Roxana Nourescu

Sunt psihoterapeut de orientare analitică jungiană şi practic această profesie de şase ani. Drumul care m-a adus aici a fost unul lung şi sinuos, deoarece am lucrat o perioadă în alt domeniu, ca farmacist, adunând experienţe diverse. Odată ce am început să practic, am realizat că îmi place să lucrez cu oamenii, însă nu în acel fel: în farmacie, pacienţii vin spre a primi un ajutor exterior (medicamentele), iar contactele erau grăbite şi superficiale, deşi intuiam că oamenii au nevoie de mai mult pentru a se simţi bine. Aşa că după un timp am ales să urmez psihologia, pentru că am fost interesată să cunosc mai multe despre ceea ce se petrece în lumea invizibilă a minţii mele şi a celorlalţi. Am înţeles că tot ceea ce simţim, gândim, dar şi ce se vede în exterior, în activităţile şi relaţiile noastre au ca sursă felul unic şi misterios în care se se condensează în mod imaterial trăsături psihologice individuale, predispoziţii familiale şi istorie de viaţă. În cabinet am ocazia de a fi martor al complexităţii şi bogăţiei sufletului omenesc, în întreaga sa desfăşurare, pentru că prin fiecare om şi poveste de viaţă se întrezăreşte un univers în sine. Aici nu ofer pur şi simplu remedii, ci am încredere că vindecarea vine din interior spre exterior, iar responsabilitatea mea este de a sprijini efortul pacientului în cercetarea propriului psihic, pentru a găsi o cale doar a lui. Este emoţionant când oamenii încep să se deschidă pentru că se simt ascultaţi. Uneori devine dificil, când constat că nu pot face mare lucru pentru cei aflaţi în situaţii de viaţă grele, iar alteori rămân conectată emoţional chiar dacă ziua de lucru s-a sfârşit. Simt interes, admiraţie şi respect pentru oamenii care trec pragul cabinetului cu dorinţa de a-şi lua în considerare viaţa psihică şi mă bucură să le fiu alături în încercarea de a se cunoaşte pe sine şi de a-şi alina suferinţa sufletească.