Dezvoltare personală
Dezvoltarea personală – aspect important în viața fiecărui om. Cum să evoluăm în permanență, cum să ne autodepășim limitele și să obținem rezultate maxime în tot ceea ce ne propunem. Echipa Psychologies a adunat o sumă de informații utile în domeniul dezvoltării personale pentru a veni în ajutorul cititorilor.
Povestea mea incepe cam asa: sunt nascuta intr-o familie nu tocmai cu o situatie buna. Tatal meu nu a lucrat timp de 7 ani de zile, ne-am descurcat foarte greu, traiam numai din alocatii. Nu ne ajungeau de multe ori sa ne platim datorile si facturile. Mult timp am mancat cartofi fierti sau poate cate o data nu aveam nici aia.
Doliul psihologic apare in cadrul unei situatii semnificative de viata, decesul. In functie de istoria de viata si de acntecedentele personale, perioada si intensitatea doliului psihologic sunt diferite de la o persoana la alta. Participarea directa la ritualurile inmormantarii si manifestarea libera a suferintei provocate de respectivul deces, pot favoriza inchiderea respectivului doliu.
Povestea mea incepe pe cand aveam 16 ani. Multi ar spune ca am fost si sunt doar un copil poate asa este, in fine. Prietenul meu este din acelasi cartier cu mine eu il placeam de mult dar abia acum am ajuns sa fim impreuna. Inca din primele zile a inceput sa puna conditii nu ma deranjat tiinand cont ca e mai mare ca mine cu 3 ani am crezut ca asa era mai bine deoarece pana atunci eram un pic mai aiurita cum sunt toate fetele.
Vedem promotii peste tot la ateliere de dezvoltare personala si de tehnica psihologica ce implica yoga. Dar ce este yoga? Ce este aceasta exotica tehnica sau spiritualitate? O tehinca a corpului, a respiratiei? A sexualitatii si a mintii? Iata cateva precizari de la shiromani Ovidiu Jumanca, professor de yoga
Oricat incercam sa aratam ca suntem stapaniti si puternici, suntem oameni, si fiecare are momentele lui de emotivitate. In aceste momente, rolul tandretei este indispensabil. Un veritabil liant social, ale carui proprietati au fost ignorate de-a lungul istoriei, afectivitatea incepe sa isi capete treptat locul pe care il merita.
Timiditatea poate aparea ca un complex de inferioritate. Timizii sunt persone vulnerabile, nu au incredere in propria persoana, nu au control, comunica greu, tremura, inrosesc, au tendinta de a exagera conflictele unii fiind predispusi la consum de alcool si droguri. Sunt cazuri in care persoanele timide au tendinta de a consuma anxiolitice pentru a capata un sentiment de siguranta.
Sunt aproape 2 ani de cand a renuntat la un job intr-o companie ce se ocupa de programare, de altfel renumita la noi. Si-a schimbat pana si programul, viata lui fiind noaptea. Se trezeste dupa pranz si se joaca pana dimineata cand, extenuat si neavand capacitatea de a se mai concentra adoarme. Recunosc faptul ca nu e un joc de shooting, e unul de strategie si inteligenta numit World of Warcraft. Fratele meu e un tip foarte inteligent si capabil insa… mi-e imposibil sa il desprind din fata pcului.
„Oare despre ce se discuta? Cat de relaxati pot fi ei…“ Presati de faptul ca nu inteleg ce discuta altii cu dezinvoltura, unii sfarsesc prin a se convinge ca sunt ignoranti. Se simt inadaptati prin faptul ca nu sunt in largul lor in prezenta altora. De ce anume se leaga aceasta deficitara stima de sine? Si cum sa te simti mai „pe faza“?
„Iata o saptamana care incepe bine!“, declara condamnatul dus spre esafod, intr-o luni. Mintea este un simbol al umorului si, avandu-l, inseamna sa fi ras de tine insuti chiar si in perioadele grele. Iar, in consecinta, sa fii in masura sa te protejezi psihic. Virtutile umorului sunt numeroase: iti permit sa spui in mod voalat adevaruri pe care altfel nu le-ai fi marturisit, sa iti exprimi mai bine ideile, sa fii mai apreciat de ceilalti.
In cateva luni implinesc 25 de ani si sunt pe punctul de a ma casatori cu barbatul vietii mele. Sunt foarte fericita si multumita de acest lucru, dar exista in viata mea o persoana care imi domina si manipuleaza viata atat de mult, incat nu sunt in stare sa am o viata linistita si privata. E vorba de mama mea, care, de cand eram un copil, m-a crescut foarte dur, exigent si manipulativ.
Pentru a cunoaste mai bine conflictul, sa vedem ce il motiveaza. Cand cineva isi bate joc de interesele, de valorile tale, e ca si cum ar zice: „Esti un nimic“. Negarea nevoii de a exista si de a fi recunoscut naste agresivitatea. Incapacitatea de a reactiona iti provoaca manie contra ta. O forta salvatoare sau periculoasa? Depinde de raspunsul pe care il adopti pentru a o canaliza: iti ataci adversarul cu riscul violentei, eviti conflictul innabusind sentimente, stabilesti un schimb cu celalalt pentru a te face inteles…
Povestea mea…. povestea mea… incepe de cand m-am nascut, eveniment dupa eveniment, tragedie dupa tragedie, bucurie cu bucurie… M-am nascut dintr-o iubire ce nimeni nu a inteles-o si dorit-o, asa ca nu avea sorti prea mari de izbanda. Am fost adoptata de bunicii mei, oameni care si-au trait viata intr-o furtuna perpetuua si zgomotoasa in a carei mijloc ma aflam eu.
Cand te uiti la 64 de meciuri in sir, inseamna ca ai un motiv! Ce simt barbatii atunci cand vad un gol? Un puternic sentiment de apartenenta la o specie pe cale de disparitie: masculul, razboinicul, curajosul, patriotul…
Interviu cu Nossrat Peseschkian, fondatorul psihoterapiei pozitive, presedinte al Societatii Internationale de Psihoterapie Pozitiva. De curand, a avut loc in Romania Conferinta de psihoterapie pozitiva, prezidat de insusi fondatorul acesteia, psihiatrul german de origine iraniana, Nossrat Peseschkian. Despre aceasta metoda care aduce din nou la suprafata beneficiile intelepciunii stravechi a vorbit insusi fondatorul.
Incep prin a va povesti un pic din viata mea… in urma cu vreo 5 ani am avut o relatie de 2 ani si jumatate. Gelozia din partea lui era exagerata, pana s-a ajuns sa ridice palma la mine. Detest acest lucru si am renuntat la el. Am crezut ca nu mai pot iubi asa ca in adolescenta. M-am inselat amarnic. Acum 1 an si 7 luni am cunoscut un baiat pe net am vorbit nopti la rand.
La serviciu, in cuplu, in relatia de prietenie… vor sa conduca si fac tot posibilul pentru a-si atinge scopul. Chiar daca ajung la rezultatul dorit, se pare ca niciun succes nu este suficient pentru ei. De unde aceasta obsesie a performantei?
Am auzit cu totii, inca de cand eram mici, ca este frumos si politicos sa fim buni cu cei din jurul nostru, sa-i ajutam in masura in care ne sta in putinta, sa incercam sa nu facem rau nimanui. Apoi am crescut si, la scoala, la orele de biologie sau de psihologie, am invatat despre faptul ca, de fapt, suntem programati sa fim egoisti, sa ne urmarim propriul interes, sa fim supusi instinctului nostru de conservare.
In urma cu un an si 10 luni eram o familie fericita, implinita. Familia mea era compusa din trei persoane. In februarie 2008, in vacanta, baiatul meu in varsta de 19 ani a plecat la munte, acolo a avut accident cand conducea un atv. A intrat in coma… nu l-am putut salva. Dupa doua luni de coma… a decedat. De atunci eu m-am izolat de toti.
Am adunat din locuinta toate simbolurile, dar eu tot ma documentez pe situri tot cumpar carti, cu feng care se contracareaza intre ele. Ma gandeam sa fac si cursurile poate asa scap de aceasta dee fixa. Cand merg undeva in vizita si vad anumite culori sau ceva nelalocul lui ca element incep sai spun persoanei ca nu e bine pus acolo, persoana spune ca se simte bine ca e acolo obiectul respectiv.
Imi este f greu sa mai am relatii sexuale cu el pt ca nu mai simt ceea ce am simtit odata, dar totusi ma simt f bine in bratele lui atunci cand adorm. Ma simt ocrotita si am incredere in el lucru pe care nu il pot spune despre celalalt.Sotul meu imi ofera liniste si stabilitate iar celalalt pasiune si dorinta.
Ce inseamna etica in psihoterapie si psihanaliza? O discutie lunga, cu implicatii filozofice, medicale si politice. Iata cateva idei expuse de Alfred Dumitrescu si Sanda Lepoiev, psihanalisti formatori, la Colocviul de Psihanaliza de la mijlocul lunii noiembrie.
