Profesional vorbind, traversez o perioada cat se poate de complicata. Spun asta pentru ca am ajuns la plafonare si, pe alocuri, am ajuns sa imi detest munca pe care mai ieri o adoram. Sunt legata de maini si de picioare (financiar vorbind), iar senzatia in care ma complac este una cat se poate de cumplita: neputinta, lipsa increderii in fortele proprii, senzatia continua de compatimire si lipsa puterii de a o lua de la capat. Nu ma trage inima sa incerc noi orizonturi (cel putin, nu acum). Pe de alta parte, simt ca as putea face mult mai multe si mult mai mult decat sa astept o rezolvare care nu tine de mine. Cu toate astea, ma vad in fiecare zi in stand by, in asteptarea unei rezolvari si a unor zile mai senine. Si in tot acest timp, simt ca ma pierd pe mine, imi pierd calitatile, imi pierd abilitatile, imi pierd profesionalismul. Ce ar trebui sa fac?
Buna, am o problema. M-am intilnit cu un baiat, a fost bine pina intr-un timp, apoi ne-am despartit, eu eram prea rece, dar el era dupa o despartire care n-o putea uita. Cind ne-am despartit am inteles ca il iubesc si imi pare rau ca ne-am despartit in asa mod ca acum nici macar nu ne salutam. Am facut cunostinta in an de Pasti, si acum iarasi aceasa sarbatoare, simt ca imi ies din minti constientizind ca nu mai e linga mine. Cum credeti ca ar trebui sa procedez, poate cumva sa-i atrag atentia???
International Center for Transactional Analysis (ICTA) va invita sa participati la cursul oficial de introducere in Analiza Tranzactionala «AT 101» , sustinut in Timisoara de Lynda Tongue (UK). Lynda este analist tranzactional acreditat international ca trainer si supervizor in domeniul organizational.
