Cunoaste-te

Pe 21 decembrie a mai fost o ocazie (ratata) de a vedea sfarsitul lumii… Profetiile apocaliptice par ca se inmultesc. Dar de ce sunt oamenii atat de atenti la ele? Dincolo de adevarul sau de falsitatea acestora, frica de sfarsit da fiori pe sira spinarii unei mase de oameni ceva mai anxiosi din fire.

Furie, trufie, patetism, frica, autoritarism, idei fixe – nimic din toate acestea nu ne este strain. Sunt mastile noastre emotionale pe care le schimbam des; unele ne sunt mai dragi, pe altele nu le suportam nici la noi, nici la cei din jur. Cum putem trai cu noi, cu ceilalti, in acest teatru emotional?

In Epistola I catre Corinteni, apostolul Pavel scrie, cu sublima violenta poetica, un manifest: „De as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor, iar dragoste nu am, facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator. Si de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta, si de as avea atata credinta incat sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt…“. Inlocuieste cuvantul „dragoste“, prea personal, prea intim, prea mistic, cu valoarea mai… postmoderna a „bunavointei“, „amabilitatii“, „confortului“.

A fi fericit tine de niste parametri: sanatate, relaxare financiara, tinerete. Dar mai tine si de felul cum percepem aceste lucruri. Nu ai intalnit persoane care au de toate, dar in realitate nu sunt multumite de nimic? Asta demonstreaza ca multumirea de viata e in primul rand o chestiune de perceptie…

Aproape jumatate dintre noi se teme pentru fericirea copiilor. Intr-o lume instabila, marcata de crize economice si ecologice, viitorul este, mai mult ca oricand, o sursa de angoasa. Pentru a ne calma ingrijorarile, prima etapa, indispensabila, consta in capacitatea de a le numi si a intelege cauzele lor profunde.