Dezvoltare personală
Dezvoltarea personală – aspect important în viața fiecărui om. Cum să evoluăm în permanență, cum să ne autodepășim limitele și să obținem rezultate maxime în tot ceea ce ne propunem. Echipa Psychologies a adunat o sumă de informații utile în domeniul dezvoltării personale pentru a veni în ajutorul cititorilor.
Indiferent ca vorbim despre actiunile zilnice sau marile proiecte de viitor, totul devine extrem de complex atunci cand te ineci intr-un pahar cu apa. Atunci cand totul ti se pare complicat si peste puterile tale, energia ti se risipeste intr-o clipa. Iata cateva piste pentru a intelege aceasta incapacitate de a simplifica lucrurile.
Ne am cunoscut acum jumatate de an. Totul merge bine..insa am observat la el unele momente, obiceiuri, comportamente, nu tocmai ceea ce putem numi, normale. De exemplu, nu poate tine minte nici o zi de nastere (nici celor din familia sa). Ori: era la mine acasa si spala niste cani si pahare. Toate canile si paharele au un loc pe dulap, unde mai erau si alte cani. El le-a pus in vitrina, langa niste cani de cafea pe care nu le folosesc. Nu avea nici o legatura locul ala. Sau dupa cateva saptamani de cand eram impreuna, pur si simplu nu isi amintea numele meu de familie. Desi i l-am spus si nu e greu de memorat.
Acum 5 ani am cunoscut un baiat….. Eram cu o prietena si am dorit sa ne amuzam pe seama celor care dau anunt in ziar pentru a cauta iubita. Din toata lista de anunturi l-am ales tocmai pe el, pe G. l-am sunat si am stabilit o intalnire langa un magazin din apropierea blocului meu. Locuiam amandoi in acelasi oras, dar in cartiere diferite. Prima intalnire a fost pe o zi geroasa de iarna.
Relatia noastra adurat cam 1an si jumatate si desigur a fost ceva secret, dar ne vedeam zilnic si chiar noptile ma furisam incet pentru a ne vedea cel putin 2 min. Nu-l puteam parasi pe cel la care locuiam deoarece in joc erau niste acte pe care incepusem sa le facem impreuna si riscam sa pierd casa parintesca si atunci sigur era rau de tot… Asa ca am continuat misterioasa mea poveste de amor asa ca nimeni sa nu afle.
Va multumesc din suflet celor care m-au sfatuit in legatura cu ”mirele” meu… Va marturisesc ca nu credeam ca o sa imi dea cineva un sfat pe acest site, am crezut sincer ca e o joaca… Acum m-am convins ca nu e asa chiar sunt oameni cu povesti asemanatoare… Asa ca m-am hotarat sa va impartasesc si voua ultima patanie…
Mi-am scris aici povestea o data, dar acum revin pt ca nu am cui sa ii spun ceea ce ma doare. V-am povestit povestea mea cu baiatul din penitenciar… Din clipa cand eu mi-am scris prima data povestea aici mi-am propus sa fac tot posibilul sa il uit si sa il evit. Mi-am schimbat si nr de tel doar ca sa nu ma mai poata suna.
Iti este cunoscuta scena cu degetul in nas? Ca protagonist, te inrosesti de rusine, dar ca spectator te amuzi copios! Sporadice ori asidue, stangaciile corporale irita, ridiculizeaza sau amuza. Apar probleme serioase cand stangaciile depasesc un singur gest necontrolat sau izolat, devenind un tipar al unei persoane si ajungand sa o defineasca in ochii altora. Dincolo de toate acestea, stangaciile vorbesc despre tine.
In urma cu cinci ani de zile am cunoscut un baiat, firesc eram destul de mica si naiva pe vremea aceea. Si totdata eram speriata de-a dreptul de baieti, probabil si din cauza faptul k in preajma mea nu s-au aflat prea multe persoane de gen masculin, pt ca tatal meu ne-a parasit atunci cand eu implinisem un anisor.
Povestea mea a inceput in Spania, eram maritata si am cunoscut un baiat. Spaniol, nu as fi vrut sa imi insel sotul dar nu mai suportam viata care o duceam cu el, batai, injuraturi etc. In 2 luni il iubeam cum nu am iubit pe nimeni in viata mea si el pe mine, la cateva luni i-am cerut divortul sotului meu si atunci pot sa spun ca am scapat ca printr-un miracol ca a vrut sa ma calce cu masina…
Povestea mea nu stiu daca neaparat este o poveste. Mai curand as vrea sa multumesc revistei ca exista. Dar sa o luam cu inceputul. In urma cu cinci ani eram singura cu o fetita, in urma unei relati esuate. Tare mult mi-ar fi placut sa am pe cineva. Singuratatea este cea mai grea povara! Dar unde sa cunosc pe cineva cand eu eram ocupata cu serviciul si fetita.
Traiam o frumoasa poveste de dragoste la doar 19 ani. Iar el, barbatul perfect pentru mine atunci: protector, intelegator si mereu langa mine. M-am indragostit de el fara sa tin cont de diferenta de varsta si fara sa ma intereseze ce imi spuneau cei din jurul meu: ca nu este bine sa continui relatia cu el. Nu vedeam nimic rau in aceasta relatie si nu vedeam de ce ar trebui sa renunt la el.
Conform unei pareri raspandite, autistii au o memorie extraordinara. Din nefericire, nu este adevarat, iar copiii cu deficiente mintale au, in general, o memorie mai putin buna, un limbaj mai putin elaborat s.a.m.d. Totusi, este adevarat ca unii copii autisti (5% dintre autisti) au inzestrari extraordinare, dar intr-o singura directie. De exemplu, un astfel de copil are o memorie “fotografica” si este capabil sa redeseneze din memorie cu un realism uimitor fatadele unor edificii fara sa uite nici o fereastra sau coloana. Un altul reproduce din memorie arii pe care tocmai le-a auzit (desi fara sa le armonizeze).
„Eu sunt un vizual! Fotografiez textul, iar atunci cand sunt pe scena, intorc paginile in minte!” Acesta era, in esenta, raspunsul marelui actor Philippe Noiret atunci cand Bernard Pivot l-a intrebat cum isi invata textele pentru teatru.
Prin anii ‘45, psihologul american René Spitz a descris sub numele de hospitalism faptul ca micutii bolnavi din spitale prezentau o apatie generala si o intarziere in dezvoltare. El a avut ideea . novatoare in acea epoca . de a atribui acest retard absentei stimularii senzoriale; peretii, draperiile etc., din spitale fiind in general pe atunci albe.
Multe persoane afirma, ca si cum aceasta ar fi ceva iesit din comun, ca invata mai bine cand citesc decat atunci cand asculta. De fapt, aceasta e o regula. Am vazut ca e ceva mai complicat, pentru ca, in realitate, pagina cartii nu este inregistrat a intr-o memorie fotografica, ci tranziteaza doar o memorie iconica, pentru ca succesiunile de litere sa fie rapid transformate in cuvinte (memoria lexicala) si in concepte (memoria semantica).
Amintirile insotite de o emotie puternica sunt deseori mai usor retinute decat unele episoade mai banale; ne amintim mai usor .primele. noastre experiente: prima iubire, primul premiu sau prima medalie castigata, prima piesa de teatru sau prima calatorie in strainatate.
Hmm… nici nu prea stiu bine cum sa incep atata tristete am in suflet, eu am 20 de ani in prezent si locuiesc cu pretenul meu de 24 de ani si cu parintii sai. Suntem impreuna de 4 ani dar sunt tare nehotarata in tot ceea ce priveste relatia noastra, adica nu stiu daca il iubec sau nu, nu stiu daca sa il las sau nu, nu stiu daca vreau sa ma casatorec cu el sau nu… Intrebari pentru care nu gasesc nici un raspuns, parintii nostri se intreaba cand facem nunta, cand una alta…., eu nimik.
Linistea este atat baza, cat si scopul meditatiei, precum si spatiul in care se desfasoara sufletul; din aceasta provine orice cuvant adevarat fie ca se refera la meditatie, fie la suflet. Ma inclin in fata acestei taceri. Dar ce reprezinta sufletul? O definitie libera a sufletului ar putea fi, de altfel, urmatoarea: „Aceasta parte din fiinta omeneasca, pe care nu reusim s-o definim.”
Cand incep sa-mi pun gandurile pe o coala de multe ori am tendinta sa nu ma pot opri. Cuvintele curg atat de repede pt ca am atatea de spus. Am fost parasita de catre mama la cateva luni dupa nastere, am fost crescuta de catre bunici care au facut tot posibilul sa nu simt lipsa mamaei, cu toate acestea nu a putut fi ascuns faptul ca nu fusesem un copil dorit si ca altcineva a fost mai important pt mama.
Memoria procedurala si automatismele Este adevarat ca, in esenta, deprinderile senzorio-motorii (cum ar fi mersul pe bicicleta, inotul sau sofatul) nu se uita niciodata, pentru ca depind de un sistem de memorare diferit de cel responsabil de cunostinte, cuvinte si imagini. Aceasta descoperire rezulta din studierea tinerilor care prezinta leziuni ale hipocampului (rani de razboi etc.).
Am si eu o mica confuzie in inima, pe care logica mea nu o intelege. Problema mea este ca m-am atasat enorm de mult de o profesoara si nu pot nicicum sa mi-o scot din cap. Ea este modelul meu in viata, este perfectiunea intruchipata, reprezinta absolutul. M-a ajutat foarte mult, insa fara sa stie. Ea a avut cel mai mare impact in viata mea, m-a ajutat sa gasesc drumul cel bun, cand toata lumea mi-a intors spatele si a crezut ca sunt un caz pierdut.
Incepand cu ultimii ani ai secolului al XIX-lea, aceasta imprecizie a semnificatiei termenului inteligenta a determinat oamenii de stiinta sa se orienteze spre piste de cercetare uneori foarte divergente. Rezumand un secol de cercetari, putem spune in prezent ca inteligenta are pentru cercetatori trei sensuri principale.
Anul trecut m-am casatorit dupa o logodna de 7 ani. In primii 6 ani i-am fost fidela celui care acum imi este sot, pana cand m-am indragostit nebuneste de un alt barbat care mi-a demonstrat ca doar s-a jucat cu mine. Am trecut cu greu peste aceasta dezamagire ramanand impreuna cu cel care mi-a fost mereu alaturi, el bineinteles nestiind ceea ce eu simteam pt celalalt.
Era o seara din noiembrie cand l-am cunoscut pe A, l-am placut de cum l-am vazut, am fost fermecata de el. La 2 zile dupa ce ne-am vazut am inceput o relatie care a durat 5 ani. Dupa 2 ani ne-am mutat impreuna. Ne-am inteles foarte bine, credeam ca el este tot ce isi poate dori o femeie, credeam ca in sfarsit am gasit barbatul potrivit. Parintii mei l-au placut, parintii lui m-au placut asa ca anul trecut prin octombrie am hotarat sa facem si noi nunta.
Cand vorbim despre obtinerea permisului de conducere, impartim lucrurile in doua etape, denumite pe scurt „sala” si „traseul”. Si ne mai intrebam de ce unii soferi fac la volan lucruri nemaivazute si nemaiauzite desi se presupune ca au trecut un examen serios. Poate ca n-au fost destul de minutios testati psihologic?
El este dragostea… A fost dragoste la prima vedere. Eu care nu credeam in ea si totusi Dumnezeu iti deschide un nou drum atunci cand te astepti mai putin. Imi doream iubire si asta nu pentru ca nu eram iubita, ci pentru ca eu nu iubeam si imi doream asta din tot sufletul meu… Da, eram intr-o relatie de aproape 3 ani cu un baiat care ma iubea, ma iubeste si astazi dar care nu m-a facut niciodata sa imi deschid aripile si sa realizez ca in viata sunt lucruri mai importante decat lucrurile materiale…
Eu am aflat cine este tipa si am injunghiat-o de 2 ori cu un cutit in spate si la mai putin de jumatate ce centimetru de inima. Eram aproape de o crima pt el. Il iubeam mai presus ca orice pe lumea asta. Pt el am renuntat la tot. De atunci au trecut 10 luni, el ma mai suna din cand in cand dar nu mai e ce a fost candva. El mai vb si acum cu ea. Mai are doua luni de stat la penitenciar.
immmm…o poveste a multor femei, cred. Dupa 20 de ani de casnicie, cu 2 fete adolescente si un barbat care nu-mi arata pic de tandrete, am inceput o alta relatie cu un alt barbat. Sunt intr-o capcana, nu vreau sa ies, nu mai sunt un cuplu cu sotul meu, nu vreau sa ma despart de el pentru ca avem un „cuib” pentru puii nostri comod si linistit, dar sunt atat de dezamagita de el, atat de „pierduta” in relatia mea de 5 ani cu un barbat singur, care nu ma vrea decat ca iubita, incat nu-mi gasesc locul nici macar pe site-ul asta.
