Dezvoltare personală
Dezvoltarea personală – aspect important în viața fiecărui om. Cum să evoluăm în permanență, cum să ne autodepășim limitele și să obținem rezultate maxime în tot ceea ce ne propunem. Echipa Psychologies a adunat o sumă de informații utile în domeniul dezvoltării personale pentru a veni în ajutorul cititorilor.
Timiditatea poate aparea ca un complex de inferioritate. Timizii sunt persone vulnerabile, nu au incredere in propria persoana, nu au control, comunica greu, tremura, inrosesc, au tendinta de a exagera conflictele unii fiind predispusi la consum de alcool si droguri. Sunt cazuri in care persoanele timide au tendinta de a consuma anxiolitice pentru a capata un sentiment de siguranta.
Sunt aproape 2 ani de cand a renuntat la un job intr-o companie ce se ocupa de programare, de altfel renumita la noi. Si-a schimbat pana si programul, viata lui fiind noaptea. Se trezeste dupa pranz si se joaca pana dimineata cand, extenuat si neavand capacitatea de a se mai concentra adoarme. Recunosc faptul ca nu e un joc de shooting, e unul de strategie si inteligenta numit World of Warcraft. Fratele meu e un tip foarte inteligent si capabil insa… mi-e imposibil sa il desprind din fata pcului.
„Oare despre ce se discuta? Cat de relaxati pot fi ei…“ Presati de faptul ca nu inteleg ce discuta altii cu dezinvoltura, unii sfarsesc prin a se convinge ca sunt ignoranti. Se simt inadaptati prin faptul ca nu sunt in largul lor in prezenta altora. De ce anume se leaga aceasta deficitara stima de sine? Si cum sa te simti mai „pe faza“?
„Iata o saptamana care incepe bine!“, declara condamnatul dus spre esafod, intr-o luni. Mintea este un simbol al umorului si, avandu-l, inseamna sa fi ras de tine insuti chiar si in perioadele grele. Iar, in consecinta, sa fii in masura sa te protejezi psihic. Virtutile umorului sunt numeroase: iti permit sa spui in mod voalat adevaruri pe care altfel nu le-ai fi marturisit, sa iti exprimi mai bine ideile, sa fii mai apreciat de ceilalti.
In cateva luni implinesc 25 de ani si sunt pe punctul de a ma casatori cu barbatul vietii mele. Sunt foarte fericita si multumita de acest lucru, dar exista in viata mea o persoana care imi domina si manipuleaza viata atat de mult, incat nu sunt in stare sa am o viata linistita si privata. E vorba de mama mea, care, de cand eram un copil, m-a crescut foarte dur, exigent si manipulativ.
Pentru a cunoaste mai bine conflictul, sa vedem ce il motiveaza. Cand cineva isi bate joc de interesele, de valorile tale, e ca si cum ar zice: „Esti un nimic“. Negarea nevoii de a exista si de a fi recunoscut naste agresivitatea. Incapacitatea de a reactiona iti provoaca manie contra ta. O forta salvatoare sau periculoasa? Depinde de raspunsul pe care il adopti pentru a o canaliza: iti ataci adversarul cu riscul violentei, eviti conflictul innabusind sentimente, stabilesti un schimb cu celalalt pentru a te face inteles…
Povestea mea…. povestea mea… incepe de cand m-am nascut, eveniment dupa eveniment, tragedie dupa tragedie, bucurie cu bucurie… M-am nascut dintr-o iubire ce nimeni nu a inteles-o si dorit-o, asa ca nu avea sorti prea mari de izbanda. Am fost adoptata de bunicii mei, oameni care si-au trait viata intr-o furtuna perpetuua si zgomotoasa in a carei mijloc ma aflam eu.
Cand te uiti la 64 de meciuri in sir, inseamna ca ai un motiv! Ce simt barbatii atunci cand vad un gol? Un puternic sentiment de apartenenta la o specie pe cale de disparitie: masculul, razboinicul, curajosul, patriotul…
Interviu cu Nossrat Peseschkian, fondatorul psihoterapiei pozitive, presedinte al Societatii Internationale de Psihoterapie Pozitiva. De curand, a avut loc in Romania Conferinta de psihoterapie pozitiva, prezidat de insusi fondatorul acesteia, psihiatrul german de origine iraniana, Nossrat Peseschkian. Despre aceasta metoda care aduce din nou la suprafata beneficiile intelepciunii stravechi a vorbit insusi fondatorul.
Incep prin a va povesti un pic din viata mea… in urma cu vreo 5 ani am avut o relatie de 2 ani si jumatate. Gelozia din partea lui era exagerata, pana s-a ajuns sa ridice palma la mine. Detest acest lucru si am renuntat la el. Am crezut ca nu mai pot iubi asa ca in adolescenta. M-am inselat amarnic. Acum 1 an si 7 luni am cunoscut un baiat pe net am vorbit nopti la rand.
La serviciu, in cuplu, in relatia de prietenie… vor sa conduca si fac tot posibilul pentru a-si atinge scopul. Chiar daca ajung la rezultatul dorit, se pare ca niciun succes nu este suficient pentru ei. De unde aceasta obsesie a performantei?
Am auzit cu totii, inca de cand eram mici, ca este frumos si politicos sa fim buni cu cei din jurul nostru, sa-i ajutam in masura in care ne sta in putinta, sa incercam sa nu facem rau nimanui. Apoi am crescut si, la scoala, la orele de biologie sau de psihologie, am invatat despre faptul ca, de fapt, suntem programati sa fim egoisti, sa ne urmarim propriul interes, sa fim supusi instinctului nostru de conservare.
In urma cu un an si 10 luni eram o familie fericita, implinita. Familia mea era compusa din trei persoane. In februarie 2008, in vacanta, baiatul meu in varsta de 19 ani a plecat la munte, acolo a avut accident cand conducea un atv. A intrat in coma… nu l-am putut salva. Dupa doua luni de coma… a decedat. De atunci eu m-am izolat de toti.
Am adunat din locuinta toate simbolurile, dar eu tot ma documentez pe situri tot cumpar carti, cu feng care se contracareaza intre ele. Ma gandeam sa fac si cursurile poate asa scap de aceasta dee fixa. Cand merg undeva in vizita si vad anumite culori sau ceva nelalocul lui ca element incep sai spun persoanei ca nu e bine pus acolo, persoana spune ca se simte bine ca e acolo obiectul respectiv.
Imi este f greu sa mai am relatii sexuale cu el pt ca nu mai simt ceea ce am simtit odata, dar totusi ma simt f bine in bratele lui atunci cand adorm. Ma simt ocrotita si am incredere in el lucru pe care nu il pot spune despre celalalt.Sotul meu imi ofera liniste si stabilitate iar celalalt pasiune si dorinta.
Ce inseamna etica in psihoterapie si psihanaliza? O discutie lunga, cu implicatii filozofice, medicale si politice. Iata cateva idei expuse de Alfred Dumitrescu si Sanda Lepoiev, psihanalisti formatori, la Colocviul de Psihanaliza de la mijlocul lunii noiembrie.
A mai trecut un an! Cu vise, cu bucurii,cu sperante si dorinte, dar si cu multe neimpliniri, tristeti sau chiar dezamagiri! La scoala a fost bine, vacanta a venit si ea, si emotia asteptarii lui Mos Craciun a atins cote inalte! In clasa mea, alaturi de eroii de care v-am mai povestit , am o fetita mai speciala. E speciala pentru ca e de nationalitate araba, din familie de arabi, cu religie si traditii total diferite de ale noastre.
Sunt Alina. Am 16 ani si cu toate ca toata lumea imi spune ca mai am multe de invatat si k mai am multe de vazut eu simt ca viata mea nu mai are nici un rost. De multe ori mi am dorit sa mor dar nu am incercat acest lucru dar cred k il voi face. Am un prieten stam impreun de 10 luni de zile. Eu pe el il iubesc el nu cred k ma iubeste pt ca ma face sa sufar foarte mult.
In primul rand iti dedic tie scumpa si draga mama urmatoarele randuri: vreau sa iti multumesc si vreau sa iti inchin tie toate reusitele vietii mele, toate bucuriile mele, toate implinirile, toate strangerile de mana in semn de multumire ptr ceea ce sunt – ce m-ai facut sa fiu, toate privirile admirative, toate aprecierile, iti dedic tie bucuria de a exista, de a ma simti iubita si fericita.
Apuseala a inrobit materia. Fiecare frunza, fiecare fir de iarba, fiecare trunchi de copac, fiecare atom freamata de caldura si de praf. Lumina le arunca ocheada care ard, singurele filtre raman crengile copacilor, care iau asupra lor greutatea unei zile de vara. Bazaitul tantarilor da tonul orchestrei vietatilor. Se alatura broastele si cainii.
Simt cum sangele vrea sa imi navaleasca in obraji. Nu de spaima, nu de extaz, ci de…placere contextuala. Bine, o sa imi spuneti, si extazul este tot placere contextuala. De data asta, nu au treaba una cu cealalta. Placerea contextuala nu e palpabila, nu este evidenta(decat daca cel care o construieste decide sa emita semnale inspre directia asta de decodare a mesajului).
Dragi prieteni incep prin a mentiona ca am 32 de ani iar in acest moment al vietii mele ajung sa nu ma mai recunosc de 2 ani de zile incoace. De ce spun asta? Pentru ca eu prin natura firii mele imi place sa cred ca pot „muta muntii din loc”, dar datorita partenerului meu de pana acum am reusit sa devin o persoana fara aspiratii si fara prea multa incredere in ceea ce pot face.
Mi s-a spus in repetate randuri ca „implinirea sentimentala nu o gasesti in casnicie”dar m-am incapatanat mereu sa nu cred ca asta ar putea fi adevarat chiar daca viata mi-a dat o palma in sensul asta punandu-ma in fata unei casnicii ratate la nici 25 de ani.am trecut peste acel esec datorita unui om care isi pune si azi amprenta asupra vietii mele si care si acum imi este prieten,amant si confident.
