Idei
De-a lungul timpului Psychologies a lucrat cu nume mari din domeniul artistic, media, medicinei, filozofiei precum: Horatiu Malaiele, Irina Pacurariu, Mihai Dobrovolschi, Dana Razboiu, Marius Chivu, David Servan-Schreiber, Sorin Lavric. Ei ne-au onorat cu cronici pline de savoare, nerv si invataminte.
Se defineste prin cateva cuvinte care spun mult: „sunt jurnalist, psiholog si mama. Sunt un om puternic si nimic nu ma poate dobora! Tin la libertatea mea mai mult ca la orice.” O prezenta care umple orice incapere si o voce care atrage atentia prin ceea ce are de spus.
Sa spui,,te iubesc“ inseamna ,,vreau sa fiu cu tine, si cand nu sunt in prezenta ta, ma simt nefericit, imi lipsesti“. Sa spui ,,te iubesc“ inseamna ,,atunci cand te privesc, sufletul meu se incalzeste si vreau sa te strang in brate“. ,,Atunci cand facem dragoste, sunt transportat intr-o dimensiune pe care nu o cunosteam inainte si in care ma simt extraordinar de bine“.
Teddy are 4 ani si parintii lui au acceptat ca el sa participe la un experiment psihologic la Universitatea Stanford din Statele Unite. Profesorul Walter Mischel ii pune in fata o bomboana si un clopotel. Apoi ii spune ca el trebuie sa plece vreo cincisprezece minute si ca, daca nu va manca bomboana in timpul acesta, cand se va intoarce, ii va da inca una.
Calugarului budist Matthieu Ricard ii place sa relateze o anecdota despre Dalai Lama. In timpul unei conferinte despre cultura occidentala si cea orientala in orasul indian Dharamsala, un psiholog american a vorbit despre ura de sine a occidentalilor. La inceput, Dalai Lama a crezut ca nu a inteles bine si i-a cerut interpretului sa repete ceea ce ii tradusese. Apoi i-a cerut altcuiva sa-i explice ce poate sa insemne asa ceva, lui ii era imposibil sa priceapa cum o fiinta umana se poate uri pe sine.
Fashion, fitness, SPA, cosmetica, hairstylist, nutritionism, chirurgie plastica… Suntem sau devenim frumosi? Cat este frumusetea un dat natural si c¢t este o munca de laborator/cabina/salon? Traim insa intr-o societate care defineste, care impune anumite modele de frumusete, pe care, apoi, ne constr¢nge, mai mult sau mai putin, sa le adoptam.
De obicei deplangem imprejurarea ca, devenind o afacere, sporturile si-au pierdut farmecul si ca ceva din spiritul lor de competitie a intrat in declin. Mai mult, vedem cum unele sporturi au fost sufocate de audienta crescanda a altora sau au disparut pur si simplu, din cauza schimbarilor de clima (de exemplu, olimpiada de iarna va deveni in cateva decenii un prilej de amintiri nostalgice).
Citesc prin revistele-glossy-pentru-femei, tot felul de portrete despre barbatul ideal (tandru-atent-cu simtul umorului-responsabil-generos-familist-etc.). N-am sa ma apuc sa fac si eu portretul femeii ideale (pur si simplu pentru ca nu cred in „femeia ideala“; ca, de altfel, nici in „barbatul ideal“), dar ceva tot o sa spun. Ei bine, mie nu-mi plac femeile atunci cand…
Gustul culinar cere cizelare, la fel ca flerul estetic. Nu te nasti stiind sa savurezi felurile de mancare, ci inveti urmand exemplul altora. De aceea, placerea pe care o simti prefirand in gura bucatele, nu vine din sensibilitatea limbii, ci din achizitiile creierului. Acuitatea gustativa nu tine atat de papilele limbii, cat de inzestrarea spiritului care manuie furculita. Adevaratul organ gustativ al omului e de ordin cerebelos.
Mi-am amintit de o avocata din America, pe care o vazusem pledand impotriva medicilor si „inversunarii lor terapeutice“. Invocand dreptul bolnavului la autonomie, ea acuza medicina de „violarea integritatii corpului“, impunand tratamente pacientilor aflati in coma. Eram de acord cu totul, insa nu stiam ca era chiar o adevarata dezbatere. In aceeasi saptamana, vazusem la spital o batrana.
„Intre un barbat si o femeie nu poate exista prietenie decat in cazul in care f iecare iubeste pe altcineva sau daca amandoi sunt foarte inteligenti.“ Am citat din memorie o fraza citita in liceu intr-o carte a lui Mircea Eliade. Nu mai stiu in care, dar fraza am retinut-o nu atat pentru ca atunci ma preocupa chestiunea prieteniei cu o fata (dimpotriva), cat pentru faptul ca f ilozoful religiilor lasa sa se inteleaga ca inteligenta poate controla instinctele erotice.
La nervi, din imprudenta, vanitate sau dintr-o obscura pornire vindicativa, poti rosti cuvinte care, desi adevarate, te mint. In dragoste, uneori ai dreptul sa ramai tacut. „Vorba grea“, „a scapat o vorba“, „a arunca cu vorba“ – expresii care denota masa emotionala a cuvintelor, duritatea lor imateriala. Vorbe grele care, odata „scapate“ sau „aruncate“, nu mai pot fi luate niciodata inapoi. In dragoste, vorbele nu zboara niciodata cu adevarat (decat pe traiectorii precise, precum sagetile), vorbele – bune sau rele – raman imprimate pe foitele subtiri ale sensibilitatii noastre.
Reactiile noastre emotionale au cel mai adesea cauze atat de profund ascunse in noi si in trecutul nostru, incat ele ne raman misterioase pentru noi. Cu toate acestea, este posibil sa le putem accesa, sa le controlam si adesea chiar sa le schimbam.
Asa cum o boala nu apare decat daca intalneste un teren premorbid care sa inlesneasca instalarea simptomelor, tot asa prefer o persoana numai daca intalneste in mine un tipar psihic care mi-a fost inculcat de mediul in care am trait. De aceea, selectia dintre oameni se face pe baza unor inclinatii pe care nu si le pot schimba.
Pentru ce vrem sa fim iubiti? O sa-mi spuneti ca – in grade diferite si cu prioritati variabile – pentru look (suntem mandri de strungareata noastra si de gustul cu care ne asortam hainele), pentru inteligenta si cultura (avem orgoliul ca am citit-o integral pe Virginia Woolf, ca-i stim filmele lui Jim Jarmush pe de rost si ca putem deosebi saxofonul lui Coltrane de cel al lui Miles Davis), pentru caracter si sensibilitate…
Pista se desfasoara sub ochii sai. M. isi misca corpul la dreapta, la stanga, pentru a efectua corect virajele ce se succed intr-un ritm infernal. Camera care o filmeaza ii inregistreaza intensitatea emotiilor: teama, usurare, stres etc. Dar, in realitate, M. nu schiaza. Ne aflam la Harvard, in laboratorul de studiere a viselor al profesorului Stickgold, iar tanara viseaza in timpul somnului momente intense din timpul zilei, cand a trebuit sa invete cum sa controleze un simulator de schi alpin.
Acum nu mai e nevoie sa merg la coafor pentru un nou look, e suficient sa-mi upgradez profilul pe myspace“, zice personajul lui Drew Barrymore intr-o comedie romantica despre cat de greu le e acum fetelor sa-si gaseasca un iubit potrivit. Si real. S-o spunem pe sleau: e mult mai rapida si mult mai usoara seductia cu ajutorul noilor tehnologii.
„Cand veti termina de povestit toate lucrurile din trecut, n-o sa mai vreti sa va impacati niciodata!“. Vedem deseori prin serialele de televiziune scena in care cuplul merge la un consilier matrimonial sa-si debarce frustrarile si sa-si recunoasca propriile parti de vina pentru ca, in cele din urma, sa descopere ca iubirea poate fi vesnica. Citatul de mai sus este insa dintr-un film in care un consilier incearca sa-i convinga pe doi fosti soti ca, dimpotriva, separati le este cel mai bine si ca, de fapt, impacarea ar fi o mare greseala.
Mi-e greu sa-mi explic de ce e atat de greu sa imbatranesti frumos. Si de ce sunt atat de rari varstnicii care lasa impresia unei venerabile tinute interioare. Nu am la indemana decat psihologia fenomenului de imbatranire. Constat ca, in timp ce ambitiile varstei mature dispar odata cu ea, fricile i se transmit mai departe.
Trebuie sa luam distanta pentru a ne apropia? se intreaba Carrie Bradshaw, personajul din serialul „Totul despre sex“, cand iubitul ei decide ca relatia lor trebuie sa ia o pauza. Dar de unde incepe, de fapt, distanta dintre doi iubiti? Cand inceteaza sa mai faca sex? Cand desconsidera fidelitatea? Din momentul in care nu mai locuiesc impreuna?
Doctorul Greg Siegle este seful laboratorului de stiinte neurologice de la Universitatea Pittsburgh din Statele Unite. El sta langa Sandra, o tanara care sufera de depresie. In loc sa-i puna intrebari legate de starea sa, pentru a-i intelege mai bine boala, ii arata niste imagini scanate ale creierului ei. Cu ajutorul degetelor, ii indica regiunea surescitata. Este vorba de un nucleu ce se gaseste la nivelul creierului si poarta denumirea de amigdala.
Jerry Seinfeld este un mare umorist newyorkez. El povesteste cum, copil fiind, tatal sau vindea firme luminoase cu neon si, uneori, il lua cu el sa-si prezinte marfa proprietarilor de magazine. Tatal lui adora povestioarele hazlii si nu pierdea niciodata ocazia sa le povesteasca una potentialilor sai clienti. Adesea, urcandu-se in camion, la plecare, tatal ii spunea: „Astuia nu i-am vandut nimic, dar ne-am distrat grozav. Nu-i asa?…”
Incercati sa va inchipuiti cum ar arata calendarul daca am scoate din el referintele religioase. Daca, asadar, l-am curata de toate numele, intamplarile si semnificatiile de esenta sacra, pastrand, in schimb, doar insiruirea seaca a unor date cronologice. Zilele saptamanii s-ar depana uniforme si goale, iar fiecare luna ar arata ca un lant monoton de cifre golite de rezonanta sufleteasca.
