Dezvoltare personală
Dezvoltarea personală – aspect important în viața fiecărui om. Cum să evoluăm în permanență, cum să ne autodepășim limitele și să obținem rezultate maxime în tot ceea ce ne propunem. Echipa Psychologies a adunat o sumă de informații utile în domeniul dezvoltării personale pentru a veni în ajutorul cititorilor.
Cand incep sa-mi pun gandurile pe o coala de multe ori am tendinta sa nu ma pot opri. Cuvintele curg atat de repede pt ca am atatea de spus. Am fost parasita de catre mama la cateva luni dupa nastere, am fost crescuta de catre bunici care au facut tot posibilul sa nu simt lipsa mamaei, cu toate acestea nu a putut fi ascuns faptul ca nu fusesem un copil dorit si ca altcineva a fost mai important pt mama.
Memoria procedurala si automatismele Este adevarat ca, in esenta, deprinderile senzorio-motorii (cum ar fi mersul pe bicicleta, inotul sau sofatul) nu se uita niciodata, pentru ca depind de un sistem de memorare diferit de cel responsabil de cunostinte, cuvinte si imagini. Aceasta descoperire rezulta din studierea tinerilor care prezinta leziuni ale hipocampului (rani de razboi etc.).
Am si eu o mica confuzie in inima, pe care logica mea nu o intelege. Problema mea este ca m-am atasat enorm de mult de o profesoara si nu pot nicicum sa mi-o scot din cap. Ea este modelul meu in viata, este perfectiunea intruchipata, reprezinta absolutul. M-a ajutat foarte mult, insa fara sa stie. Ea a avut cel mai mare impact in viata mea, m-a ajutat sa gasesc drumul cel bun, cand toata lumea mi-a intors spatele si a crezut ca sunt un caz pierdut.
Sotul meu este indragostit de o pustoaica, desi sustine ca sunt „doar prieteni” – pentru mine semnele sunt, totusi evidente – vorbesc intr-una la telefon, sau pe Mess…
Incepand cu ultimii ani ai secolului al XIX-lea, aceasta imprecizie a semnificatiei termenului inteligenta a determinat oamenii de stiinta sa se orienteze spre piste de cercetare uneori foarte divergente. Rezumand un secol de cercetari, putem spune in prezent ca inteligenta are pentru cercetatori trei sensuri principale.
Anul trecut m-am casatorit dupa o logodna de 7 ani. In primii 6 ani i-am fost fidela celui care acum imi este sot, pana cand m-am indragostit nebuneste de un alt barbat care mi-a demonstrat ca doar s-a jucat cu mine. Am trecut cu greu peste aceasta dezamagire ramanand impreuna cu cel care mi-a fost mereu alaturi, el bineinteles nestiind ceea ce eu simteam pt celalalt.
Era o seara din noiembrie cand l-am cunoscut pe A, l-am placut de cum l-am vazut, am fost fermecata de el. La 2 zile dupa ce ne-am vazut am inceput o relatie care a durat 5 ani. Dupa 2 ani ne-am mutat impreuna. Ne-am inteles foarte bine, credeam ca el este tot ce isi poate dori o femeie, credeam ca in sfarsit am gasit barbatul potrivit. Parintii mei l-au placut, parintii lui m-au placut asa ca anul trecut prin octombrie am hotarat sa facem si noi nunta.
Cand vorbim despre obtinerea permisului de conducere, impartim lucrurile in doua etape, denumite pe scurt „sala” si „traseul”. Si ne mai intrebam de ce unii soferi fac la volan lucruri nemaivazute si nemaiauzite desi se presupune ca au trecut un examen serios. Poate ca n-au fost destul de minutios testati psihologic?
El este dragostea… A fost dragoste la prima vedere. Eu care nu credeam in ea si totusi Dumnezeu iti deschide un nou drum atunci cand te astepti mai putin. Imi doream iubire si asta nu pentru ca nu eram iubita, ci pentru ca eu nu iubeam si imi doream asta din tot sufletul meu… Da, eram intr-o relatie de aproape 3 ani cu un baiat care ma iubea, ma iubeste si astazi dar care nu m-a facut niciodata sa imi deschid aripile si sa realizez ca in viata sunt lucruri mai importante decat lucrurile materiale…
Eu am aflat cine este tipa si am injunghiat-o de 2 ori cu un cutit in spate si la mai putin de jumatate ce centimetru de inima. Eram aproape de o crima pt el. Il iubeam mai presus ca orice pe lumea asta. Pt el am renuntat la tot. De atunci au trecut 10 luni, el ma mai suna din cand in cand dar nu mai e ce a fost candva. El mai vb si acum cu ea. Mai are doua luni de stat la penitenciar.
immmm…o poveste a multor femei, cred. Dupa 20 de ani de casnicie, cu 2 fete adolescente si un barbat care nu-mi arata pic de tandrete, am inceput o alta relatie cu un alt barbat. Sunt intr-o capcana, nu vreau sa ies, nu mai sunt un cuplu cu sotul meu, nu vreau sa ma despart de el pentru ca avem un „cuib” pentru puii nostri comod si linistit, dar sunt atat de dezamagita de el, atat de „pierduta” in relatia mea de 5 ani cu un barbat singur, care nu ma vrea decat ca iubita, incat nu-mi gasesc locul nici macar pe site-ul asta.
A te teme pentru sine sau pentru apropiati este normal, dar a te gandi sistematic la rau e o problema… Totul este o chestiune de intensitate. In doze mici, ingrijorarea stimuleaza vigilenta, inteligenta si capacitatile de adaptare, subliniaza psihiatrii. Anxietatea devine „o frica fara obiect si fara motiv“ care provoaca suferinta. De ce impresia de pericol se situeaza inaintea celei de siguranta? De unde vin crizele de angoasa fara cauza precisa si aceasta tendinta de a te astepta la ce este mai rau?
Eram foarte fericit ca o cunoscusem. Isi doarea aceleasi lucruri pe care si eu mi-le doream. Uramatoarea saptamana vorbeam in fiecare seara pe messenger vineri seara a venit ea la mine acasa, eram foarte fericit. Am mai intarziat putin la serviciu dupa care am ajuns si eu intr-un final acasa. Ma astepta, era foarte timida asta imi da foarte multa incredere ca pot face eu primul pas.
Avem placerea de a sta de vorba cu Dr. Kenneth Evans, autorul cartii „Introducere in Psihoterapie integrativa, un model relational integratival psihoterapiei” personalitate marcanta in campul psihoterapiei europene: Fost Presedinte al Asociatiei Europene de Psihoterapie (E.A.P.), fondator al Asociatiei Europene de Psihoterapie Integrativa (E.A.I.P.), Presedinte al Asociatiei Europene de Gestalt Terapie (E.A.G.T.), Ofiter al Standardelor de Training al Consiliului de Psihoterapie al Marii Britanii…
Nu stiu cum sa fac sa ma inteleaga cineva. Toti ma cred rea dificila si ciudata. Sunt neinteleasa. Ma lupt cu morile de vant. Sunt trista si vreau sa-mi strig singuratatea in gura mare.
Totul a inceput in septembrie acum 2 ani (deci a trecut peste 1 an jumate). O mica problema intre noi ar fi fost varsta, dar niciodata nu ne-am certat sau „criticat” pe aceasta tema (eu avand 27, iar prietena 17 in prezent). Stiu k o sa ziceti k e o copila si am facut rau sa ma bag in asa ceva, dar eu vedeam un om foarte matur in gandire, si, intr-adevar, la inceput cu teama (din cauza varstei), m-am implicat intr-o relatie care a fost si este foarte frumoasa pana la un anumit nivel.
Daca fericirea s-ar bea, iti doresc o cupa plina! Si acuma aceste cuvinte se astern peste mine, se astern usor, ca un voal, asa cum se poate caracteriza si povestea mea. O poveste primavertica, o poveste despre maturitate, despre inselare, despre familie, nebunie, despre dragoste. L-am cunoscut intr-un moemnt acut al decadentei proprie-mi persoane, cand imi pierdusem notiunea despre realitate, despre adevar.
Radem cand suntem bucurosi si plangem cand suntem tristi… Bucuria este caracterizata de apropiere, contact si un anumit nivel de expresie psihomotorie, in timp ce retragerea in sine este asociata cu tristetea. Vocea se modifica pentru toate emotiile si mai ales pentru furie. Insa modificarile mimicii faciale, desi sunt de o importanta capitala pentru exprimarea emotiilor, sunt rareori semnalate (fara indoiala din cauza ca sunt insuficient percepute in cursul actiunii de catre actorii insisi si, prin urmare, putin retinute).
NLP a inceput prin a studia pe cei mai buni comunicatori si a ajuns la studiul sistematic al comunicarii umane. A evoluat adaugand instrumente practice si metode generate prin modelarea atributelor unor persoane de exceptie. Aceste instrumente sunt folosite pe scara internationala in sport, afaceri, formare, vanzari, justitie si educatie. Cu toate acestea, NLP este mai mult decat o simpla colectie de tehnici. Este si o metoda de gandire, o viziune bazata pe curiozitate, explorare si chiar amuzament.
Totul a inceput atat de frumos! Intr-o seara de mai in anul 2005, l-am cunoscut pe el, el care avea sa ma faca fericita dar nu pentru mult timp. Eram atat de fericiti, am trait impreuna multe clipe frumoase, ne petreceam serile de vara prin parcuri plimbandu-ne, facundu-ne planuri de viitor, visam la o familie alaturi de el. Primii 2 ani jumate au fost minunati, dupa care am inceput sa ne certam din lucruri marunte, lucruri fara sens.
Intre replici ezitante si discursuri stralucitoare, se strecoara intotdeauna o multime de emotii, care scapa adesea atentiei noastre. Ce ascund cuvintele pe care le rostim ?
Buna, de foarte multi ani am un vis care se tot repeta. Este vorba despre un mormant in care intru, impreuna cu mai multi „vizitatori”. Inauntru descopar tot felul de incaperi la care ajungi intrand prin tot felul de scobituri. Dupa multe incaperi, dau de una in care se alfa oase… oasele a unor morti… Totusi incapera nu ma sperie, este o senzatie ciudata doar. Dar nu este nici de bine nici de rau.
Inainte de toate vreau sa spun ca am folosit un nume fals pentru ca vreau sa imi pastrez anonimatul. Povestea mea a inceput de multiusor, de vreo 4 ani de zile, doar ca in ultimele 5 luni a inceput sa fie mai complicata, daca pot sa zic asa. Eram intr-o seara intr-un parc cu unul dintre cei mai buni prieteni de-ai mei de atunci… Abia intrasem la liceu, parea ca oarecum vietile nostre au inceput sa o ia pe cai diferite pentru ca pana atunci noi fusesem colegi de clasa 8 ani…
Am patit-o si eu… Mi-am gasit sufletul pereche. In cine? Persoana total nepotrivita. Prietenul sotului meu, prietenul de familie. A existat mereu o chimie intre noi. Ceva fantastic. Ceva ce refuzam. Pana intr-o zi. Cand l-am privit profund in ochi. Si am vazut acolo… ce n-am vazut intreaga viata traita pana acum (am 34 de ani!).
Refularea este cel mai vechi (Freud il mentioneaza inca din 1895), cel mai important si cel mai cunoscut in psihanaliza, intrucat este si cel mai des utilizat concept. Si o data cu el s-a nascut si conceptul de inconstient. Poate fi definit ca un proces psihic ce are misiunea de a pastra in afara constiintei reprezentarile inacceptabile, dat fiind ca sunt interzise de catre Supraeu.
Stiu ca nu e bine ce fac pt ca am jurat in fata lui Dumnezeu cand m-am casatorit dar nu mai stiu ce sa fac cu sotul meu… Inainte incontinuu imi spunea ce frumoasa sunt, acum imi spune doar defectele… Poate ma judecati dar voi femeile care ati trecut prin asa ceva stiti ce inseamna sa nu fii bagata in seama, sa nu primesti complinente, cate un gest frumos din partea partenerului… Noi femeile avem nevoie sa fim iubite, sa simtim ca degeaba ni se spune ”te iubesc” daca nu simtim… Tanjim dupa iubire si daca nu ne ofera sotul acest lucru cautam in alta parte.
S-a intamplat intr-o zi de vara, asa cum au loc majoritatea iubirilor. Dar toata lumea stie ca iubirile de-o vara nu dureaza niciodata!!! Totul a inceput de la o simpla prietenie si niciodata nu as fi crezut ca s-ar ajunge la mult mai mult. El a intrat in grupul meu de prieteni si treptat am inceput sa petrecem cat mai mult timp impreuna, devenind foarte buni prieteni. Dar se pare ca Dumnezeu a vrut sa nu ramana doar o simpla prietenie si sa se ajunga mai departe…la iubire.
Comunicarea este un element fundamental al existentei umane, inca din antichitate inteleptii ocupandu-se de arta retoricii. Communis din latina inseamna a pune de acord, a fi in legatura cu…, a fi in relatie cu… Comunicarea este un proces activ de transmitere si receptionare de informatii. Pentru ca aceasta comunicare sa se poata realiza sunt necesare: ascultarea activa, intelegerea mesajului transmis, interpretarea limbajului nonverbal si sustinerea conversatiei.
Am crezut ca daca timpul trece voi gasi pe cineva sa ma iubeasca. Acum 5 ani in urma am cunoscut un baiat pe nume Cristi, cu 10 ani mai mare ca mine, m-am indragostit fara sa imi dau seama. Eu, la 12 ani, ce stiam ce e iubirea sau sa fii indragostita? Am ramas cu el pana la 14 ani jumate. Rabdarea lui era pusa la incercare, si intr-o zi…
Mananca ce trebuie. Nu mai bea alcool. Fa o baie. Sfaturi cat se poate de bune, dar unii oameni de stiinta sunt de parere ca daca le-am fi urmat se prea poate sa fi ramas doar niste primate atarnand prin copaci.