Gânduri de la cititori
Aici se regăsesc scrisorile și gândurile pe care cititorii Psychologies le trimit redacției
Bunica își poate iubi foarte mult nepoții, dar nu degeaba părinții sunt cei care trebuie să se ocupe de educația lor. Uneori iubirea bunicii poate înseamna prea multă protecție, chiar handicapare a copilului.
Amanta șefului meu este PR-ul companiei la care lucrez. Faptul că nu știe pe ce planetă e sau cu ce se mănâncă jobul ei este o „bucurie” pentru mine, în fiecare zi…
Nu mă gândesc la un agresor care merită închisoare… ci la cei din viața de zi cu zi, care intimidează, jignesc sau amenință pentru a-și demonstra puterea. Din partea mea, chiar nu merită compasiune sau înțelegere.
Avem cu toții relații semnificative, care ne marchează, ne schimbă, ne tranformă… unele chiar ne traumatizează. Dar nu orice fost iubit este memorabil, indiferent cât de îndrăgostită erai când erați împreună.
Nu toți suntem dornici sau pregătiți să avem o relație deschisă. Eu, una, nu am niciun interes în această direcție. Și totuși, m-am confruntat și cu această variantă…
Este dureros să afli că soțul tău este infidel. Dar când îți și spune cât de minunată este amanta în pat și cum fac ei sex peste tot, este o imagine pe care ți-o întipărește în minte și care te va chinui mult timp…
Am avut mereu o relație dificilă cu mama. Lipsită de empatie sau interes față de nevoile mele emoționale, mai mult m-a ignorat decât „iubit”. Așa că am vrut să discut cu ea…
Uneori, ajungem să ne identificăm cu o relație toxică și să credem că nu putem sau nu merităm mai mult. Nu este ușor să ieși din cercul vicios, dar nici imposibil.
Idolii de azi par să fie surorile Kardashian. Sunt investite cu puteri pe care sigur nu le au, și femei din lumea întreagă par să creadă că sunt niște zeițe. Dar sunt niște modele total greșite care transmit mesaje nesănătoase!
În ziua de azi e greu să mai ai idoli. Însă când cineva parcă scrie pentru și despre tine ajungi să vezi speranță și modele în locuri nebănuite, ca paginile unei cărți.
În mod cert și astăzi avem nevoie de idoli. Un idol ar trebui să te inspire să fii mai bun. Al meu e mătușa mea bolnavă de cancer.
O relație toxică nu înseamnă neapărat că el te agresează în vreun fel. Uneori, agresorul poți fi chiar tu, atunci când te iubești prea puțin.
De ce ai nevoie pentru a fi fericită la serviciu și ce compromisuri ești dispusă să faci? Te-ai întrebat vreodată? Poate e timpul să-ți reevaluezi viața profesională.
„Sunt workaholică, așa am fost mereu. Îmi place să muncesc, sunt implicată și serioasă, mă lupt pentru a avea rezultate și am o satisfacție enormă atunci când îmi ating un obiectiv. Dar am nevoie de energie pentru a da randament. Am nevoie de motivație.
Am început să practic yoga de șase luni, timp în care simt că aș fi făcut multe ședințe de terapie. Pentru că am învățat să fiu cu mine. Am învățat să mă ascult.
Atâția oameni, atâtea motivații de a rămâne la job. Fie că e vorba de mediul de lucru, de posibilitatea de evoluție ori de bani, pe fiecare îl mulțumește ceva și, fără acel lucru, ajunge să își dea demisia.
Până când nu devii tu o prioritate pentru tine, nu vei fi pentru nimeni altcineva. Mai mult, nu vei reuși nici să te cunoști, nici să te înțelegi îndeajuns.
Mi-am propus să renunț la viața sedentară și să fac mai mult sport. Așa că am răbdare să văd ce mi s-ar potrivi. Până acum, am entorse, întinderi și câteva vânătăi. Dar rămân motivată.
Nu am avut un diagnostic grav, dar aveam nevoie de o operație de care îmi era foarte teamă. Până am cunoscut un medic bun. Mai mult, am cunoscut un om bun, care a avut grijă de mine.
Nu caut atenția oricărui bărbat și nici validări în masă. Din partea unui bărbat care îmi place, un compliment e îmbucurător. Dacă nu mă interesează cine e, amabilitatea devine inconfortabilă uneori.
Banii nu sunt totul, deși alergăm după ei, după statutul atras de ei și bunurile materiale drept exemplificare. Oare unde ne regăsim pe noi înșine în această ecuație?
Viața ți-o trăiești pentru tine, nu pentru părinți sau gura lumii. Și câteodată, suferința te lovește atât de tare încât te trezești din minciunile pe care ți le spuneai singură.
Ce faci când îi descoperi infidelitatea și arunci la gunoi o căsnicie și niște vise? O iei de la capăt și te (re)împrietenești cu.. tine. Iată cum.
Știu ce este aceea o fobie pentru că o simt de câte ori trebuie să merg la dentist. Atac de panică, frică paralizantă, reacții de apărare sau de atac… toate la pachet.
Orice despărțire doare, mai ales când te părăsește pentru altcineva. Cum îți revii? Uite câteva idei puse în practică de o cititoare.
Vreau o relație serioasă, iar prin asta înțeleg un partener care este pregătit să se implice emoțional, care este deschis și sincer și care nu se joacă de-a Don Juan reformat.
Nu m-am gândit că tata este cel care mi-a oferit primul model al bărbatului infidel. Dar, în relațiile mele, infidelitatea a fost cea mai mare problemă…
Mereu eram o victimă. Nimic nu îmi mergea bine, nimic nu reușeam. Iar în relații, căutam doar bărbați care să respecte acest ritual: persecutori.
Vrei să o iei de la capăt cu ceva. Ți-o asumi. Sau viața te lovește și te obligă să faci schimbarea. Nu dispera și privește din toate unghiurile. Cum a făcut cititoarea noastră, Liviana.
Ai vrut să pleci, să lași în urmă totul. Cum ai făcut, ce te-a motivat pentru această schimbare? Și, mai ales, care a fost rezultatul?
