Prieteni care nu exista sau scenarii de adormit copiii din picioare. Iata ce se intampla adesea. Trebuie sa ne ingrijoreze, sa ne amuze, sa asteptam sa treaca? Specialistii revin asupra virtutilor imaginatiei si asupra sensului ascuns al acestor fabulatii.
De multe ori, lipsa de consens din cuplu se rasfrange asupra celui mic, care va selecta mesajele primite in functie de nevoile de moment. Pentru a evita impartirea rolurilor in parinte autoritar/restrictiv si parinte permisiv, negocierea incepe intre parinti.
Monogamia, pe zi ce trece, devine o realitate de complezenta sau un compromis pe care il acceptam. Iar in timp ce unii par a face fata cu succes acestei situatii, altii evadeaza. Admiram cupluri a caror realitate nu o cunoastem, ci doar banuim ca este cea la vedere, si ne intristam ca noi nu am gasit acel ceva. Dar care e secretul?
Iubire, iubire, te iubesc atat de mult… Este oare sigur acest lucru? Suntem inca gata sa ne indragostim, sa ne lasam invadati de celalalt, sa „uitam de noi“, intr-o societate care asimileaza legatura sentimentala cu o dependenta afectiva?
In mai putin de zece ani, site-urile de intalnire au devenit unul dintre primele spatii spre care isi intorc privirile celibatarii care vor sa puna capat singuratatii. Dar putem oare vorbi despre intalniri „veritabile“? Raspunsurile contradictorii a doi psihanalisti.
Sexologii fac adesea si terapii mai generale dar competenta lor specifica pentru problemele de sub curea merita un telefon. Pentru ca le vom dezvalui ranile cele mai intime, cele mai „rusinoase“, sa ne indoim de ei? Intalnire cu terapeuti care merita sa fie cunoscuti.
Asteptat, idealizat, socul amoros nu este doar o partida de placere. Este, de asemenea, ocazia mai multor intrebari si nelinisti existentiale, dupa cum explica psihanalista Monique Schneider.
Dupa un anumit timp, dragostea care se instaleaza ne indeparteaza de „sentimentul amoros“. Din fericire, este posibil sa regasim primele noastre emotii. Cu singura conditie sa vrem acest lucru. Iata sfaturile a patru terapeuti pentru a reaprinde flacara iubirii.
Niciodata, nimic. Degeaba il cautam, il vrem, alergam dupa el, „celalalt“ nu se hotaraste sa intre in viata noastra. De ce? Ce il blocheaza? Analiza si sfaturi pentru a se face disponibil pentru dragoste…
Mai mult stiu poetii despre dragoste decat stiu psihologii. Cu toate astea, avem nevoie sa intelegem aceasta forta covarsitoare. Cateva raspunsuri de la psihanalistul Augustin Cambosie.
Sunt urati dar sunt pe placul celor mai frumoase femei. In plina dictatura estetica, succesul lor impotriva Naturii ne intriga: de ce Bestia este, adesea, pe placul Frumoasei? Cateva adevaruri despre frumusete la masculin.
Adulterul, o greseala fara de iertare? Nu e chiar atat de sigur! Anumite cupluri infrunta acest impas incercand sa gaseasca sensul tradarii. Pentru iesirea din criza exista trei scenarii: ranchiuna, negare si renastere.
Ce este mai insuportabil decat sa te crezi inselat, inlocuit, uitat, negat? Un sentiment greu de marturisit, care ascunde probleme din trecut.
Uneori este o mirare continua. Intelegi psihologia umana si evolutia, intelegi felul cum oamenii invata de la alti oameni si viata pare o poezie continua al carei prim vers este copilaria.
A deveni parinte inseamna, cel mai adesea, sa-ti asumi un rol represiv. Trebuie adeseori sa pedepsesti niste copii pe care ii iubesti nespus. Insa daca regulile educatiei ar fi batute in cuie, totul ar fi simplu. Este realist sa ne imaginam parentalitatea fara rolul sau educativ?
Modul in care percepem realitatea si alegem sa raspundem la dificultatile vietii sunt determinate de ceea ce am invatat in familie, scoala, anturaj, dar si de experientele de viata pe care le-am avut pana in prezent. Uneori insa, intensitatea sau diversitatea problemelor intampinate depasesc posibilitatile noastre de a face fata sau raspunsurile noastre sunt… neobisnuite.
Am sustinut de curand un workshop cu tema relatia parinte-copil, la o scoala de renume din Bucuresti. Parintii elevilor de clasa a VI-a se declarau oarecum coplesti sau depasiti de problemele copiilor. Unul dintre ei chiar a declarat fatis: „Eu unul, recunosc ca nu sunt pregatit sa fiu parintele copilului meu. Observ sincer ca m-a depasit de mult in modul de a gandi, reactiona si chiar prin comportament”. Cam asa se prezinta realitatea, trista de altfel, a legaturilor dintre parinti si copiii. Parintii sunt oarecum depasiti de situatie, iar copiii se simt neintelesi sau invadati in propria intimitate, ori constransi de reguli sau pedepse rigide
Mic ghid de buna coabitare, conceput dupa sfaturile unui specialist in probleme legate de copilarie si adolescenta. Pentru ca furia si conflictele sa lase loc armoniei.
Cateva informatii pretioase de la Andreea Stefan, psiholog la atelierul de dezvoltare personala „Lumea lui Momo”.
Clasica, recompusa, monoparentala, amicala… Modelul traditional nu mai este o reteta a succesului. Dar dorinta de familie a ramas. Noile ei crezuri: dragoste, placere, schimb.
Suferinta unui membru al familiei mascheaza adesea o disfunctionalitate a grupului, in ansamblul lui. De unde, si necesitatea de a repera lucrurile nespuse, falsele credinte si teama de schimbare…
Cu ochii legati, oferita mai multor barbati sau unei alte femei… Imaginatia femeilor zboara si, la fel, si vorbele lor. Cine spune ca femeile vor mai putin, se inseala. Doar ca ele au fantezii mai colorate, mai baroce, mai… epice.
Atunci cand unul dintre cei doi se decide sa consulte un psiholog, fara voia lui va zdruncina echilibrul sistemului-cuplu. Chiar si cu riscul unui naufragiu? Sau al unei calatorii noi? Trecere in revista a indoielilor care apar in timpul traversarii si sfaturi ale terapeutilor.
Copiii cu abilitati inalte sunt speciali. Si sunt mai multi decat ne inchipuim. Dar cum pot fi gasiti, testati, stimulati pe masura lor? Cateva raspunsuri de la psihologul Armand Veleanovici.
Dupa relatii esuate, divort, concentrarea asupra carierei si limitarea posibilitatilor de a cunoaste pe cineva, initierea si dezvoltarea unei relatii de cuplu devine o misiune dificila. Dar daca primesti ajutor?
Mama, figura tutelara a fetelor si baietilor, pe care ii formeaza in moduri diferite. Despre accidentele relatiei mama-fiica, in cele ce urmeaza.
Ce se intampla? Auzim ca la scoala elevii nu mai au simtul limitei dintre ei si cel de la catedra, ca raspund cu obraznicie, nu doar parintilor si bunicilor, ci si celor care ii educa. Politetea este oare o valoare depasita? Nici vorba, doar ca este tot mai greu de imprimat copiilor care cresc intr-o societate agresiva.
Cum rezista? Ce face atat de speciala legatura lor? Uneori, iubirea pe termen lung este mai enigmatica decat cea proaspata, noua, care nu a implinit proverbialii trei ani de viata.
O intrebare la care par sa fi incercat un raspuns aproximativ numai poetii. Psihologii studiaza abia de cateva decenii mecanismele neurale ale iubirii, iar concluziile sunt departe de a fi la indemana simtului comun…
Asteptand ca celalalt sa surmonteze defectele noastre, sa imbratiseze propriile noastre dorinte si sa dea un sens vietii noastre, avem despre iubire o imagine de neatins. Cultura o intretine, asteptarile cresc… Unde e adevarul?
