Parenting: Invata-ti copilul sa-si construiasca o buna imagine de sine
Una dintre sarcinile importante in parenting este sa ne educam copilul sa-si dezvolte o buna imagine de sine. Iata cum il putem invata sa se valorizeze.
La ce foloseste valorizarea
Orice om are nevoie sa valorizeze ceva in viata, incepand cu propria persoana si apoi continuand cu alti oameni, lucruri materiale, experiente de viata etc.
Ceea ce valorizezi iti motiveaza existenta, iti ofera un scop, te face sa-l urmaresti si sa incerci pe cat posibil sa ai succes, practic iti da un sens al tau ca si individ.
Totodata, aprecierea fata de propria persoana te ajuta sa stii sa tii cont de nevoile si dorintele tale si sa ti le exprimi. Iti va fi mult mai usor sa te simti relaxat si increzator in propriile forte si, totodata, sa ai nevoie de mai putine confirmari si validari.
Educarea imaginii de sine
Valorizarea se invata, se construieste in timp, in relatie cu mediul exterior in care o persoana se naste, creste si intr-un final se contureaza ca si om.
La inceput, copilul interactioneaza in cea mai mare parte cu parintii lui, ei sunt primele repere in viata, prin urmare el se modeleaza in raport cu influenta lor.
Un copil face ceea ce vede la parintii lui, el invata din exemplele date de ei, observa comportamentul si reactiile lor dupa care trage propriile concluzii. Uneori, copiii sunt subestimati in ceea ce priveste capacitatea lor de intelegere.
In realitate, ei inteleg foarte multe si pot inregistra destul de repede competenta sau incompetenta parintilor, valorile lor, precum si capacitatea de a se descurca, de a face fata unor situatii in viata.
Copilul vede si inregistreaza modelul, este un mecanism psihic pe care fiecare om il parcurge, comportamentul se invata din exterior, nu vine gata format la pachet.
Daca este suficient de norocos sa aiba parte de niste parinti capabili sa-i ofere un model constructiv, atunci lucrurile ar trebui sa vina de la sine iar la maturitate va fi un adult functional.
Acest lucru nu inseamna ca nu va avea probleme sau conflicte, ci ca va fi capabil sa le gestioneze, sa se descurce cu ele asa cum a vazut in familie.
Daca, din contra, se formeaza dupa modele distructive, cu un nucleu patologic, cel mai probabil va deveni un adult conflictual, pentru care viata reprezinta un proces chinuitor si in mare parte lipsit de sens. Pe scurt, orice copil isi acorda valoarea pe care i-au acordat-o parintii.
Puterea exemplului
Raspunsul ar fi unul simplu: valorizandu-te tu pe tine ca om si ca parinte, iar apoi valorizandu-l pe el ca si fiinta vie, ca si copil al tau. Pare o schema destul de logica, dar in realitate lucrurile se pot complica.
Cert este ca peste aceasta etapa nu se poate trece, iar daca lucrul asta nu se intampla, va fi destul de greu (aproape imposibil) sa pacalesti un copil ca acest ceva nu lipseste.
Este foarte important cum esti perceputa de catre copil, in primul rand in relatie cu el dar si in relatie cu ceilalti, ambele aspecte sunt importante.
Daca tu esti capabila sa-ti gestionezi propria viata, vei putea sa-l inveti si pe el sa faca acelasi lucru, pentru ca valorile si comportamentele se transmit.
Copilul cauta un model pe care sa-l urmeze, astfel incat sa poata supravietui si sa beneficieze si de confort psihic. Daca nu gaseste unul in tine, va inregistra ca trebuie sa se formeze exact invers, si va face tot posibilul sa nu ajunga ca tine. Astfel, vei deveni un antimodel.
De multe ori aceste mesaje negative sunt inregistrate in inconstient, dar asta nu inseamna ca nu au importanta, din contra, cu atat influenta lor este mai mare.
Importanta separararii
Tu esti mama lui, iar el se va raporta la tine. In prima faza, cand este foarte mic, se va oglindi in tine ca mai apoi sa apara separarea si sa intelega ca sunteti doua fiinte diferite.
Acest proces este foarte important, in timp copilul incepand sa inteleaga ca si el este o persoana si va dori sa fie tratat ca atare.
El trebuie privit ca si o fiinta vie, nu ca un obiect, ca o prelungire a ta, intrucat este separat, are corpul, mintea si personalitatea lui.
Prin urmare, atunci cand relationezi cu el, trebuie sa iei in calcul toate aceste aspecte, sa le recunosti si sa le descoperi. Intr-un cuvant, sa-i dai si lui valoare.
Orice copil merita si are dreptul sa fie recunoscut pentru ceea ce este, existenta lui nu trebuie conditionata de asteptarile parintilor sau a altor adulti din jurul lui.
Rolul ascultarii
Copilul va dori sa-ti vorbeasca si sa interactioneze cu tine pentru ca tu esti mama lui si are nevoie de prezenta si de reactia ta.
Felul in care te comporti in astfel de situatii, ii spune lui cat de mult iti pasa de el, cat de mult te intereseaza, pe scurt cat il valorizezi.
Este important sa fii disponibila cand copilul te abordeaza si sa-i acorzi atentie. Mai mult, ar fi bine sa-ti manifesti interesul pentru ceea ce el gandeste si spune, iar astfel ii vei valida gandurile, ideile si tot ce-i trece lui prin minte, adica il vei incuraja sa-si dezvolte viata psihica si sa-si acorde credit pentru asta.
In cazul in care un copil este tratat ca un obiect, adica ii sunt anulate ideile si initiativele lui de exprimare, el se va simti desfiintat ca si fiinta umana. Impactul va fi unul extrem de nociv pentru formarea lui psihica si pentru viitoarea lui viata de adult.
Raspunsuri oferite cu rabdare
Orice copil pune multe intrebari pentru ca el nu stie inca la ce sa se astepte nici de la el insusi si nici de la viata. Exista o perioada in care descopera si se descopera pe sine, incearca sa inteleaga cat mai multe, iar tu esti cea la care poate apela pentru clarificari.
Prin raspunsurile pe care i le dai ar fi bine sa-i incurajezi curiozitatea, sa-l faci sa inteleaga ca lumea exterioara poate fi si prietenoasa dar si periculoasa.
Este recomandat sa iei in serios intrebarile lui, intrucat sunt importante, iar felul in care ii raspunzi ii va determina lui perceptia despre sine si despre lume.
Daca intampina probleme si apeleaza la tine pentru solutii, raspunsurile pe care i le dai trebuie sa aiba o legatura destul de mare cu viata reala, explicatiile sa fie cat mai practice si mai eficiente, dar in acelasi timp pe intelesul lui.
Copilul trebuie incurajat sa exploreze lumea exterioara, sa devina independent si capabil sa se descurce in tot felul de situatii pe care le va intalni in viitor.
Iar pentru acest lucru este nevoie ca tu, in rolul de mama, sa-i creezi o baza buna de la inceput pe care el sa poata sa construiasca mai departe.
De Ana Crista, psiholog
Foto: shutterstock.com
