Familie

Din nefericire, sunt multi parinti care impun limite in comunicare. Mai grav este atunci cand adultii resping ceea ce exprima un copil, in special cand vine vorba despre sentimentele de frica. Temerile copiilor sunt reale pentru ei, iar pentru a-i ajuta sa le depaseasca nu trebuie sa le negam. Iata o abordare eficienta a fricilor celor mici.

Dimineata este o adevarata drama, pentru ca nu vrea sa mearga la scoala, refuza sa-si faca temele si sa se culce devreme, iar in camera lui parca a explodat o bomba. Multi parinti trec prin aceste situatii de rutina scolara cu un copil si se intreaba cum sa ii cultive iubirea pentru studiu si sa il ajute sa fie independent. Raspunsuri de la Otilia Mantelers, trainer de playful parenting.

Doua milenii in urma negocierea era privita ca instrument, dar astazi este definita fara echivoc, stiinta. Acest fapt se datoreaza numeroaselor domenii in care se aplica negocierea si diversitatii de tactici si metode folosite. Era si firesc sa isi gaseasca locul si in parenting. Iata cateva tactici utile in negocierile cu un copil:

Daca pana acum stresul, anxietatea si depresia erau problemele adultilor, in zilele noastre tot mai multi copii sufera datorita presiunilor sociale sau a competivitatii predata pe bancile scolilor. Insa cu o informare corecta asupra posibilelor cauze si asupra simptomelor, putem gasi solutii pentru sentimentul de anxietate al copilului nostru.

Atunci cand formam un nou cuplu, iar partenerul ales are un copil, trebuie sa fim constienti ca intram in relatie si cu acesta. Iar daca intr-adevar ne dorim o relatie armonioasa, va trebui sa fim atenti la nevoile copilului si la confortul lui. Relatia cu un copil vireg depinde de varsta pe care o are, dar si de disponibilitatea noastra de a avea rabdare sa fim acceptati, in ritmul lui.

Acum aproape un an m-am angajat in cea mai grea dar si cea mai frumoasa meserie din lume. Am devenit mama unui baietel. Fara indoiala venirea pe lume a bebelusului a fost un moment magic si de mare bucurie. Ca proaspeti parinti, credeam ca viata noastra sa nu va mai fi la fel ca inainte. Ne asteaptam la o perioada mai dificila de acomodare, dar realitatea a fost complet diferita de ce am citit eu in reviste.

Deseori ne confruntam cu intrebarea: daca nu sunt un parinte suficient de bun? Frustrati de lucrurile pe care vrem sa le facem si fie nu avem timp, fie avem impresia ca nu le-am facut suficient de bine, avem tendinta sa ne consideram parinti nepotriviti. Iata patru dintre cele mai frecvent intalnite motive pentru care traim cu aceasta impresie.

Multi copii se confrunta cu diferite temeri care uneori pot lua proportii afectandu-le ritmul de viata sau facandu-i anxiosi. Indiferent daca vorbim despre monstrul din intuneric sau teama de critica, important este sa adresam aceste spaime si sa avem un comportament constant prin care sa ii ajutam pe copii sa isi depaseasca fricile.

Relatia cu mama poate fi printre cele mai frumoase si benefice, dar in anumite cazuri poate fi si negativa. Ne luptam cu sentimentele pe care le avem sau le idealizam despre propria familie. Ne simtim vinovati cand relatia nu este functionala si, ca in orice relatie, sunt doi implicati. Prietenii ni-i alegem, familia nu. Si uneori, oamenii care ne-au fost dati nu se sunt foarte simpatici.

Parerea pe care o avem despre noi si increderea manifestata in fortele proprii influenteaza major toate ariile vietii. Baza stimei de sine se pune in copilarie, cand cel mic preia majoritatea convingerilor de la parinti. Astfel, apare intrebarea: cum ne comportam cu copilul nostru astfel incat sa ne asiguram ca va avea incredere in sine ca adult?

Anxietatea de cele mai multe ori este invatata de copii de la unul sau ambii parinti. De aceea, corectarea acesteia la copil, poate fi dificila, cand reprezinta o problema cu care ne confruntam noi insine. Mai mult, cand cel mic este deja stresat, corectura poate parea o metoda invaziva care… pune paie pe foc.

Cu totii ne-am jurat ca nu vom repeta greselile pe care parintii nostri le-au facut cu noi – si, la modul declarativ, ne iese. Insa, fara sa vrem, repetam acele tipare de parenting atunci cand copiii nostri ne ating rani nevindecate. Cum se intampla asta si ce avem de facut, indica Otilia Mantelers, trainer de playful parenting.