Gânduri de la cititori

Probabil și ție ți s-a întâmplat să primești cadouri neinspirate. Cum reacționezi? Uneori, un cadou poate spune foarte multe…

Cumva, pisica și bradul de Crăciun nu sunt compatibili. Ori asta, ori există o afinitate prea mare care te-ar putea distra dacă stai bine cu nervii. Sau dacă se întâmplă altora.

Când ești workaholic, să îți iei concediu poate însemna să lucrezi de acasă. Iar atunci când ai hotărât să nu se mai întâmple asta, cineva se supără…

Nu este în regulă să mimezi un orgasm. Dar deseori, din diverse considerente, o facem. Mie mi-a părut rău că i-am lăsat impresia că „mă simt atât de bine cu el”.

Nu cred că este sănătos să faci prea multe compromisuri, dar într-o relație de cuplu, sunt necesare. Mie, iubitul meu mi-a deschis ochii…

„Eu cred că prietenia bărbat-femeie nu e distinctă de una între două persoane de același sex… cu niște excepții. De exemplu, nu îmi place când prietenii mei bărbați încep să-și bârfească partenerele în fața mea, uneori la un nivel de intimitate care mă dezgustă.

Eram singură, frustrată că nu îmi găsesc un partener, iar gândurile mele deseori gravitau către foști iubiți. Când am pus stop, am putut să o iau de la capăt.

„Eu am prieteni bărbați, vreo șase chiar prieteni foarte buni, din grupuri de prieteni diferite. Și vorbim la telefon, pe chat, ieșim, ca băieții, la bere. Dacă am o problemă cu vreun iubit sau un tip care îmi place, cu ei vreau să vorbesc prima dată, pentru că feedback-ul e diferit de cel al fetelor.

Am fost crescută de bunica mea, iar despre optimism am avut ocazia să învăț de la ea. A fost cel mai bun coach sau terapeut pe care mi-l puteam dori.

„Sunt de părere că este posibilă prietenia dintre un bărbat și o femeie, așa cum sunt posibile sentimentele fraterne între două persoane fără niciun grad de rudenie. Așa cum o prietenie se bazează pe interese comune, pe anumite trăsături care ne plac la celălalt sau similitudini între două persoane, nu văd de ce să ne blocăm în considerațiile legate de sex.

Deseori m-am gândit la o schimbare… fie în viața personală, fie în cea profesională. Și chiar dacă rezultatul îmi părea pozitiv, trecerea la acțiune era o problemă.

Realizez cât de importantă este prima iubire și îmi doresc ca fiica mea să aibă o experiență frumoasă. Asta nu înseamnă că nu sunt panicată…

Cu toate ne dorim să fim mai atrăgătoare. Nu avem fantezii cu crescut pisici… Dar după toate sfaturile citite, eu nu am înțeles mare lucru.

Înțeleg curiozitățile oamenilor și obiceiul de a face schimb de trivialități. Totuși, uneori, să fii întrebată ce ai primit cadou este un motiv de stres.

Tu cât asculți sfaturile prietenilor tăi? Eu uneori am greșit ascultându-le, alteori am fost surprinsă cum nu-și urmează nici chiar ei propriile sfaturi…

În perioada sărbătorilor depresia ne poate da târcoale dacă suntem singure. Eu am reușit să o combat și să nu îmi evit prietenii cuplați…

Nu putem interzice copilului să se uite la desene animate. Dar cum le alegem? Cum verificăm desenele urmărite? Iată strategiile mămicilor.

Mereu am fost fascinată de ideea de lider. După numeroase informații acumulate despre lideri, am revenit la cea mai bine conturată imagine a acestui concept: tatăl meu.

Elevii par să nu se mai poată desprinde de mijloacele moderne de comunicare. Orice altceva cade în plan secundar. Cel mult…

Mama era mereu cochetă și flirta constant cu cei din jur. Lucru care nu îmi plăcea deloc. Acum sunt o femeie matură, dar în continuare urăsc feminitatea exagerată.

Relația cu mama mereu a fost dificilă. Dar mă obișnuisem cu ea și fie o toleram, fie treceam cu vederea anumite lucruri. Când a devenit toxică pentru căsnicia mea, am fost nevoită să aleg.

Ca toată lumea, petrec destul de mult timp pe social media. Are avantajele ei, dar conexiunea umană, reală, chiar îmi lipsește.

Nu știu câte dintre noi pot spune că și-au găsit partenerul potrivit. Chiar dacă sunt într-o relație sau căsătorite. Eu cred că e și o chestiune de noroc.

„Tata mă bătea periodic, pentru simplul fapt că existam. Mama pleca din cameră când se întâmpla asta. Îi ajungeau luptele ei cu el ca să o mai intereseze și ce se întâmplă cu mine. Iar luptele dintre ei escaladau până la a se amenința reciproc.

Am avut un iubit toxic timp de 5 ani. Aveam probleme cu încrederea în sine, dar relația aceea m-a destabilizat complet. Și chiar dacă îmi era rău, pur și simplu nu puteam pleca.

Pentru unii, viața ordonată e dătătoare de confort. Pentru alții, este o obsesie. Iată confesiunea unui bărbat de 30 de ani, cu inteligență peste medie, și care suferă de tulburare obsesiv-compulsivă.

Nu pot fi o femeie întreținută pentru că muncesc mult, câștig rezonabil și știu să am singură grijă de mine. Nu caut un bărbat care preia responsabilitățile mele, dar nici nu apreciez unul delăsător.

Este dificil să menții atracția în cuplu, pe măsură ce anii trec. După 15 ani de căsnicie, nu mai avem o viață sexuală satisfăcătoare… iar motivele sunt numeroase.

Este foarte simplu judeci și să etichetezi, mai ales când nu ai altceva mai bun de făcut. Dacă alții cred că aș fi o mamă denaturată, este fix problema lor.

Cu toții știm cât de mult rău ne poate face bârfa. Mai ales dacă suntem ținta ei. Gura lumii nu o să tacă, dar putem învăța să o ignorăm…