Confesiuni

Nu pot sa ma las provocat de sabloanele generate de cliseele si stereotipiile romanesc-promovate ale prezentei, importantei, indispensabilitatii a tot ceea inseamna femeia – respir, lacrima, intangibil, geneza, plenitudine, supravietuire,… Voi incerca sa creionez, insa, ceea ce s-ar intampla, ceea ce ar inexista, ceea ce ar aduce o viata fara EA – femeia.

Am auzit multe povesti despre iubire si de fiecare data cand aud acest cuvant ceva ma loveste, ceva ma izbeste de un zid rece, de un vid total sau de simpla realitate! Nu am inteles de ce! De ce simt un vid in loc ca sufletul sa imi zambeasca, de ce simt durere in loc ca inima mea sa tresare si sa zburde?
O poveste trista, banala – dureroasa. O familie formata din patru persoane – mama tata si doi frati. Un fiu, cel mare, plecat in strainatate cu familia, celalalt ramas langa parinti. Din nenorocire, cel mic, profitand de viata din plin, moare la 29 de ani, lasand in urma o fetita. Fetita care nu a avut norocul sa fie crescuta de mama ei – de ce?
M-am nascut intr-o familie in cadrul careia mi-as fi dorit sa ma simt bine si sa imi reincarc bateriile. Ei bine, viata mea nu e chiar asa roz. Cu un tata alcoolic si chiar si in starile sale de constienta sa se poarte mai rau ca un dusman, jigneste non-stop pe oricine care are curajul de a avea alta parere, dar nu e neaparat acesta un motiv, caci nu trebuie sa faci neaparat ceva pentru a-l supara, ci simplul fapt ca existi…

Off… Da… Am inceput sa vorbesc iar cu fetele mele… Aceste pagini imbietoare care imi deschid sufletul fara sa il caute, fara sa il citeasca… Fara sa ii vorbeasca… Daca si noi oamenii, am avea aceasta putere! Puterea de a-i face pe altii sa se deschida in fata noastra ca florile atinse de lacrimile ploii…