Dezvoltare personală
Dezvoltarea personală – aspect important în viața fiecărui om. Cum să evoluăm în permanență, cum să ne autodepășim limitele și să obținem rezultate maxime în tot ceea ce ne propunem. Echipa Psychologies a adunat o sumă de informații utile în domeniul dezvoltării personale pentru a veni în ajutorul cititorilor.
Sotul meu, Tim si eu am descoperit ca majoritatea gandurilor noastre, sentimente si emotii au o rotatie inconstienta in ele – in directia acelor de ceasornic sau invers. In timp, am observat ca starile problema si emotiile negative par sa se roteasca intr-o directie, in timp ce starile si emotiile pozitive se rotesc in alta directie. Daca iei o emotie negativa si ii inversezi directia de rotire, negativitatea emotiei va disparea. Daca iei un sentiment pozitiv si il rotesti cat mai repede in aceeasi directie iti vei intensifica natura pozitiva a acelui sentiment.
De foarte multe ori, din dorinta de a nu da dovada de discriminare, multi specialisti in sanatate mintala integreaza personale gay in programele terapeutice, de consiliere sau de dezvoltara personala alaturi de persoane heterosexuale. Desi nu este in sine o eroare, nu trebuie niciodata sa uitam ca persoanele gay, apartinand unei minoritati, sunt supuse unor presiuni suplimentare, nascand nevoi si problematici diferite, ce trebuie sa fie abordate in mod specific. De aceea, programele dedicate strict comunitatii LGBT sunt mult mai eficiente in lucrul cu imbunatatirea vietii persoanelor gay.
Urmeaza sa ma casatoresc peste o luna. Iubesc barbatul cu care urmeaza sa fac acest pas si inca foarte mult. Dar s-a intamplat sa il insel de 2 ori cu fostul meu iubit. Iubit care acum este insurat. Ma simt vinovata fata de iubitul meu si as vrea sa sterg tot ce s-a intampla. Dar din pacate nu reusesc.
Povestea mea incepe simplu.. Acum opt luni am cunoscut un baiat minunat de care m-am indragostit si care la randul lui s-a indragistit de mine. doar ca eu eram prinsa intr-o relatie de 6 ani cu un barbat casatorit pe care nu reusisem sa o termin. Nu am fost sincera cu nici unul la inceput si i-am mintit cu nerusinare si-mi pare atat de rau. La un moment dat au aflat si s-au intalnit, a fost scandal… Atunci eu am pus capat fostei relatii si pentru ca Mihai m-a iertat am continuat relatia noua.
Acum 7 ani am cunoscut o fata, prin intermediul unui sms, care imi spunea „cine esti, ce doresti, ce ganduri te framanta”? I-am raspuns la sms si s-a ajuns sa ne cunoastem mai bine! Acolo unde lucram si lucrez, nu putem pleca oricand, asa ca ne-am vazut fata in fata dupa 1luna jumate. Mi-a placut de ea, avea niste ochi superbi, pur si simplu m-am indragostit pe loc. Denisa cum o cheama mi-a cerut sa raman la ea peste noapte, dar am refuzat, plecand la servici!
Am cunoscut un baiat din liceu (mai mare cu 2 ani ca mine) care imi era foarte drag, dar am aflat k el avea deja o relatie cu o fata… N’am putut sa fac nimic, desi imi statea gandul la el. A trecut timpul, el terminase liceul si mai vorbeam pe mess. Eram amici. Imi povestea de prietena lui, prin cate trece cu ea. Pentru k ea a plecat la facultate, el a ramas in oras.
Indiferent ca vorbim despre actiunile zilnice sau marile proiecte de viitor, totul devine extrem de complex atunci cand te ineci intr-un pahar cu apa. Atunci cand totul ti se pare complicat si peste puterile tale, energia ti se risipeste intr-o clipa. Iata cateva piste pentru a intelege aceasta incapacitate de a simplifica lucrurile.
Ne am cunoscut acum jumatate de an. Totul merge bine..insa am observat la el unele momente, obiceiuri, comportamente, nu tocmai ceea ce putem numi, normale. De exemplu, nu poate tine minte nici o zi de nastere (nici celor din familia sa). Ori: era la mine acasa si spala niste cani si pahare. Toate canile si paharele au un loc pe dulap, unde mai erau si alte cani. El le-a pus in vitrina, langa niste cani de cafea pe care nu le folosesc. Nu avea nici o legatura locul ala. Sau dupa cateva saptamani de cand eram impreuna, pur si simplu nu isi amintea numele meu de familie. Desi i l-am spus si nu e greu de memorat.
Acum 5 ani am cunoscut un baiat….. Eram cu o prietena si am dorit sa ne amuzam pe seama celor care dau anunt in ziar pentru a cauta iubita. Din toata lista de anunturi l-am ales tocmai pe el, pe G. l-am sunat si am stabilit o intalnire langa un magazin din apropierea blocului meu. Locuiam amandoi in acelasi oras, dar in cartiere diferite. Prima intalnire a fost pe o zi geroasa de iarna.
Relatia noastra adurat cam 1an si jumatate si desigur a fost ceva secret, dar ne vedeam zilnic si chiar noptile ma furisam incet pentru a ne vedea cel putin 2 min. Nu-l puteam parasi pe cel la care locuiam deoarece in joc erau niste acte pe care incepusem sa le facem impreuna si riscam sa pierd casa parintesca si atunci sigur era rau de tot… Asa ca am continuat misterioasa mea poveste de amor asa ca nimeni sa nu afle.
Va multumesc din suflet celor care m-au sfatuit in legatura cu ”mirele” meu… Va marturisesc ca nu credeam ca o sa imi dea cineva un sfat pe acest site, am crezut sincer ca e o joaca… Acum m-am convins ca nu e asa chiar sunt oameni cu povesti asemanatoare… Asa ca m-am hotarat sa va impartasesc si voua ultima patanie…
Mi-am scris aici povestea o data, dar acum revin pt ca nu am cui sa ii spun ceea ce ma doare. V-am povestit povestea mea cu baiatul din penitenciar… Din clipa cand eu mi-am scris prima data povestea aici mi-am propus sa fac tot posibilul sa il uit si sa il evit. Mi-am schimbat si nr de tel doar ca sa nu ma mai poata suna.
Iti este cunoscuta scena cu degetul in nas? Ca protagonist, te inrosesti de rusine, dar ca spectator te amuzi copios! Sporadice ori asidue, stangaciile corporale irita, ridiculizeaza sau amuza. Apar probleme serioase cand stangaciile depasesc un singur gest necontrolat sau izolat, devenind un tipar al unei persoane si ajungand sa o defineasca in ochii altora. Dincolo de toate acestea, stangaciile vorbesc despre tine.
In urma cu cinci ani de zile am cunoscut un baiat, firesc eram destul de mica si naiva pe vremea aceea. Si totdata eram speriata de-a dreptul de baieti, probabil si din cauza faptul k in preajma mea nu s-au aflat prea multe persoane de gen masculin, pt ca tatal meu ne-a parasit atunci cand eu implinisem un anisor.
Povestea mea a inceput in Spania, eram maritata si am cunoscut un baiat. Spaniol, nu as fi vrut sa imi insel sotul dar nu mai suportam viata care o duceam cu el, batai, injuraturi etc. In 2 luni il iubeam cum nu am iubit pe nimeni in viata mea si el pe mine, la cateva luni i-am cerut divortul sotului meu si atunci pot sa spun ca am scapat ca printr-un miracol ca a vrut sa ma calce cu masina…
Povestea mea nu stiu daca neaparat este o poveste. Mai curand as vrea sa multumesc revistei ca exista. Dar sa o luam cu inceputul. In urma cu cinci ani eram singura cu o fetita, in urma unei relati esuate. Tare mult mi-ar fi placut sa am pe cineva. Singuratatea este cea mai grea povara! Dar unde sa cunosc pe cineva cand eu eram ocupata cu serviciul si fetita.
Traiam o frumoasa poveste de dragoste la doar 19 ani. Iar el, barbatul perfect pentru mine atunci: protector, intelegator si mereu langa mine. M-am indragostit de el fara sa tin cont de diferenta de varsta si fara sa ma intereseze ce imi spuneau cei din jurul meu: ca nu este bine sa continui relatia cu el. Nu vedeam nimic rau in aceasta relatie si nu vedeam de ce ar trebui sa renunt la el.
Conform unei pareri raspandite, autistii au o memorie extraordinara. Din nefericire, nu este adevarat, iar copiii cu deficiente mintale au, in general, o memorie mai putin buna, un limbaj mai putin elaborat s.a.m.d. Totusi, este adevarat ca unii copii autisti (5% dintre autisti) au inzestrari extraordinare, dar intr-o singura directie. De exemplu, un astfel de copil are o memorie “fotografica” si este capabil sa redeseneze din memorie cu un realism uimitor fatadele unor edificii fara sa uite nici o fereastra sau coloana. Un altul reproduce din memorie arii pe care tocmai le-a auzit (desi fara sa le armonizeze).
„Eu sunt un vizual! Fotografiez textul, iar atunci cand sunt pe scena, intorc paginile in minte!” Acesta era, in esenta, raspunsul marelui actor Philippe Noiret atunci cand Bernard Pivot l-a intrebat cum isi invata textele pentru teatru.
Prin anii ‘45, psihologul american René Spitz a descris sub numele de hospitalism faptul ca micutii bolnavi din spitale prezentau o apatie generala si o intarziere in dezvoltare. El a avut ideea . novatoare in acea epoca . de a atribui acest retard absentei stimularii senzoriale; peretii, draperiile etc., din spitale fiind in general pe atunci albe.
Multe persoane afirma, ca si cum aceasta ar fi ceva iesit din comun, ca invata mai bine cand citesc decat atunci cand asculta. De fapt, aceasta e o regula. Am vazut ca e ceva mai complicat, pentru ca, in realitate, pagina cartii nu este inregistrat a intr-o memorie fotografica, ci tranziteaza doar o memorie iconica, pentru ca succesiunile de litere sa fie rapid transformate in cuvinte (memoria lexicala) si in concepte (memoria semantica).
Amintirile insotite de o emotie puternica sunt deseori mai usor retinute decat unele episoade mai banale; ne amintim mai usor .primele. noastre experiente: prima iubire, primul premiu sau prima medalie castigata, prima piesa de teatru sau prima calatorie in strainatate.
Hmm… nici nu prea stiu bine cum sa incep atata tristete am in suflet, eu am 20 de ani in prezent si locuiesc cu pretenul meu de 24 de ani si cu parintii sai. Suntem impreuna de 4 ani dar sunt tare nehotarata in tot ceea ce priveste relatia noastra, adica nu stiu daca il iubec sau nu, nu stiu daca sa il las sau nu, nu stiu daca vreau sa ma casatorec cu el sau nu… Intrebari pentru care nu gasesc nici un raspuns, parintii nostri se intreaba cand facem nunta, cand una alta…., eu nimik.
Linistea este atat baza, cat si scopul meditatiei, precum si spatiul in care se desfasoara sufletul; din aceasta provine orice cuvant adevarat fie ca se refera la meditatie, fie la suflet. Ma inclin in fata acestei taceri. Dar ce reprezinta sufletul? O definitie libera a sufletului ar putea fi, de altfel, urmatoarea: „Aceasta parte din fiinta omeneasca, pe care nu reusim s-o definim.”
Cand incep sa-mi pun gandurile pe o coala de multe ori am tendinta sa nu ma pot opri. Cuvintele curg atat de repede pt ca am atatea de spus. Am fost parasita de catre mama la cateva luni dupa nastere, am fost crescuta de catre bunici care au facut tot posibilul sa nu simt lipsa mamaei, cu toate acestea nu a putut fi ascuns faptul ca nu fusesem un copil dorit si ca altcineva a fost mai important pt mama.
Memoria procedurala si automatismele Este adevarat ca, in esenta, deprinderile senzorio-motorii (cum ar fi mersul pe bicicleta, inotul sau sofatul) nu se uita niciodata, pentru ca depind de un sistem de memorare diferit de cel responsabil de cunostinte, cuvinte si imagini. Aceasta descoperire rezulta din studierea tinerilor care prezinta leziuni ale hipocampului (rani de razboi etc.).
Am si eu o mica confuzie in inima, pe care logica mea nu o intelege. Problema mea este ca m-am atasat enorm de mult de o profesoara si nu pot nicicum sa mi-o scot din cap. Ea este modelul meu in viata, este perfectiunea intruchipata, reprezinta absolutul. M-a ajutat foarte mult, insa fara sa stie. Ea a avut cel mai mare impact in viata mea, m-a ajutat sa gasesc drumul cel bun, cand toata lumea mi-a intors spatele si a crezut ca sunt un caz pierdut.
