Dezvoltare personală
Dezvoltarea personală – aspect important în viața fiecărui om. Cum să evoluăm în permanență, cum să ne autodepășim limitele și să obținem rezultate maxime în tot ceea ce ne propunem. Echipa Psychologies a adunat o sumă de informații utile în domeniul dezvoltării personale pentru a veni în ajutorul cititorilor.
Sunt Alina. Am 16 ani si cu toate ca toata lumea imi spune ca mai am multe de invatat si k mai am multe de vazut eu simt ca viata mea nu mai are nici un rost. De multe ori mi am dorit sa mor dar nu am incercat acest lucru dar cred k il voi face. Am un prieten stam impreun de 10 luni de zile. Eu pe el il iubesc el nu cred k ma iubeste pt ca ma face sa sufar foarte mult.
In primul rand iti dedic tie scumpa si draga mama urmatoarele randuri: vreau sa iti multumesc si vreau sa iti inchin tie toate reusitele vietii mele, toate bucuriile mele, toate implinirile, toate strangerile de mana in semn de multumire ptr ceea ce sunt – ce m-ai facut sa fiu, toate privirile admirative, toate aprecierile, iti dedic tie bucuria de a exista, de a ma simti iubita si fericita.
Apuseala a inrobit materia. Fiecare frunza, fiecare fir de iarba, fiecare trunchi de copac, fiecare atom freamata de caldura si de praf. Lumina le arunca ocheada care ard, singurele filtre raman crengile copacilor, care iau asupra lor greutatea unei zile de vara. Bazaitul tantarilor da tonul orchestrei vietatilor. Se alatura broastele si cainii.
Simt cum sangele vrea sa imi navaleasca in obraji. Nu de spaima, nu de extaz, ci de…placere contextuala. Bine, o sa imi spuneti, si extazul este tot placere contextuala. De data asta, nu au treaba una cu cealalta. Placerea contextuala nu e palpabila, nu este evidenta(decat daca cel care o construieste decide sa emita semnale inspre directia asta de decodare a mesajului).
Dragi prieteni incep prin a mentiona ca am 32 de ani iar in acest moment al vietii mele ajung sa nu ma mai recunosc de 2 ani de zile incoace. De ce spun asta? Pentru ca eu prin natura firii mele imi place sa cred ca pot „muta muntii din loc”, dar datorita partenerului meu de pana acum am reusit sa devin o persoana fara aspiratii si fara prea multa incredere in ceea ce pot face.
Mi s-a spus in repetate randuri ca „implinirea sentimentala nu o gasesti in casnicie”dar m-am incapatanat mereu sa nu cred ca asta ar putea fi adevarat chiar daca viata mi-a dat o palma in sensul asta punandu-ma in fata unei casnicii ratate la nici 25 de ani.am trecut peste acel esec datorita unui om care isi pune si azi amprenta asupra vietii mele si care si acum imi este prieten,amant si confident.
Am 23 de ani si pentru prima data in viata ma confrunt cu o problema in fata careia nu gasesc nici o solutie. Am o sora geamana, suntem gemene identice. Intotdeauna am avut o legatura si o relatie deosebita. Exista chiar si acea legatura telepatica intre gemeni despre care se vorbeste… Mereu am fost aproape ca una si aceeasi persoana, am impartit totul etc…
Deci povestea mea incepe astfel, aveam doar 16 ani si eram micuta si prostuta, deci locuiam intr-un satuk mik, acolo am intilnit prima mea iubire, era un baiat de 22 de ani pe nume Marin, cit de mult sufeream dupa el numai eu stiu, noi un timp neam intilnit si a fost ca o poveste, dar a venit timpul despartirii, a sosit mamika mea si ma luat la oras, dar nu uitam de el nicikind,si mai veneam in satuk kind aveam posibilitatea…
Ma numesc zoica si am 25 de ani. Am vrut sa scriu povestea mea pt a demonstra tuturor ca dragostea invinge in orice situatie chiar daca toti sunt impotriva. Lam cunoscut pe sotul meu acum 9 ani eu aveam 15 iar el 21 de ani. Desi locuiam la 3 case departare nu avusesem ochi unul pt celalalt pana intr-o seara la discoteca. A venit la mine si ma invitat la dans, eu am acceptat si bineinteles ca tot dansul am simtit numai fiori.
Complexe dar si placute, relatiile de prietenie raspund unor nevoi profunde de dezvoltare ale fiecaruia dintre noi. Poate chiar de aceea rupturile aduc uneori cu ele la fel de multa suferinta, ca cele dintr-un cuplu sau dintr-o familie.Inainte de prima dragoste exista cea mai buna prietena. Si nici aceasta nu se uita… Este prima investitie afectiva serioasa in afara cercului protector al familiei. Prima ta cucerire si prima data cand te simti aleasa.
Care-i sensul vietii? V-ati intrebat vreodata sau poate de mai multe ori pt ce traiti? Eu traiesc pentru prezent. Am citit undeva pe site-ul acesta o cronica despre atentie si ce inseamna ea. Cat de multe beneficii ne aduce Prezenta, Atentia pura, dar nu cea care spune „Hei, ai fost atent la ce-am zis?”> „Da, am inteles…” (la dracu’, oare ce-o fi spus?!), ci Atentia pe care o acorzi fiecarei clipe, fiecarui gest…
Mergi opt ore la slujba, mai pierzi doua in mijloacele de transport. Iubitul a uitat de mult ce este acela un cadou surpriza, copiii sunt departe de ceea ce ti-ai fi dorit. Si totusi, pentru tine jumatatea plina a paharului poate fi de trei ori mai mare: la job ai cei mai minunati colegi, iubitul e un zeu al glumelor, copiii niste sfintisori. Cand idealul depaseste prea mult realitatea, deceptia bate la usa. Sa aflam impreuna care este limita…
„Cand vrei sa facem dragoste? Acum sau dupa ce terminam ceaiul ?” intreba senin Akmee intrerupand monologul lui Todorov. Apoi isi ridica trupul. „Erotismul e o conceptie bazata pe incredere… presupune caracter si e un miracol fara de care spiritul poate fi zdrobit „, continua Akmee ca si cum ar fi citat din drepturile initiativei libere de prejudecati.
O criza de personalitate e un pas inainte catre propria devenire, e o anticipare a unei evolutii personale, o discutie aprinsa intre sine si neintelegerile subliminale, din inconstient. Conditia umana, conform teoreticienilor, se caracterizeaza printr-o nepotolita negare, omul traind intens propriile (melo)drame, construindu-si din insatisfactii sau incertitudini temple pagane in care zeul principal e conflictul.
Cata responsabilitate si cata presiune apasa pe umerii nostri… copii, angajati sau sefi pe care ne temem sa ii dezamagim, noi insine atunci cand reflectam la ceea ce am facut si la ceea ce nu am facut. Ne culpabilizam adesea aproape din reflex. Oare de ce?
Problemele cu adevarat grave in viata mea au intervenit in adolescenta. Asa se face ca acum sunt fericita „posesoare” a unei operatii pe coloana vertebrala (pentru a corecta o scolioza juvenila, o deformatie in forma de S a coloanei). Si acum am dureri cumplite, nu am voie sa car nici macar doua sacose de cumparaturi.
Dupa evenimentele supranumite , eu asteptam de mult timp sosirea unei invitatii din SUA, de la un vechi prieten de familie. Ca majoritatea tinerilor de varsta mea, si nu numai, vedeam SUA ca pe un „El Dorado”, „Land of promises and opportunities”. Prietenul nostru, pe vremurile apuse numit „transfug, tradator al realitatilor socialiste”, imi facuse si trimisese invitatia, dar, din motive misterioase, lunile treceau si scrisoarea nu mai venea. Fusese „interceptata”, ne gandeam noi deceptionati.
La prima vedere pare o gluma: ce poate fi benefic intr-o criza?Sa fim seriosi, atunci cand ti se pare ca toate merg prost, si poate chiar merg, vine cineva sa iti spuna ca trebuie sa gandesti pozitiv, sa vezi partea plina a paharului.Rezultatul: probabil te enervezi si mai tare pentru ca ai fi preferat sa te compatimeasca, sa iti cante in struna si sa fie de acord ca viata e grea, o continua lupta.
Se spune ca zeii ne pedepsesc cand ne indeplinesc dorintele. Iar asta mi se pare mai mult decat trist, doar oamenii viseaza si viseaza si viseaza. Viata, in esenta ei, e ceva similar cu un sir de dorinte, idealuri.
Obisnuiam sa ma trezesc dimineata gandindu-ma la ce nu am. Fusesem delasatoare cu viata mea.
” Fac sex, deci exist ” , cam asa cred ca va incepe in curand CV-ul oricarui pretendent la socializare. E proba eliminatorie in construirea unei relatii. A devenit proba eliminatorie, mai bine spus si daca incerci sa aduci contrargumente cu o voce naucita, poate ti se va raspunde ca in lumea setata pe repede inainte nu e loc si pentru tine, cea demodata si iesita din trend.
In anul doi de facultate m-am pierdut pe „mine”… M-am culcat cu un barbat de 40 de ani, casatorit… cu 2 copii! Ce inima sau ce lipsa de constiinta am avut atunci in mine nu pot intelege acum si probabil ca nu o sa reusesc vreodata?! L-am cunoscut intr-un club, iar la scurta vreme cand ne-am intalnit in aceeasi locatie, m-a condus acasa. Bineinteles ca „acasa” insemnand garsoniera lui…
Vulgaritate generalizata, stiri senzationaliste si foame morbida de tabloid. Desi aceste lucruri exista in presa oricarei tari democratice, la noi, ele par scapate de sub control. Dar de unde vine aceasta aplecare catre carnaval?…
S-ar putea sa va para ciudat si chiar copilaros modul in care am ajuns sa ma indragostesc nebuneste.Scriu aceste randuri intr-un moment de impas in care ma aflu de ceva vreme. Toata viata mea am fost o visatoare, eram genul de fata care tot timpul credea ca totul fi va fi bine. Acum ma indoiesc pana si de propiile mele decizii.
Salutare la toata lumea ! As incepe mica mea confesiune prin a va intreba : la ce bun iubirea , daca nu exista comunicare? Oare comunicarea face parte dintr-un compromis , pe care il poate face numai unul din parteneri? Asa incepe dilema vietii mele , asa incepe regretul ca nu am linga mine un om cu care sa comunic in adevaratul sens al cuvintului.
Gillian Butler (1989) sustine ca fobia reprezinta o teama exagerata si persistenta fata de un obiect sau de o situatie care, de regula, nu reprezinta nici un pericol. Aceste fobii genereaza dorinta irationala a subiectului de a evita situatiile respective, desi pacientii realizeaza caracterul irational al fricii lor. Fobiile reprezinta frici cu caracter dezadaptativ care produc perturbari in viata obisnuita a subiectilor.
Daca fiecare ar putea privi in propriul suflet macar o data cu adevarat, nu ar mai exista drame sau povesti cu final tragic…nimeni insa nu face asta si astfel alegem calea mai usoara, cea a regretului si dezamagirii de sine, si in final ,a resemnarii. Povestea mea nu e mai tragica sau mai speciala decat a altora; poate ca nu se deosebeste foarte mult de alte zeci de asemenea povesti, insa ceea ce o face diferita e finalul…
