Gânduri de la cititori

Îmi iubesc soția și am avut o viață bună împreună. Am aflat recent însă că preferă femeile. Nu vreau să renunț la căsnicie ci să rezolv problema sexuală. Pentru amândoi.

#metoo poate fi util pentru fetele tinere, ca să știe de ce să se ferească, și cât de periculoși pot fi unii oameni, inclusiv aceia pe care îi știu de-o viață. Prietenul nostru de familie cred că voia o damă de companie sau o prostituată personală.

Am divorțat în urmă cu trei ani și de un an am o nouă relație. Partenerul meu este tot ce îmi doream de la un bărbat, dar este îngrozitor în pat. Iar eu nu știu ce să fac…

Cine ne-ar putea explica motivele care pot duce la lipsa orgasmului masculin mai bine decât un bărbat? Un cititor a fost de acord să ne împărtășească experiența lui.

Nu aveam orgasm și am crezut că nu voi ști niciodată ce înseamnă. Apoi, am înțeles că pot învăța alături de partener cum să ating culmile plăcerii.

Hărțuirea sexuală a femeilor este o problemă răspândită. Din păcate. Mai rău este când anumite comportamente necuviincioase le întâlnim la… copii?! Un altfel de #metoo.

#metoo nu e un moft. Nici un motiv de care ne agățăm doar pentru a avea o nouă preocupare. E o realitate ținută ascunsă prea mult timp. Iar dacă nu ai trecut prin așa ceva, nici nu ai idee cât te afectează.

Să ai o iubită dornică de poliamorie nu e chiar frecvent întâlnit. Eu am parte de așa ceva acum, în cuplu. Dar, sincer, mi-a cam ajuns…

Credeam că aș fi capabilă să depășesc o infidelitate dacă am o relație durabilă, stabilă, echilibrată. Dar acum nu mai știu cum pot exista toate astea și tot să fie loc pentru infidelitate…

Totul a fost frumos, iar sexul chiar reușit, până când partenerul meu mi-a spus ce își dorește el cu adevărat. Respectiv, să mă strângă de gât în timpul sexului. Pe bune?!

Ni se pare că în România educația se duce de râpă. Iată cum este școala în Franța, din perspectiva unei mame, poate reușim să împrumutăm ceva de acolo.

Uneori sunt depresivă. Am traversat numeroase astfel de episoade. Le controlez, de multe ori sunt funcțională. Dar vreau pe cineva care să mă iubească așa. Dacă nu se poate, înțeleg. Dar nu voi juca un rol de dragul nimănui.

Mai au timp copiii să se bucure de copilărie sau școala le ocupă tot timpul? Cum ar trebui ei, de fapt, pregătiți pentru viată?

„ Ignoranța nu poate fi scuzată în era Internetului, a librăriilor și bibliotecilor doldora de cărți cu tematică educațională, a seminariilor și conferințelor educaționale tot mai accesibile publicului.

„Tatăl meu biologic ne-a părăsit când mama era însărcinată. Când era în luna a șaptea, l-a cunoscut pe tatăl meu. Pe tatăl meu vitreg. Care a iubit-o cu «pachet» cu tot.

„Părinții mei au divorțat când aveam șase ani, dar viața mea nu a fost cea a unei familii destrămate. Deși s-au separat, au rămas buni prieteni, la fel de prezenți și implicați în viața mea. Da, nu a fost simplă discuția de atunci, în care tata mi-a explicat că mă iubește mult de tot, dar că el va locui în altă parte, unde voi fi mereu bine primită.

Nu știu de unde au auzit unii bărbați că sexul anal e o chestie care le place femeilor. Nu zic că nu o plăcea unora. Nimic de blamat aici. Dar să fie chiar o majoritate?!

Chiar dacă sunt parte dintr-un cuplu, nu uit să mă iubesc întâi pe mine. Iubitul meu nu a apreciat prea mult acest lucru. Dar este problema lui.

La câte interviuri de angajare ai fost de-a lungul timpului, sigur a existat cel puțin unul care te-a marcat sau la care, cel puțin după, ai râs cu lacrimi. Uite cum e să mergi la interviu, dar să nu știi că acolo e o agenție de dansatoare.

„Acum șase ani, am avut ocazia să cunosc un bărbat… printr-un sms trimis greșit. El…

Este dificil când bărbatul pe care îl iubești este „băiatul mamei”. Dar lucrurile nu trebuie să rămână astfel… Evident, depinde câtă răbdare ai și cât de mult îți dorești să meargă relația.

A fost primul și ultimul meu blind date. Acum glumesc cu prietenele pe tema asta și râd cu lacrimi, dar atunci aș fi fugit în lume.

Puține lucruri pe lumea asta sunt la fel de jenante ca prima întâlnire. Emoții, gafe, temeri… dar uite ce soluție are o cititoare ca să depășești momentul.

„Pe Ioana am cunoscut-o acum patru ani, prin amabilitatea unor prieteni care ne-au făcut «lipeala». Cică blind date. Cum eram singur și (în prostia mea) aveam încredere în acești prieteni, m-am gândit că nu strică să o cunosc.

Eram la începutul liceului când starea mea de nefericire s-a agravat. Dar pe atunci nu știam ce înseamnă și mi-a fost greu să înțeleg că sufăr de depresie.

Vârsta m-a învățat că, dacă ai răbdare, dacă ești atent la ce îți trimite viața (oameni, întâmplări, informații), te poți ghida corect…

Faptul că soțul meu are un copil dintr-o căsnicie anterioară nu m-a deranjat, din contră. Mi-am dorit să fim o familie. Dar copilul meu vitreg nu mă acceptă. Nici acum, după patru ani…

Tata e decedat, ar fi făcut anul acesta 78 de ani. Cu mama (76), după ani de zile în care am ajutat-o, întreținându-i iluzia că sunt stâlpul unei familii destrămate și substitut de soț și părinți ai ei (toți, dispăruți), am o relație ceva mai apropiată de una normală. Am propria mea familie, o vizitez când pot, o sun zilnic.

„În copilărie, când mă jucam cu fratele meu, am căzut și mi-am spart buza. Tata s-a dus după mașină, să mă ducă la spital, eu eram extrem de speriată, plină de sânge, iar mama mi-a spus «nu cumva să mă faci de râs». La spital, adică. Oare asta i se spune unui copil lovit?

Între atracție și stabilitate este destul de greu să alegi. Ar fi frumos dacă ar veni la pachet, dar uneori, le primim separat…