Confesiuni
S-a intamplat intr-o zi de vara, asa cum au loc majoritatea iubirilor. Dar toata lumea stie ca iubirile de-o vara nu dureaza niciodata!!! Totul a inceput de la o simpla prietenie si niciodata nu as fi crezut ca s-ar ajunge la mult mai mult. El a intrat in grupul meu de prieteni si treptat am inceput sa petrecem cat mai mult timp impreuna, devenind foarte buni prieteni. Dar se pare ca Dumnezeu a vrut sa nu ramana doar o simpla prietenie si sa se ajunga mai departe…la iubire.
Am crezut ca daca timpul trece voi gasi pe cineva sa ma iubeasca. Acum 5 ani in urma am cunoscut un baiat pe nume Cristi, cu 10 ani mai mare ca mine, m-am indragostit fara sa imi dau seama. Eu, la 12 ani, ce stiam ce e iubirea sau sa fii indragostita? Am ramas cu el pana la 14 ani jumate. Rabdarea lui era pusa la incercare, si intr-o zi…
Acum stiu cu adevarat ce inseamna ,,Abia dupa ce numai ai iti dai seama ce ai avut”. Sa spun in cateva cuvinte si las lumea sa traga concluziile. La varsta de 15 ani am cunoscut o fata, Alina este numele ei, dupa o perioada de curtoazie am ajuns sa fim prieteni si dupa aia iubiti. S-a mutat la mine cand am implinit 18 ani, totul era frunos, ne iubeam si nimic nu exista pe lume.
Am terminat facultatea de medicina in anul 2001, dupa care a urmat anul de stagiu. Am incercat si eu, la fel ca si colegii mei examenul de rezidentiat la Bucuresti, dar norocul nu mi-a suras. Acest eveniment s-a mai repetat inca de doua ori, cu acelasi rezultat, doi ani consecutiv. In acest rastimp am lucrat ca si instructor de fitness-aerobic, dar ma macina gandul ca nu-mi pot profesa meseria pentru care m-am pregatit atata amar de vreme.
Povestea mea incepe cam asa: sunt nascuta intr-o familie nu tocmai cu o situatie buna. Tatal meu nu a lucrat timp de 7 ani de zile, ne-am descurcat foarte greu, traiam numai din alocatii. Nu ne ajungeau de multe ori sa ne platim datorile si facturile. Mult timp am mancat cartofi fierti sau poate cate o data nu aveam nici aia.
Povestea mea incepe pe cand aveam 16 ani. Multi ar spune ca am fost si sunt doar un copil poate asa este, in fine. Prietenul meu este din acelasi cartier cu mine eu il placeam de mult dar abia acum am ajuns sa fim impreuna. Inca din primele zile a inceput sa puna conditii nu ma deranjat tiinand cont ca e mai mare ca mine cu 3 ani am crezut ca asa era mai bine deoarece pana atunci eram un pic mai aiurita cum sunt toate fetele.
Sunt aproape 2 ani de cand a renuntat la un job intr-o companie ce se ocupa de programare, de altfel renumita la noi. Si-a schimbat pana si programul, viata lui fiind noaptea. Se trezeste dupa pranz si se joaca pana dimineata cand, extenuat si neavand capacitatea de a se mai concentra adoarme. Recunosc faptul ca nu e un joc de shooting, e unul de strategie si inteligenta numit World of Warcraft. Fratele meu e un tip foarte inteligent si capabil insa… mi-e imposibil sa il desprind din fata pcului.
In cateva luni implinesc 25 de ani si sunt pe punctul de a ma casatori cu barbatul vietii mele. Sunt foarte fericita si multumita de acest lucru, dar exista in viata mea o persoana care imi domina si manipuleaza viata atat de mult, incat nu sunt in stare sa am o viata linistita si privata. E vorba de mama mea, care, de cand eram un copil, m-a crescut foarte dur, exigent si manipulativ.
Povestea mea…. povestea mea… incepe de cand m-am nascut, eveniment dupa eveniment, tragedie dupa tragedie, bucurie cu bucurie… M-am nascut dintr-o iubire ce nimeni nu a inteles-o si dorit-o, asa ca nu avea sorti prea mari de izbanda. Am fost adoptata de bunicii mei, oameni care si-au trait viata intr-o furtuna perpetuua si zgomotoasa in a carei mijloc ma aflam eu.
Incep prin a va povesti un pic din viata mea… in urma cu vreo 5 ani am avut o relatie de 2 ani si jumatate. Gelozia din partea lui era exagerata, pana s-a ajuns sa ridice palma la mine. Detest acest lucru si am renuntat la el. Am crezut ca nu mai pot iubi asa ca in adolescenta. M-am inselat amarnic. Acum 1 an si 7 luni am cunoscut un baiat pe net am vorbit nopti la rand.
In urma cu un an si 10 luni eram o familie fericita, implinita. Familia mea era compusa din trei persoane. In februarie 2008, in vacanta, baiatul meu in varsta de 19 ani a plecat la munte, acolo a avut accident cand conducea un atv. A intrat in coma… nu l-am putut salva. Dupa doua luni de coma… a decedat. De atunci eu m-am izolat de toti.
Am adunat din locuinta toate simbolurile, dar eu tot ma documentez pe situri tot cumpar carti, cu feng care se contracareaza intre ele. Ma gandeam sa fac si cursurile poate asa scap de aceasta dee fixa. Cand merg undeva in vizita si vad anumite culori sau ceva nelalocul lui ca element incep sai spun persoanei ca nu e bine pus acolo, persoana spune ca se simte bine ca e acolo obiectul respectiv.
Imi este f greu sa mai am relatii sexuale cu el pt ca nu mai simt ceea ce am simtit odata, dar totusi ma simt f bine in bratele lui atunci cand adorm. Ma simt ocrotita si am incredere in el lucru pe care nu il pot spune despre celalalt.Sotul meu imi ofera liniste si stabilitate iar celalalt pasiune si dorinta.
A mai trecut un an! Cu vise, cu bucurii,cu sperante si dorinte, dar si cu multe neimpliniri, tristeti sau chiar dezamagiri! La scoala a fost bine, vacanta a venit si ea, si emotia asteptarii lui Mos Craciun a atins cote inalte! In clasa mea, alaturi de eroii de care v-am mai povestit , am o fetita mai speciala. E speciala pentru ca e de nationalitate araba, din familie de arabi, cu religie si traditii total diferite de ale noastre.
Sunt Alina. Am 16 ani si cu toate ca toata lumea imi spune ca mai am multe de invatat si k mai am multe de vazut eu simt ca viata mea nu mai are nici un rost. De multe ori mi am dorit sa mor dar nu am incercat acest lucru dar cred k il voi face. Am un prieten stam impreun de 10 luni de zile. Eu pe el il iubesc el nu cred k ma iubeste pt ca ma face sa sufar foarte mult.
In primul rand iti dedic tie scumpa si draga mama urmatoarele randuri: vreau sa iti multumesc si vreau sa iti inchin tie toate reusitele vietii mele, toate bucuriile mele, toate implinirile, toate strangerile de mana in semn de multumire ptr ceea ce sunt – ce m-ai facut sa fiu, toate privirile admirative, toate aprecierile, iti dedic tie bucuria de a exista, de a ma simti iubita si fericita.
Apuseala a inrobit materia. Fiecare frunza, fiecare fir de iarba, fiecare trunchi de copac, fiecare atom freamata de caldura si de praf. Lumina le arunca ocheada care ard, singurele filtre raman crengile copacilor, care iau asupra lor greutatea unei zile de vara. Bazaitul tantarilor da tonul orchestrei vietatilor. Se alatura broastele si cainii.
Simt cum sangele vrea sa imi navaleasca in obraji. Nu de spaima, nu de extaz, ci de…placere contextuala. Bine, o sa imi spuneti, si extazul este tot placere contextuala. De data asta, nu au treaba una cu cealalta. Placerea contextuala nu e palpabila, nu este evidenta(decat daca cel care o construieste decide sa emita semnale inspre directia asta de decodare a mesajului).
Dragi prieteni incep prin a mentiona ca am 32 de ani iar in acest moment al vietii mele ajung sa nu ma mai recunosc de 2 ani de zile incoace. De ce spun asta? Pentru ca eu prin natura firii mele imi place sa cred ca pot „muta muntii din loc”, dar datorita partenerului meu de pana acum am reusit sa devin o persoana fara aspiratii si fara prea multa incredere in ceea ce pot face.
Mi s-a spus in repetate randuri ca „implinirea sentimentala nu o gasesti in casnicie”dar m-am incapatanat mereu sa nu cred ca asta ar putea fi adevarat chiar daca viata mi-a dat o palma in sensul asta punandu-ma in fata unei casnicii ratate la nici 25 de ani.am trecut peste acel esec datorita unui om care isi pune si azi amprenta asupra vietii mele si care si acum imi este prieten,amant si confident.
Am 23 de ani si pentru prima data in viata ma confrunt cu o problema in fata careia nu gasesc nici o solutie. Am o sora geamana, suntem gemene identice. Intotdeauna am avut o legatura si o relatie deosebita. Exista chiar si acea legatura telepatica intre gemeni despre care se vorbeste… Mereu am fost aproape ca una si aceeasi persoana, am impartit totul etc…
