
Relatiile se destrama, casniciile – de asemenea, iar uneori raman in urma nu doar partenerii, ci si copii. Atunci cand parintele singur isi reface viata, noul partener accepta copilul ca pe o prezenta ocazionala. De partea cealalta a baricadei, parintele ingrijitor, daca vrea sa isi refaca viata, traieste din plin atat grija acceptarii copilului de catre noul partener, cat si a partenerului de catre copil. Strategiile folosite si de unul si de celalalt fie pentru a intra in gratii, fie pentru a respinge, pot crea in casa un adevarat teren de lupta, pe care parintele este prins la mijloc.

Desi suntem in mileniul trei, societatea romaneasca are, in continuare, unele influente traditionaliste, inclusiv daca ne gandim la rolurile din cadrul familiei. Studiile superioare, job-urile bune nu protejeaza in totalitate si, dupa o vreme, unele femei nu se mai simt apreciate si dorite de partenerii lor, ceea ce duce la o transformare a feminitatii si la alterarea increderii in sine.

Cine nu a citit cel putin o carte erotica, sa ridice mana! Oare femeile care au parteneri cu zece ani mai mici ca ele sunt prea libertine? Are libidoul o data a expirarii si, in final, ce tipuri de sani prefera barbatii si de ce? Vino alaturi de noi, ca sa demontam impreuna cateva mituri urbane despre sexualitate.

Schimbarea, nevoia de nou, de libertate de miscare, de liber arbitru sunt dorinte care intervin mai des sau mai rar pe toate planurile vietii. Intr-un cuplu de cursa lunga, acestora li se alatura conditii favorizante precum rutina, plafonarea, pierderea iubirii, nevoia de regasire, de redescoperire si, mai ales, de apreciere. Mai frecvent, aceste schimbari intervin alaturi de andropauza, iar barbatul este cel care isi redescopera instinctul de vanator si nevoia de a fi apreciat. Victima colaterala, partenera de viata, ajunge uneori pusa in fata unui fapt fara drept de apel. Drama devine cu atat mai mare atunci cand barbatul pleaca dupa o partenera mai tanara…

Sistemul actual de educatie produce oameni cu probleme? Copii terorizati de scoala, obositi, sau profesori alienati. Ce e de criticat stim cu totii, dar ce e de facut? Cum sa modereze parintii si profesorii cat de cat stresul resimtit de copii? Cateva idei de la Gabriel Cicu, psihiatru si psihanalist.

Revistele feminine abunda in informatii care mai de care mai fistichii despre sex, pozitii, accesorii… Oare acesta sa fie meniul care relanseaza cheful adormit al unui sot interesat mai mult de meci decat de femeia de langa el? Brandy Engler, psiholoaga new-yorkeza specializata in sexologie, face o sinteza plina de noutati in volumul Barbatii de pe canapeaua mea (de psihoterapeuta…)

Spunem ca este greu sa fii parinte, intrucat responsabilitatile care decurg din cresterea unui copil sunt nenumarate si deseori apasatoare. Cu atat mai mult, un parinte singur este in situatia de a compensa lipsa celuilalt, atat emotional si educational, cat si financiar. Cu toate greutatile si grijile cotidiene, a fi unicul ingrijitor al unui copil este o provocare careia un numar semnificativ de parinti trebuie sa ii faca fata.

Copiii sunt, mai mereu, surse de bucurie, incantare si mandrie, fiind cele mai reusite „opere“ din existenta unui individ. Mai putin cand se trantesc de pamant si tipa, cand strica si darama, cand ai impresia ca s-a dezlantuit una dintre Furiile mitologice si nu un copil. Si, in mijlocul dezastrului, reusim, printre zgomote si incercari de a-l calma, sa ne punem o aceeasi intrebare: „Oare din cauza mea e asa?“

Daca pana la varsta de 30 de ani, gasirea unui partener cadea in plan secundar sau negasirea lui devenea irelevanta, cu atatea multe alte preocupari, dupa varsta de 30 de ani, sa fii single nu este neaparat un statut simplu. Fie ca asa alegi sau, pur si simplu, „jumatatea“ aia imperfecta a ta se lasa mult asteptata, vin navala intrebari cu duiumul despre de ce, cum si, mai ales, pana cand…?