Familie

Cum se descurca elevii azi? Ce ii streseaza? De ce? Cum ar putea fi facute lucrurile mai bine? Cateva raspunsuri de la o doamna psiholog care le asculta pasul in fiecare zi, la cabinetul ei de la Scoala Centrala din Bucuresti.

La scoala invatam sa scriem, sa socotim, sa rezolvam ecuatii de chimie organica. Dar invatam vreodata sa gandim corect, logic? Sau sa fim creativi? Sa luam decizii bune? Cred ca este o abilitate la fel de necesara ca si a sti cat fac 5+5.

Am intrebat cativa profesori ce cred ei despre meseria lor, despre elevi si despre ce poate fi imbunatatit. Desigur ca aveau multe de spus, insa in cele de mai jos sunt doar cateva idei ale unor oameni implicati, care isi fac meseria cu dedicatie.

Toti parintii ar dori sa afle ca au un copil foarte destept. Dar ce inseamna asta? Cum sunt copiii supradotati? Cateva raspunsuri de la Florin Colceag, presedinte IRSCA Gifted Education, un program dedicat copiilor cu abilitati inalte.

Recentul bacalaureat romanesc ne-a dat cosmaruri, fie ca avem sau nu copii. Stres enorm, incertitudine (ia sau nu ia Bacul?), nopti nedormite si toate astea pentru ca adolescentul sa mearga mai departe, pe un drum despre care nu ne mai intrebam cat de potrivit este.

Sistemul actual de educatie produce oameni cu probleme? Copii terorizati de scoala, obositi, sau profesori alienati. Ce e de criticat stim cu totii, dar ce e de facut? Cum sa modereze parintii si profesorii cat de cat stresul resimtit de copii? Cateva idei de la Gabriel Cicu, psihiatru si psihanalist.

Orice parinte va afirma ca nu exista formule standardizate pentru educarea unui copil, si ca aceasta responsabilitate implica acceptarea altor sfaturi. Dar asemenea opinii ignora, adesea, inseamnatatea factorului central: insusi copilul.

Familiile recompuse sunt deja un lucru obisnuit in societatea de astazi, insa pentru multe femei singure nu este usor cand fostul partener se recasatoreste sau face un copil. Repere pentru o viata emotionala mai curata, de la psihoterapeutul Andreea Chitu.

Spunem ca este greu sa fii parinte, intrucat responsabilitatile care decurg din cresterea unui copil sunt nenumarate si deseori apasatoare. Cu atat mai mult, un parinte singur este in situatia de a compensa lipsa celuilalt, atat emotional si educational, cat si financiar. Cu toate greutatile si grijile cotidiene, a fi unicul ingrijitor al unui copil este o provocare careia un numar semnificativ de parinti trebuie sa ii faca fata.

Copiii sunt, mai mereu, surse de bucurie, incantare si mandrie, fiind cele mai reusite „opere“ din existenta unui individ. Mai putin cand se trantesc de pamant si tipa, cand strica si darama, cand ai impresia ca s-a dezlantuit una dintre Furiile mitologice si nu un copil. Si, in mijlocul dezastrului, reusim, printre zgomote si incercari de a-l calma, sa ne punem o aceeasi intrebare: „Oare din cauza mea e asa?“

Psihoterapeuta Diana Stanculeanu, de la organizatia Salvati Copiii, vorbeste in cele ce urmeaza despre transmiterea peste generatii a suferintelor. Este important de stiut ca putem perpetua, fara sa vrem, traumele inaintasilor.

Una din cele mai frecvente dileme sau confruntari cu viata este relatia pe care o avem cu parintii nostri care imbatranesc. Capata automatisme, fac numai ce vor ei si, in general, se nasc conflicte intre generatii. Cateva decodaje de la psihanalista Daniela Luca.

O astfel de incadrare poate insemna multe lucruri. Poate fi familia care ne trage in jos, care ne face rau pentru ca altfel nu stie, care ne face rau crezand ca ne vrea binele sau care, pur si simplu, ne copleseste cu prea multele solicitari.

Utilizarea Reiki a fost dorita de la bun inceput sa fie zilnica, pentru o imbunatatire atat fizica cat si psihica, pentru o crestere a calitatii vietii si o mentinere a starii de bine, inclusiv si in ceea ce ii priveste si pe copii.

Pentru tinerele mame, conflictele cu bonele ori viziunile diferite, traditionaliste, ale bunicilor nu reprezinta o noutate. Dar intr-o societate in care cartile de parenting abunda, iar seminariile de dezvoltare personala si optimizare a relatiei cu copilul sunt mai accesibile ca oricand, educatia moderna inca se loveste de principii traditionaliste. Te invitam ca, impreuna cu psihoterapeutul Andreea Raduta, sa luam pulsul societatii romanesti din punctul de vedere al educatiei.

Cu certitudine, calculatorul ne influenteaza comportamentul, relatiile si raportul pe care il avem cu timpul. Dar pana unde? Copiii nostri vor mai fi capabili sa rationeze si relationeze normal? Cand vor termina cu Facebook-ul, Twitter-ul si butonarea continua? Poate ca este cazul sa lansam un apel la vigilenta.

Un copil caruia i se spune ca e prost, va confirma mai devreme sau mai tarziu eticheta. Cuvintele au efecte puternice si pe termen lung. De ce este bine sa fim atenti la ele, explica Dana Stanculeanu, psiholog la Salvati Copiii.

Incepem sa auzim femei care spun ca nu vor copii. Cred ca asistam la o revolutie tacuta, care pune sub semnul intrebarii maternitatea ca alegere cu orice pret. Miscarea prinde aripi in tarile bogate si in mediul urban de la noi…

Cu totii avem in minte ideea unei familii de vis. Imaginata diferit pentru fiecare, aceasta se dezvolta intotdeauna in jurul a patru idei-cheie: coabitare armonioasa, comunicare fluida, autoritate naturala si dezvoltare personala. In realitate, ce ne ramane de facut?

Ce inseamna autoritate justa? Ce inseamna sa pedepsesti un copil atunci cand greseste? Un copil cu limite bine trasate va fi un adult cu un ego sanatos pentru ca, dincolo de pedeapsa, se stie iubit. Practic, narcisismul nostru se naste din iubirea parentala corecta, nici sufocanta, nici prea putina.

Cum sa ne incurajam copiii, sa-i determinam sa aiba incredere in fortele proprii fara a-i transforma in mici narcisisti? Descopera arta delicata a laudelor dozate corespunzator.

Cursuri de limbi straine, preocupari culturale, calatorii… Bunicii urbani de astazi au adesea un program foarte incarcat. Pana intr-acolo, incat, cateodata, le vine chiar greu sa petreaca o zi de miercuri cu propriii lor nepoti. Egoism asumat sau dorinta legitima de a profita de libertatea lor altfel decat facand pe bonele?

In cuplurile cu copii, nefericirea parintilor care decid sa divorteze ajunge sa insemne o rupere a universului copilului. Unul dintre parinti pleaca, rutina cu care cel mic era obisnuit dispare, iar dupa un timp – mai lung sau mai scurt, locul parintelui plecat este ocupat de un nou membru al familiei.

Aud adesea ca nivelul scolar al noilor generatii a scazut, ca nu se mai face scoala ca pe vremuri, ca elevii sunt confiscati de gadget-uri care le iau atentia de la orice si ca nu mai citesc… Cat adevar incape in aceste afirmatii?

Ai vazut asta de multe ori in filme, poate la prietenele tale, iar acum acest tip de realitate te-a ajuns si pe tine. L-ai intalnit pe Mr. Right, care nu este doar iubitul perfect, ci si… tatic. Psihoterapeutul Carmen Toader iti ofera cateva sfaturi despre cum sa gestionezi o asemenea situatie.

Prieteni care nu exista sau scenarii de adormit copiii din picioare. Iata ce se intampla adesea. Trebuie sa ne ingrijoreze, sa ne amuze, sa asteptam sa treaca? Specialistii revin asupra virtutilor imaginatiei si asupra sensului ascuns al acestor fabulatii.

De multe ori, lipsa de consens din cuplu se rasfrange asupra celui mic, care va selecta mesajele primite in functie de nevoile de moment. Pentru a evita impartirea rolurilor in parinte autoritar/restrictiv si parinte permisiv, negocierea incepe intre parinti.

Uneori este o mirare continua. Intelegi psihologia umana si evolutia, intelegi felul cum oamenii invata de la alti oameni si viata pare o poezie continua al carei prim vers este copilaria.

A deveni parinte inseamna, cel mai adesea, sa-ti asumi un rol represiv. Trebuie adeseori sa pedepsesti niste copii pe care ii iubesti nespus. Insa daca regulile educatiei ar fi batute in cuie, totul ar fi simplu. Este realist sa ne imaginam parentalitatea fara rolul sau educativ?