Cunoaste-te

Problema de identitate, emotionala si fizica, menopauza este privita cu retinere si teama. Cu toate acestea, ea are avantaje biologice si personale pe care uitam, adesea, sa le luam in considerare.

Cea mai buna reteta impotriva imbatranirii se aplica pe tot parcursul vietii! Nu exista o reteta de „intoarcere“ a trupului, dar exista metode de igiena a vietii pentru a intarzia efectele anilor.
 

Jeffrey A. Kottler este profesor de consiliere psihologica la California State University si a scris peste 65 de carti despre psihologie si educatie. La Editura Trei, a aparut traducerea cartii Mumia de la masa din sufragerie. Cele mai neobisnuite 32 de cazuri de psihoterapie, iar in momentul de fata un al doilea volum este oferit cititorilor romani. Un CV impresionant, o prezenta placuta si un specialist al carui loc se afla, evident, in paginile Psychologies.

Incapabil sa fii fericit, iti duci proasta dispozitie peste tot. De altfel, esti convins ca viata nu te iubeste. Pentru a-ti (re)dobandi stima de sine, iata cateva sugestii.

Pentru psihologul Mihaly Csikszentmihalyi, suntem la cel mai inalt nivel al personalitatii noastre atunci cand ne folosim toate competentele si transformam ceea ce e rutina si ceva exceptional, in placere. Este o stare care se cultiva in fiecare moment al vietii noastre.

Dezordinea e a doua lor natura. Au suferit destul din cauza incapacitatii lor de a fi ordonati, nu reusesc sa stapaneasca haosul care domneste in „grota“ lor. Ce ascunde insa dezordinea aceasta exterioara?

Joaca pentru a castiga si traiesc infrangerea ca pe o rana profunda in amorul propriu. Deseori neinteleasa, suferinta lor este totusi cat se poate de reala, si jocul nu este doar o joaca. Sa stii sa pierzi este o chestiune de maturitate.

Doamna psiho­log, in varsta, ca­reia ii vorbesc de „adevarata“ cul­pabilitate a­firma: „Sunt impotriva sen­ti­men­tului de vinovatie si a remuscarilor!“, si nu este singura. Scutirea de orice astfel de sentiment a devenit una din credintele noastre. Ca si cum aceasta constiinta nu ar putea fi decat una nevrotica, avand in vedere ca se sprijina pe o greseala imaginara. Insa pe langa aceasta culpabilitate „infantila“, exista o alta, „adulta“, da­torata unei greseli reale.

„… sunt ascuns, te pandesc, am o colectie de rautati, urzesc planuri de razbunare. Am deve¬nit obsesiv si traiesc in trecut. Nu uit. Port in mine o furie molcoma, care nu imi lasa nicio clipa de liniste ori de seninatate“. Suna cunoscut?

Cine nu se poate lauda cu cel putin o noapte in adolescenta in care a simtit ca „s-a spus totul“ alaturi de prietene, in fata unor farfurii de prajituri care au ramas aproape neatinse de la atata vorba? Cine nu isi aminteste, mai tarziu, de sfaturile discrete si binevenite intr-un moment delicat de criza, in fata unei cafele devenite reci? Prietena cea mai buna ne este alaturi si ne stie toate secretele.

Indiferent ca vorbim despre actiunile zilnice sau marile proiecte de viitor, totul devine extrem de complex atunci cand te ineci intr-un pahar cu apa. Atunci cand totul ti se pare complicat si peste puterile tale, energia ti se risipeste intr-o clipa. Iata cateva piste pentru a intelege aceasta incapacitate de a simplifica lucrurile.

Iti este cunoscuta scena cu degetul in nas? Ca protagonist, te inrosesti de rusine, dar ca spectator te amuzi copios! Sporadice ori asidue, stangaciile corporale irita, ridiculizeaza sau amuza. Apar probleme serioase cand stangaciile depasesc un singur gest necontrolat sau izolat, devenind un tipar al unei persoane si ajungand sa o defineasca in ochii altora. Dincolo de toate acestea, stangaciile vorbesc despre tine.

Conform unei pareri raspandite, autistii au o memorie extraordinara. Din nefericire, nu este adevarat, iar copiii cu deficiente mintale au, in general, o memorie mai putin buna, un limbaj mai putin elaborat s.a.m.d. Totusi, este adevarat ca unii copii autisti (5% dintre autisti) au inzestrari extraordinare, dar intr-o singura directie. De exemplu, un astfel de copil are o memorie “fotografica” si este capabil sa redeseneze din memorie cu un realism uimitor fatadele unor edificii fara sa uite nici o fereastra sau coloana. Un altul reproduce din memorie arii pe care tocmai le-a auzit (desi fara sa le armonizeze).

„Eu sunt un vizual! Fotografiez textul, iar atunci cand sunt pe scena, intorc paginile in minte!” Acesta era, in esenta, raspunsul marelui actor Philippe Noiret atunci cand Bernard Pivot l-a intrebat cum isi invata textele pentru teatru.

Prin anii ‘45, psihologul american René Spitz a descris sub numele de hospitalism faptul ca micutii bolnavi din spitale prezentau o apatie generala si o intarziere in dezvoltare. El a avut ideea . novatoare in acea epoca . de a atribui acest retard absentei stimularii senzoriale; peretii, draperiile etc., din spitale fiind in general pe atunci albe.

Multe persoane afirma, ca si cum aceasta ar fi ceva iesit din comun, ca invata mai bine cand citesc decat atunci cand asculta. De fapt, aceasta e o regula. Am vazut ca e ceva mai complicat, pentru ca, in realitate, pagina cartii nu este inregistrat a intr-o memorie fotografica, ci tranziteaza doar o memorie iconica, pentru ca succesiunile de litere sa fie rapid transformate in cuvinte (memoria lexicala) si in concepte (memoria semantica).

Amintirile insotite de o emotie puternica sunt deseori mai usor retinute decat unele episoade mai banale; ne amintim mai usor .primele. noastre experiente: prima iubire, primul premiu sau prima medalie castigata, prima piesa de teatru sau prima calatorie in strainatate.

Memoria procedurala si automatismele Este adevarat ca, in esenta, deprinderile senzorio-motorii (cum ar fi mersul pe bicicleta, inotul sau sofatul) nu se uita niciodata, pentru ca depind de un sistem de memorare diferit de cel responsabil de cunostinte, cuvinte si imagini. Aceasta descoperire rezulta din studierea tinerilor care prezinta leziuni ale hipocampului (rani de razboi etc.).

Incepand cu ultimii ani ai secolului al XIX-lea, aceasta imprecizie a semnificatiei termenului inteligenta a determinat oamenii de stiinta sa se orienteze spre piste de cercetare uneori foarte divergente. Rezumand un secol de cercetari, putem spune in prezent ca inteligenta are pentru cercetatori trei sensuri principale.

A te teme pentru sine sau pentru apropiati este normal, dar a te gandi sistematic la rau e o problema… Totul este o chestiune de intensitate. In doze mici, ingrijorarea stimuleaza vigilenta, inteligenta si capacitatile de adaptare, subliniaza psihiatrii. Anxietatea devine „o frica fara obiect si fara motiv“ care provoaca suferinta. De ce impresia de pericol se situeaza inaintea celei de siguranta? De unde vin crizele de angoasa fara cauza precisa si aceasta tendinta de a te astepta la ce este mai rau?

Radem cand suntem bucurosi si plangem cand suntem tristi… Bucuria este caracterizata de apropiere, contact si un anumit nivel de expresie psihomotorie, in timp ce retragerea in sine este asociata cu tristetea. Vocea se modifica pentru toate emotiile si mai ales pentru furie. Insa modificarile mimicii faciale, desi sunt de o importanta capitala pentru exprimarea emotiilor, sunt rareori semnalate (fara indoiala din cauza ca sunt insuficient percepute in cursul actiunii de catre actorii insisi si, prin urmare, putin retinute).

Intre replici ezitante si discursuri stralucitoare, se strecoara intotdeauna o multime de emotii, care scapa adesea atentiei noastre. Ce ascund cuvintele pe care le rostim ?

Toate jocurile pe calculator sunt gandite in jurul aceluiasi element central: jucatorul. Cu toate ca elementele de hardware si software se schimba, psihologia din spatele modului in care jucatorul invata si reactioneaza la jocuri ramane constanta. Toate jocurile pe calculator cer in mod implicit jucatorului sa raspunda intr-un anume fel.

Doliul psihologic apare in cadrul unei situatii semnificative de viata, decesul. In functie de istoria de viata si de acntecedentele personale, perioada si intensitatea doliului psihologic sunt diferite de la o persoana la alta. Participarea directa la ritualurile inmormantarii si manifestarea libera a suferintei provocate de respectivul deces, pot favoriza inchiderea respectivului doliu.

Oricat incercam sa aratam ca suntem stapaniti si puternici, suntem oameni, si fiecare are momentele lui de emotivitate. In aceste momente, rolul tandretei este indispensabil. Un veritabil liant social, ale carui proprietati au fost ignorate de-a lungul istoriei, afectivitatea incepe sa isi capete treptat locul pe care il merita.

Timiditatea poate aparea ca un complex de inferioritate. Timizii sunt persone vulnerabile, nu au incredere in propria persoana, nu au control, comunica greu, tremura, inrosesc, au tendinta de a exagera conflictele unii fiind predispusi la consum de alcool si droguri. Sunt cazuri in care persoanele timide au tendinta de a consuma anxiolitice pentru a capata un sentiment de siguranta.

„Oare despre ce se discuta? Cat de relaxati pot fi ei…“ Presati de faptul ca nu inteleg ce discuta altii cu dezinvoltura, unii sfarsesc prin a se convinge ca sunt ignoranti. Se simt inadaptati prin faptul ca nu sunt in largul lor in prezenta altora. De ce anume se leaga aceasta deficitara stima de sine? Si cum sa te simti mai „pe faza“?

„Iata o saptamana care incepe bine!“, declara condamnatul dus spre esafod, intr-o luni. Mintea este un simbol al umorului si, avandu-l, inseamna sa fi ras de tine insuti chiar si in perioadele grele. Iar, in consecinta, sa fii in masura sa te protejezi psihic. Virtutile umorului sunt numeroase: iti permit sa spui in mod voalat adevaruri pe care altfel nu le-ai fi mar­turisit, sa iti exprimi mai bine i­deile, sa fii mai apreciat de ceilalti.

Pentru a cunoaste mai bine conflictul, sa vedem ce il motiveaza. Cand cineva isi bate joc de inte­resele, de valorile tale, e ca si cum ar zice: „Esti un nimic“. Negarea nevoii de a exista si de a fi recunoscut naste agresivitatea. Incapacitatea de a reactiona iti provoaca manie contra ta. O forta salvatoare sau periculoasa? Depinde de ras­punsul pe care il adopti pentru a o canaliza: iti ataci adversarul cu ris­cul violentei, eviti conflictul innabusind sentimente, stabilesti un schimb cu celalalt pentru a te face inteles…