Gânduri de la cititori
Aici se regăsesc scrisorile și gândurile pe care cititorii Psychologies le trimit redacției
Aveam 10 ani când tata a plecat. Iar divorțul părinților mei m-a afectat mult timp. Îl iubeam pe tata, dar am rămas cu mama. Iar ea m-a învățat să îl urăsc și să stau departe de el.
Cât am fost studentă am lucrat la un studio de videochat. Am învăţat mult despre fanteziile masculine şi, mai ales, am învăţat să nu judec pe nimeni.
Dragul meu fiu autist, noi comunicăm deja foarte bine, îţi înţeleg dorinţele şi durerile mai bine decât oricine, dar va veni un moment când vei fi singur.
Am 35 de ani și până în prezent mi-am încheiat toate relațiile pe motiv de infidelitate. Cred că sunt fraier de au ajuns toate să mă înșele, altă explicație nu am…
Cum se mai cunosc oamenii? Și pentru ce folosesc ei această magică aplicație (Tinder)care te cuplează cu cineva din proximitate ? Pentru sex? Pentru o cafea și o discuție? Iată trei experiențe ale unor cititoare care și-au încercat norocul.
Să recunoaștem, sexul nu e mereu înălțător. Deseori, e penibil, comic, lamentabil, demn de râs. Câteva prietene au povestit (cu nume fictive) cele mai trăsnite aventuri erotice ale lor.
Uneori mamele îşi sufocă emoţional copiii. Dure, dominatoare, lipsite de căldură, ele pot duce la depresie un copil care nu îi face faţă. Iată ce ne-a scris o cititoare.
Am cunoscut-o când era tânără și provine dintr-o familie cu probleme. Nu m-a interesat nimic, am iubit-o din prima clipă și încă o iubesc. Avem trei copii frumoși împreună, dar soția mea nu mă iubește. Din păcate… nici pe fetele noastre.
Uneori îmi place să mă uit în urmă şi să fac un bilanţ. Unde m-a adus viaţa, relaţiile mele de dragoste? Cum stau cu relaţiile spociale, prietenii? Ce aş fi vrut să ştiu pe când eram adolescentă? Am decis să îmi scriu mie însămi, cea din tinereţe, o scrisoare.
Nu am o relație foarte fericită cu copiii mei. M-au acuzat că am fost o mamă dură și autoritară. Dar eram tânără și aveam multe greutăți. Nu e ușor să crești copii. Abia acum, la bătrânețe, când am nepoți, am învățat să iubesc cu adevărat copiii.
Regimul Ceauşescu a distrus vieţi. S-a băgat până în cele mai intime cotloane ale familiei, a distrus oameni. Trauma nu poate fi negată şi deseori ea e vizibilă decenii mai târziu. Iată povestea unui cititor care doreşte să rămână anonim.
Pe Tinder sau la cafea? Cum e mai bine dacă vrei să fondezi un cuplu? Dacă optezi pentru Tinder iată ce poţi găsi. Confesiuni pline de umor de la o cititoare.
Sunt căsătorită de 6 ani și avem un copil de doi ani. Soțul meu m-a înșelat încă de la începutul relației, dar eu l-am iertat. Dar continuă să fie infidel, iar eu aș vrea să se schimbe.
Acum, la 60 de ani, îmi dau seama că m-am înşelat pe toate planurile. Am fost o soţie înşelată, apoi m-am înşelat ca mamă, ca fiică. Dar, curios, nu simt tristeţe. Uneori viaţa pur şi simplu aşa se prezintă.
Exact cum aţi auzit, nu vreau copii pentru că nu vreau să am responsabilităţi. Şi sunt o femeie întreagă la cap, de vârstă încă fertilă, cu un job stabil şi tot ce mai trebuie. Aş putea fi o mamă excelentă, dar nu vreau.
Da, ştiu că voi aţi scris pe site că o căsnicie fără sex e în pericol de destrămare. Deci, cumva, trebuie să faci sex obligatoriu pentru ca lucrurile să meargă. Acesta e mesajul, nu?
Iubitul meu este un fost bolnav de cancer. A avut noroc și s-a vindecat. Dar trauma lui este mult mai adâncă de atât, iar sechelele nenumărate. I-am spus să se bucure de viață și șansa care i s-a dat. Apoi am aflat că am eu cancer. Stadiu terminal. M-am despărțit de el pentru că nu vreau să îi fac rău. Oricum nu mă poate ajuta…
Am constatat că femeile sunt tot mai ieftine, iar bărbaţii profită de o partidă de sex oferită prea lejer. Am decis să vă scriu despre mâhnirea mea cu privire la aceste realităţi.
Unii vor să se căsătorească cu orice preț! Alții, nu. Iată confesiunea unei femei care spune că nu vrea nici să se mărite, nici să facă copii. Îi e bine doar așa, în relație.
Ai auzit despre constelațiile familiale, dar cum îi ajută ele pe cei care le frecventează? După 30 de ani Alexandra și-a reparat relația cu tatăl ei, iar Mara și-a dat seama că trebuie să își schimbe viața, altfel moare treptat pe dinăuntru.
Am 24 de ani și de doi ani o relație cu Costin. Îl iubesc și îi sunt fidelă, dar nu mă crede. Acum un an a început să mă bată când e gelos. Îl iubesc și nu pot sta fără el. Nu știu cum să fac…
Am făcut o mare pasiune pentru un egiptean. Dar mi-a trecut rapid, la contactul cu realitatea. Recomand realitatea oricând. E mai bună decât imaginaţia.
Un divorț nu e niciodată plăcut… chiar dacă tu depui actele. Eu mi-am părăsit nevasta după 20 de ani de căsnicie. Evident, toată lumea m-a pus la colț. Și ce dacă? Acum sunt, într-un final, fericit.
Dragostea contează așa de mult? Poate… dar eu, una, am avut o căsnicie bună pentru că nu mi-am iubit soțul. Și nu regret nimic…
Încă de mică mama îmi spunea că nu merit nimic. Dacă plângeam, jucam teatru. Dacă luam o notă mare, sigur am copiat. Dacă cineva îmi spunea că sunt drăguță, eram o destrăbălată care cerea atenție. O urăsc? Nu mai mult decât pe mine…
Am făcut depresie la 29 de ani, după o perioadă de stres enorm şi drame, în care am strâns din dinţi şi am mers mai departe.
Da, tata a fost alcoolic, sunt fiica unui alcoolic… Uneori simt nevoia să repet lucrurile astea ca să le pot înţelege şi stăpâni mai bine. Alteori aş vrea să uit, dar nu pot.
Faci tu ca femeie primul pas sau aștepți să fii curtată? Old school sau plină de inițiativă? Iată ce ne spun două cititoare.
Mi-a atras cineva atenția că pisica este un surogat pentru copil. Eu una, nu am înțeles ce vrea să spună prin „surogat”. Este copilul meu și îmi ține depresia la distanță. …O fi rău?
Am fost un copil dorit, cel puţin aşa spune mama. Însă ea m-a bătut toată copilăria… Avusese mai multe avorturi spontane înainte de a mă avea pe mine, apoi, când am venit eu pe lume, spune că s-a bucurat enorm. Cu toate astea, nu ştiu cum şi-a manifestat iubirea, pentru că eu nu am simţit-o niciodată.