevoile emotionale de apropiere, dependenta.
Astfel, focusul este pe celalalt, in detrimentul propriei persoane. De aici si tendinta de a accepta foarte multe din partea partenerului“, spune Ioana Agachi.
Dezamagirile traite in mod repetat de pe urma relatiilor incheiate vor adanci distanta de propria persoana. Chiar si un partener care initial da dovada ca ne poate sustine si sprijini, cum cautam, isi va epuiza curand resursele.
Cu atat mai mult, cu cat ceea ce primim nu este sustinut de ceea ce ne dam noi insine. Mai mult, in momentul in care noi nu avem incredere in noi insine sau, mai rau, ne desconsideram, vom transmite acest lucru si in exterior si vom fi evaluati asemanator.
Tot Ioana Agachi spune ca, pe termen lung, „dezavantajele sunt profunde, legate de relatia cu sine: cronicizarea neincrederii in sine, indepartarea de propriile nevoi, accentuarea fricii de singuratate, relatii cu un grad scazut de satisfactie, tendinta de a accepta orice“.
Ce e de facut?
Evident, un astfel de comportament, in primul rand fata de sine, cu cat este corectat mai timpuriu, cu atat mai bine!
Pe masura ce inaintam in varsta si ne adancim in aceasta dezapreciere de sine, va deveni o a doua natura, blocandu-ne adevaratul sine.
Terapia se impune in astfel de cazuri, in care resursele personale nu functioneaza in beneficiul nostru. Indiferent de momentul in care apelam la sfatul unui specialist, dorinta de schimbare – dupa evaluarea corecta a tiparului gresit pe care il aplicam – este esentiala.
Ioana Agachi spune ca „primul pas (si uneori foarte dificil) este constientizarea, adica sa iti dai seama de tendinta de a evita singuratatea si a intra in relatii de dependenta.
Odata constientizata aceasta nevoie, putem explora motivele si istoria acestui pattern comportamental cu ajutorul unui psihoterapeut“.
Fie cu ajutorul celor din jur, fie prin analizarea evenimentelor de viata repetate cu acelasi rezultat neplacut, va trebui sa ne acordam suficienta atentie, cat sa ne ascultam nevoile suprimate si temerile de care fugim.
„Cred ca, pentru dezvoltarea personala a fiecaruia, este nevoie sa ne mai observam din cand in cand, sa fim atenti la relatiile pe care le initiem, ce relatii tindem sa respingem sau sa pastram.
Ne putem pune intrebari introspective: «cum este pentru mine sa fiu singur» sau «cand a fost ultima data cand am experimentat aceasta stare?» Daca pastram o relatie cu propria persoana si ne mai oferim din cand in cand timp de introspectie, atunci vom reusi sa intelegem mai usor propriile pattern-uri“.
Ioana Agachi, psihoterapeut si trainer
ioana-agachi.blogspot.ro
euparinteghemotoc.blogspot.ro
Foto: shutterstock.com
