Cunoaste-te
Aveam o viata plina, dupa orice standard, credeam eu. Un job bun, invitatii nenumarate la evenimente, baluri, calatoream mult. In weekenduri aveam grija de doua fetite de la orfelinat – asta, ca sa-mi umplu si golul ca nu aveam copii la acel moment.
In vremurile tulburi si agitate prin care trecem noi, romanii, politica este un subiect incendiar, care incita spiritele si anima discutiile. La o cafea virtuala, i-am cerut parerea profesorului universitar Valentin Nicolescu Quintus.
Certitudinile noastre sunt uneori de nezdruncinat. Ideea ca X e un prost, ca Y sufera de deochi, ca vom vota mereu cu partidele de stanga sau ca Dumnezeu sau extraterestrii exista… Putin studiate, ideile noastre „fixe“ merita mai multa atentie.
Pe 21 decembrie a mai fost o ocazie (ratata) de a vedea sfarsitul lumii… Profetiile apocaliptice par ca se inmultesc. Dar de ce sunt oamenii atat de atenti la ele? Dincolo de adevarul sau de falsitatea acestora, frica de sfarsit da fiori pe sira spinarii unei mase de oameni ceva mai anxiosi din fire.
Desperate Housewives, Dr. House, Dexter, Gossip Girl… Serialele de televiziune nu mai sunt numai simple programe de divertisment, ele traduc dileme psihologice si morale pe care si le adreseaza fiecare dintre noi. Ce invatam, de fapt, din acestea?
Furie, trufie, patetism, frica, autoritarism, idei fixe – nimic din toate acestea nu ne este strain. Sunt mastile noastre emotionale pe care le schimbam des; unele ne sunt mai dragi, pe altele nu le suportam nici la noi, nici la cei din jur. Cum putem trai cu noi, cu ceilalti, in acest teatru emotional?
Pentru ca am avut in noiembrie un proiect dedicat numai acestei valori atat de necesare, ne-am gandit sa interogam un filozof pe marginea acestui concept. A raspuns provocarii Mihai Novac, lector la Universitatea Nicolae Titulescu. Asadar, cum defineste un filozof bunavointa?
Este scoasa din uz expresia „dupa pensionare, ai timp sa mergi la pescuit?“ Seniorii inventeaza deja noi modele. Exemple traite, povestiri si sfaturile unui coach.
Avem impresia ca „ne cad din cer“. In realitate, ele sunt programate in inconstientul nostru, probleme nerezolvate din trecut. In viata, la orice varsta, ne confruntam cu intrebari cu raspuns greu de gasit.
Timpul nu cruta pe nimeni, dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa avem grija de noi. Asadar, ce este de facut si cand? Iata un planning pentru sanatate.
Ne indreptam tot mai mult spre o viata lunga. Dar, este acest lucru de dorit ? Doar daca stim sa ne pregatim pentru o viata lunga, surazatoare. Sa ne pastram sanatatea, bineinteles, dar, in aceeasi masura, dorinta, curiozitatea, modernitatea, umorul…
Cand vorbim despre viata si varste, despre tinerete si despre felul cum traim subiectiv un moment sau altul, ajungem cu ideile la varstele de prag si deciziile noastre, al caror rezultat suntem.
Reputatia pokerului ramane inca destul de proasta, insa daca il practicam cu moderatie, poate fi o disciplina pasionanta, bogata in invataminte despre sine si despre ceilalti. O adevarata scoala a vietii, spun marii jucatori si anumiti psihologi. Surprinzator, nu?
In Epistola I catre Corinteni, apostolul Pavel scrie, cu sublima violenta poetica, un manifest: „De as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor, iar dragoste nu am, facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator. Si de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta, si de as avea atata credinta incat sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt…“. Inlocuieste cuvantul „dragoste“, prea personal, prea intim, prea mistic, cu valoarea mai… postmoderna a „bunavointei“, „amabilitatii“, „confortului“.
Din 1998, la nivel mondial, ziua de 13 noiembrie este Ziua Internationala a Bunavointei. Asemeni insa Zilei Indragostitilor, o supun si pe aceasta aceleiasi intrebari: avem oare nevoie de o zi speciala in care sa serbam un sentiment care ar trebui sa ne insoteasca permanent?
Un talisman pe care il purtam in buzunar, o labuta de iepure pe care o mangaiem, o scara pe sub care nu am vrut sa trecem… Daca superstitiile ne-ar da, intr-adevar, puterea de a ne face actiunile mai eficiente?
Da, se pare ca Natura ne-a predispus la veselie, doar ca mediul din primii ani de viata si apoi felul cum invatam sa apreciem experientele negative ne fac pesimisti. Aceasta este ideea centrala a unei carti aparute recent, The Optimism Bias, scrisa de cercetatoarea in stiinte cognitive Tali Sharot.
A fi fericit tine de niste parametri: sanatate, relaxare financiara, tinerete. Dar mai tine si de felul cum percepem aceste lucruri. Nu ai intalnit persoane care au de toate, dar in realitate nu sunt multumite de nimic? Asta demonstreaza ca multumirea de viata e in primul rand o chestiune de perceptie…
Un cuplu nou si o familie recompusa. Iata ce reprezinta azi fericirea unei femei de 39 de ani. Dar cum a ajuns aici, in conditiile in care s-a lasat ani de-a randul stapanita de pesimism? Iata doua metode de neutralizare, aplicate pe un caz concret.
Aristotel spunea ca fericirea este singurul lucru de dorit pentru sine si nu pentru a obtine altceva gratie lui. Si, intuitiv, pare ca asa stau lucrurile. Se intampla insa ca, de multe ori, in goana noastra dupa aceasta stare, sa nimerim peste opusul ei… din vina noastra.
Putem sa ne programam pentru fericire? Ajunge oare sa ne schimbam gandurile negative cu cele pozitive, chiar daca asta inseamna sa ne mintim pe noi insine putin?
Este inutil sa ne mai amagim: suntem constransi sa revedem modurile noastre de consum intr-un mod stangaci. O fatalitate pe care este posibil sa o traim nu ca pe o privatiune, ci ca pe o alegere… Sa tot cumperi la vreme de criza nu mai e o alegere. Viata poate fi simpla.
Ai idee cam de cate ori pe zi incerci sa convingi pe cineva? Cum e? Ai succes? Si daca nu ai, nu-i asa ca e tare frustrant? Sa avem influenta ne dorim toti, dar putini stiu si ce tactici sa puna la bataie.
Predictii, viziuni… Cu totii vrem sa credem in ele. Dar cei sau cele care citesc in viitor au intr-adevar un dar? Vederea viitorului este posibila? De unde atata credulitate si de ce infloreste aceasta industrie a prezicerilor? O confesiune si o analiza.
E criza, umorul e util. Totusi, nu suntem condamnati sa ne complacem in aceasta ambianta descurajanta. Fiecare dintre noi are mijloacele necesare pentru a-si privi propria viata si lumea inconjuratoare cu mai multa bucurie.
Aproape jumatate dintre noi se teme pentru fericirea copiilor. Intr-o lume instabila, marcata de crize economice si ecologice, viitorul este, mai mult ca oricand, o sursa de angoasa. Pentru a ne calma ingrijorarile, prima etapa, indispensabila, consta in capacitatea de a le numi si a intelege cauzele lor profunde.
Da, fricile noastre ne pot deveni adevarati aliati, adevarate forte, puncte de sprijin pentru a avansa spre viitor cu incredere. Dar cum putem face asta?
Provocarea cu care ne confruntam zi de zi este aceea de a face fata cerintelor de performanta ale job-ului, fara a trai sub presiune si mai ales fara a fi afectati in mod negativ de efectele secundare ale unui stil de viata accelerat. Meditatia este un instrument puternic care ne ajuta sa ramanem echilibrati si sa ne incarcam bateriile pentru a putea reusi in tot ce intreprindem.
„Managementul starilor de agresivitate“ este o sintagma care poate suna pretentios. Dar, in spatele formularii, se ascund o intentie si o serie de metode care au un scop de bun-simt: cum sa facem astfel incat sa fim mai calmi, mai asertivi, mai putin violenti cu noi insine si cu cei din jurul nostru?
Ce caracterizeaza oare suferinta noastra nationala de a fi romani? De unde nemultumirea de sine? De unde dorinta de a pleca si spiritul critic atat de acut? Cateva raspunsuri de la psihanalistul Vasile Dem Zamfirescu, autorul Nevrozei balcanice, o carte despre identitatea romaneasca.
