Mostenita? Invatata? Trasatura de personalitate? Timiditatea copiilor este o problema care preocupa cu adevarat parintii, mai ales evolutia ei, cat si implicatiile de moment sau viitoare. Un psiholog cu experienta raspunde catorva intrebari esentiale.
„A fi pregatit” nu este o vorba in vant si nu se refera numai la conditiile materiale: o locuinta si venituri suficiente, sigure. Conditiile de viata modeste sunt uneori compensate cu succes de hotarare si tenacitate. Pe de alta parte, este posibil ca toate conditiile exterioare sa fie la inaltime, dar potentialii parinti sa nu se simta, inca pregatiti. Teama, indoiala, dorinta de a se mai concentra o vreme pe cariera, de a se mai distra, de a mai calatori ii fac pe unii sa amane aducerea pe lume a unui copil.
Copilaria este nu doar fundamentul ci intregul schelet pe care se construieste personalitatea fiecarui om. Afectiunea pe care acesta o va avea de oferit se naste din afectiunea pe care o primeste in copilarie. Modalitatile de exprimare afectiva pot sa diferere. Importante sint certitudinea, lipsa conditionarii, sentimentul de apartenenta la familie si, de aici, de siguranta.
Intre teoriile conform carora plansul dezvolta plamanii noului nascut si adevarul demonstrat stiintific este o mare distanta. Copilul nu planga fara sa aiba un motiv. Un disconfort fizic, chiar daca nu foarte mare, trebuie anuntat, iar plansul este singura cIntre teoriile conform carora plinsul dezvolta plaminii noului nascut si adevarul demonstrat stiintific este o mare distanta. Copilul nu plinge fara sa aiba un motiv.
Durerea, triumful si emotia nasterii unui copil este un miracol ce nu inceteaza sa i uimeasca si sa i incinte pe toti cei implicati. Bebelusul este inspectat rapid si in scurt timp incepe sa plinga, anuntindu si venirea pe lume si propria sa infaptuire. Apoi e infasat, incalzit si adesea prea somnoros pentru a suge. Ce anume se intimpla in creierul lui?
Sunt casatorita de un an jumate si inca de la inceput i-am spus sotului meu ca imi doresc sa imi pastrez si numele de fata pe langa al lui. Pentru ca la starea civila nu este posibil sa faci asta direct la casatorie (decat daca si sotul preia numele meu de fata) ar trebui sa fac niste demersuri mai elaborate in acest sens. Pana acum nu am avut timp pentru asta dar sotul meu stie ca imi doresc acest lucru.
Problema este ca desi spune ca este de acord, orice ocazie in care mai figurez pe undeva cu vechiul nume este prilej de discordie si sursa unui repros permanent ca nu as fi mandra cu numele lui (in prezent am doar numele lui).
Ar trebui sa renunt la dorinta mea ca sa nu-l mai supar sau el incearca sa-mi transmita ceva?
Cand vorbim despre sexul din dormitor, ne gandim la continuarea fireasca a sentimentelor ce unesc doi oameni. Curand insa, ei isi vor descoperi si limitele de toleranta, nevoile fiecaruia, vor aparea compromisurile si sincronizarile, se vor consimti, de comun acord, interdictiile.
Daca testul precedent a fost destinat copiilor, acest test este destinat parintilor care au copii mari sau adulti. Parintii doresc pentru copii ceea ce este mai bun. Dar au reusit parintii intotdeauna sa inteleaga ceea ce este, cu adevarat mai bun, ce-si doresc cu adevarat copiii? Si au reusit sa-si faca intelese bunele lor intentii? Testul de mai jos incearca sa ajunga la un raspuns. Chiar daca acum copiii dumneavoastra sunt mici, puteti incerca sa anticipati raspunsurile pe care le-ati da peste 10 – 15 ani.
Extras din volumul „Cunoaste-te pe tine insuti”, coordonator Adrian Neculau, Editura Polirom 2003.
Acest test se adreseaza copiilor, adolescentilor si tinerilor. Unii dintre voi, in virtutea educatiei primite, incercati sa va purtati asa cum se asteapta cei mai in varsta, ascunzand, inclusiv de voi insiva, o situatie conflictuala. Altii, dimpotriva, se plang adesea ca sunt neintelesi, dar poate ca o fac mai mult ca sa fie in ton cu generatia. Acest test va va ajuta sa stabiliti care este adevarul.
Extras din volumul „Cunoaste-te pe tine insuti”, coordonator Adrian Neculau, Editura Polirom 2003.
Casatoria, copiii – ceva ce vine de la sine, la vremea potrivita. Dar trebuie sa ne casatorim si sa avem copii pentru ca asa este regula, pentru ca asta se asteapta de la noi sau ne dorim cu adevarat si suntem pregatiti pentru viata de familisti? Acest test ne invita sa fim sinceri cu noi insine.
Extras din volumul „Cunoaste-te pe tine insuti”, coordonator Adrian Neculau, Editura Polirom 2003.
Cand copiii descopera lumea, parintii intra in etapa raspunsurilor la „de ce“. Ei pun intrebari care ii pun pe cei mari „in sah “. Pentru parintii care rosesc, si nu numai, o carte buna de educatie este Cum sa le vorbim copiilor despre sexualitate de Linda si Richard Eyre, aparuta la editura Trei. Redam cateva fragmente-cheie.
Ne este teama de ea, o dorim cateodata, cochetam cu ea, ne displace cand apare fara vointa noastra, nu stim sa profitam de ea asa cum ar trebui… Dincolo de cliseele romantice ale cuplului etern sau de nevoia noastra de social, solitudinea poate fi o provocare constructiva, nu un obstacol.
Mama este prima fiinta cu care copilul intra in contact si tot ea este cea la care se va raporta cand vine vorba de protectie si dragoste. Cand copilul este de sex feminin, mama ii va oferi si modelul de urmat, dar cand este baiat… lucrurile nu mai stau atat de simplu.
Nimeni pana la ei nu mi-a aratat cate chipuri are suferinta, cum este suferinta mea in raport cu a celorlalti, nimeni nu mi-a vorbit despre limitele personale, despre temeri, nesiguranta, frustrari, asa cum, fara cuvinte, mi-au vorbit acesti copii. Le sunt recunoscatoare ca m-au acceptat in viata lor, ca mi-au dat atatea lectii de viata si m-au ajutat sa invat.
Ce isi doresc ei cu adevarat? Au intre 13 si 20 de ani. Idolii lor? Rihanna, Miley Cyrus sau Tokyo Hotel. Visul lor? Sa apara la televizor, sa f ie celebri si bogati. Dupa aceea? Vor vedea. Pentru o generatie intreaga, „ Megastar “, „Hannah Montana“, „High School Musical“ sunt cheile viitorului.
In Olanda, tinerii de 18 ani au obtinut, in 1952, o medie a IQ-ului de 100 la testul matricelor lui Raven (IQ = 100 in medie, prin constructie), pe cand generatia de 18 ani de 30 de ani mai tarziu a obtinut un coeficient de 121. Cu alte cuvinte, a inregistrat o crestere a IQ-ului de 21 de puncte. Cresterile difera de la o tara la alta, dar sunt destul de semnificative.
Barbatul traditional doreste ca femeia sa fie virgina pentru a o putea initia, a o face sa descopere placeri si a o invata el insusi rudimente de erotism. Aceasta dorinta de a fi primul se explica printr-o frica: daca este deja „formata″, s-ar putea sa fie „deformata″, adica prea ″fierbinte″, exigenta, iar el risca sa fie supus comparatiilor.
De fapt, majoritatea barbatilor sunt tare sentimentali. Vedeti cat de afectati pot fi, chiar distrusi dupa o ruptura afectiva, si pentru o perioada lunga de timp. A sugera ca este vorba despre o manifestare a unei nevroze de abandon care i-ar face sa regreseze spre dureri infantile, nu rapeste nimic din profunzimea sentimentelor pe care le au. Adevarul este ca barbatii isi ascund emotiile si isi interzic sa-si exprime sentimentele.
In psihologie nu exista tabu-uri. Chair daca religia a alungat din patul cuplurilor acest obicei, el merita o discutie mai atenta. Incepand cu varsta de 15 ani, adolescentul atinge o oarecare maturitate, corpul lui este apt sa faca dragoste si chiar sa se reproduca, iar personalitatea sa este destul de conturata pentru a porni la cucerirea unei fete, deoarece nevoia de contact si de orgasm, pe scurt, dorinta este intensa.
Oamenii pot face dragoste fara sa fie indragostiti, si totusi nu din intamplare se folose ste expresia „a face dragoste” pentru a desemna implinirea erotica. Starea de indragostire poate exista fara dimensiunea erotica? In acest caz insa, nu putem spune oare ca starea de a fi indragostit reprezinta hipertrofierea unui afect atrofiat in cazul unui act sexual izolat?
Jocul are un rol fundamental in dezvoltarea copilului. Este dovada bunei sale sanatati fizice, psihice si intelectuale. El permite crearea unor conexiuni importante si dezvolta simtul umorului. Este cel mai bun mijloc pentru invatare, caci, prin joc, copilul invata usor, fara sa-si dea seama. in realitate copilul se dezvolta si invata amuzandu-se. Pentru el, nu exista diferente intre a se juca si a invata.
Daca ai citit Luni de fiere, romanul lui Pascal Bruckner, sau ai vazut filmul omonim al lui Roman Polanski, stii despre ce e vorba: iubirile se nasc si mor, dar merita sa fie traite intens. Constientizata sau nu, imaginatia erotica ne alege de multe ori partenerul si ne determina comportamentul. Poate fi o „leoaica“. In general, animalul sta in cusca. Dar si cand se dezlantuie…
Hmm… E ca si cum ai cadea accidental (to fall in love) ca atunci cand aluneci pe o coaja de banana sau cand ratezi treapta unei scari. Metafora caderii sugereaza conotatii complexe, dar ceea ce o determin a in primul rand sunt rapiditatea si imprevizibilitatea fenomenului ce caracterizeaza modul in care se intra in faza initiala sau pasionala a relatiei amoroase.
Cel mai adesea, ii vedem singuri si abandonati, tablou care ne face sa ne cutremuram la ideea propriei inaintari in varsta. Dar de ce trebuie sa fie batranetea un chin? Aceasta realitate speciala a vietii nu e oare sub controlul nostru, fie si partial? Cateva raspunsuri de la psihologi implicati in programe pentru batrani. Pentru varstnici si nu numai.
In cadrul organizat al gradinitei, copilul nu doar ia parte la o serie de activitati specifice invatamantului prescolar, ci si intra in contact cu mediul extern; evenimentul are un caracter predeterminat, ceea ce-l deosebeste de numerosii stimuli pe care copilul ii recepteaza din jur. Cand intra la gradinita, copilul se afla in perioada celor mai importante acumulari, care vor sta la baza personalitatii sale. Frecventarea gradinitei favorizeaza conturarea unui autentic comportament interrelational. Structura formala si informala a grupului de copii din gradinita genereaza un climat psihosocial in care fiecare copil este, in acelasi timp, si actor, si spectator.
Exista doua categorii de fantasme: cele „soft″, care pun in scena personaje animate de sentimente tandre, chiar romantice, care au activitati sustinute de afectivitate si mai putin de pulsiunea sexuala: a face curte, a spune vorbe dulci, a-si declara iubirea. Daca exista si sexualitate, scenele sunt blande, in spiritul respectului fata de celalalt, fara a exista constrangeri. Fantasmele „hard″, pun in joc personaje animate de o puternica pulsiune, care incearca sa se realizeze fara restrictii si rezerve tot felul de activitati sexuale, inclusiv cele considerate perverse, fiind gata chiar si la fortarea partenerului. Primele ar fi mai feminine, cele din urma mai masculine.
Timiditatea nu este in sine un mecanism de aparare. Mecanismele de aparare, in sens comun, constituie „instrumente” care apar constient sau inconstient, in vederea protejarii sinelui, si cuprind masuri defensive sub diferite forme, in diverse situatii stresante. Totusi pornind de la timiditate si mai ales dincolo de timiditate, in timpul terapiei pot fi identificate anumite mecanisme de aparare.
O ancheta recenta arata intr-adevar ca barbatul investeste mai putin in activitatea sexuala decat femeile.…
Viata se construieste de cele mai multe ori dupa liste cu priori¬tati: joc, scoala, munca si, pe fundal, mereu, familia. Jucam rolul copilului si al scolarului, al profesionistului si cel de prieten. Cand este momentul potrivit sa il jucam pe cel al parintelui? Biologic, ne sunt trasate drumurile, dar psihic? Decizia apartine fiecareia…
Intr-o relatie exista intotdeauna o repetare a unui model primordial de relationare, insusit in primii ani de viata, care ne va urmari toata viata, si pe care il vom repeta, inconstient. Singura posibilitate de a inceta aceasta repetitie este constientizarea, intelegerea acestui model caracteristic si adaptarea lui la cerintele noastre de implinire si, de ce nu, de fericire. Modul in care copilul a interactionat cu parintii (mama, tata) si cu persoanele semnificative din viata lui (frati, bunici, alte persoane cu care a fost in contact apropiat) isi va pune amprenta definitiv asupra relatiilor din viata de adult.
