Familie

Modul in care percepem realitatea si alegem sa raspundem la dificultatile vietii sunt determinate de ceea ce am invatat in familie, scoala, anturaj, dar si de experientele de viata pe care le-am avut pana in prezent. Uneori insa, intensitatea sau diversitatea problemelor intampinate depasesc posibilitatile noastre de a face fata sau raspunsurile noastre sunt… neobisnuite.

Am sustinut de curand un workshop cu tema relatia parinte-copil, la o scoala de renume din Bucuresti. Parintii elevilor de clasa a VI-a se declarau oarecum coplesti sau depasiti de problemele copiilor. Unul dintre ei chiar a declarat fatis: „Eu unul, recunosc ca nu sunt pregatit sa fiu parintele copilului meu. Observ sincer ca m-a depasit de mult in modul de a gandi, reactiona si chiar prin comportament”. Cam asa se prezinta realitatea, trista de altfel, a legaturilor dintre parinti si copiii. Parintii sunt oarecum depasiti de situatie, iar copiii se simt neintelesi sau invadati in propria intimitate, ori constransi de reguli sau pedepse rigide

Ce se intampla? Auzim ca la scoala elevii nu mai au simtul limitei dintre ei si cel de la catedra, ca raspund cu obraznicie, nu doar parintilor si bunicilor, ci si celor care ii educa. Politetea este oare o valoare depasita? Nici vorba, doar ca este tot mai greu de imprimat copiilor care cresc intr-o societate agresiva.

Fie ca isi doresc un copil de tinere, fie ca il programeaza la o varsta mai inaintata, el completeaza rolurile pe care o femeie le indeplineste. Totodata, momentul sarcinii si cel al nasterii atrag dupa sine o serie de schimbari de ordin biologic si psihologic carora, uneori, le facem fata mai greu. De ce unele femei par mai pregatite decat altele?

„Care e cea mai importanta femeie din viata ta, dragule?“ Raspunsul corect e: mama. Chiar asa, ne convine sau nu, mama unui baiat este alfa si omega. Dar ce se intampla in viata unui baiat ajuns barbat si unde o „contine“ acesta pe mama lui? Cateva lamuriri intr-o carte superba aparuta la Editura Trei, Prezenta invizibila.

Subiectul constelatiilor familiale sau al psihologiei transgenerationale, cum i se mai spune, ma pasioneaza de vreo cinci ani, cand am publicat pentru prima data in revista Avantaje un articol despre felul in care trecutul familiei iti poate influenta destinul. Mi s-a parut fascinant acest domeniu despre care abia incepea sa se vorbeasca in Romania, iar faptul ca sunt foarte legata de familia largita m-a determinat sa caut si alte intelesuri decat cele strict legate de relatiile de rudenie.

Copiii defavorizati, despre care am tot auzit, exista in continuare si au nevoie de sprijin constant. Copilul de vizavi, cel care este mereu trist si ai carui parinti au diverse probleme care-i afecteaza cresterea, ar avea nevoie de putina atentie din partea celor din jur. Pentru ca niciodata nu este tarziu sa ne implicam si niciun gest nu este prea mic.

Copiii sunt expusi la scoala unor forme diverse de violenta, pe primul loc fiind cea intre elevi, denumita bullying. Aceasta include bataie fizica, imbranceli, farse, umiliri publice, porecle, injuraturi, imprastiere de zvonuri in scopul discreditarii, ignorare, excludere sociala, postare de mesaje inadecvate pe site-uri de socializare (ex. facebook), furt de date personale din telefoanele mobile etc.

O vorba veche spune ca „cine nu are batrani, sa-si cumpere”. Aceasta vorba este valabila si in cazul educatiei copiilor, daca bunicii si parintii reusesc sa armonizeze tehnicile de educare a copiilor, arata expertiza Centrului de educatie emotionala si comportamentala pentru copii (CEECC) din Bucuresti, centru de consiliere gratuita pentru copii, parinti si specialisti infiintat de Salvati Copiii.