David Servan Schreiber
Sa spui,,te iubesc“ inseamna ,,vreau sa fiu cu tine, si cand nu sunt in prezenta ta, ma simt nefericit, imi lipsesti“. Sa spui ,,te iubesc“ inseamna ,,atunci cand te privesc, sufletul meu se incalzeste si vreau sa te strang in brate“. ,,Atunci cand facem dragoste, sunt transportat intr-o dimensiune pe care nu o cunosteam inainte si in care ma simt extraordinar de bine“.
Teddy are 4 ani si parintii lui au acceptat ca el sa participe la un experiment psihologic la Universitatea Stanford din Statele Unite. Profesorul Walter Mischel ii pune in fata o bomboana si un clopotel. Apoi ii spune ca el trebuie sa plece vreo cincisprezece minute si ca, daca nu va manca bomboana in timpul acesta, cand se va intoarce, ii va da inca una.
Calugarului budist Matthieu Ricard ii place sa relateze o anecdota despre Dalai Lama. In timpul unei conferinte despre cultura occidentala si cea orientala in orasul indian Dharamsala, un psiholog american a vorbit despre ura de sine a occidentalilor. La inceput, Dalai Lama a crezut ca nu a inteles bine si i-a cerut interpretului sa repete ceea ce ii tradusese. Apoi i-a cerut altcuiva sa-i explice ce poate sa insemne asa ceva, lui ii era imposibil sa priceapa cum o fiinta umana se poate uri pe sine.
Mi-am amintit de o avocata din America, pe care o vazusem pledand impotriva medicilor si „inversunarii lor terapeutice“. Invocand dreptul bolnavului la autonomie, ea acuza medicina de „violarea integritatii corpului“, impunand tratamente pacientilor aflati in coma. Eram de acord cu totul, insa nu stiam ca era chiar o adevarata dezbatere. In aceeasi saptamana, vazusem la spital o batrana.
Reactiile noastre emotionale au cel mai adesea cauze atat de profund ascunse in noi si in trecutul nostru, incat ele ne raman misterioase pentru noi. Cu toate acestea, este posibil sa le putem accesa, sa le controlam si adesea chiar sa le schimbam.
Pista se desfasoara sub ochii sai. M. isi misca corpul la dreapta, la stanga, pentru a efectua corect virajele ce se succed intr-un ritm infernal. Camera care o filmeaza ii inregistreaza intensitatea emotiilor: teama, usurare, stres etc. Dar, in realitate, M. nu schiaza. Ne aflam la Harvard, in laboratorul de studiere a viselor al profesorului Stickgold, iar tanara viseaza in timpul somnului momente intense din timpul zilei, cand a trebuit sa invete cum sa controleze un simulator de schi alpin.
Doctorul Greg Siegle este seful laboratorului de stiinte neurologice de la Universitatea Pittsburgh din Statele Unite. El sta langa Sandra, o tanara care sufera de depresie. In loc sa-i puna intrebari legate de starea sa, pentru a-i intelege mai bine boala, ii arata niste imagini scanate ale creierului ei. Cu ajutorul degetelor, ii indica regiunea surescitata. Este vorba de un nucleu ce se gaseste la nivelul creierului si poarta denumirea de amigdala.
Jerry Seinfeld este un mare umorist newyorkez. El povesteste cum, copil fiind, tatal sau vindea firme luminoase cu neon si, uneori, il lua cu el sa-si prezinte marfa proprietarilor de magazine. Tatal lui adora povestioarele hazlii si nu pierdea niciodata ocazia sa le povesteasca una potentialilor sai clienti. Adesea, urcandu-se in camion, la plecare, tatal ii spunea: „Astuia nu i-am vandut nimic, dar ne-am distrat grozav. Nu-i asa?…”
Un barbat vorbeste la telefon cu sora lui de cinci minute. Conversatia se opreste putin. Cum se afla in fata calculatorului, nu poate sa nu profite de ocazie si isi verifica mailul. Dupa ce inchide, simte o usoara insatisfactie. Isi da seama ca nici nu si-a ascultat sora prea bine, si nici nu si-a citit mesajele cum trebuia. Ce s-a intamplat? La Chicago, profesorul Mihaly Csikszentmihalyi, psihologul ce a descris starea de performanta optima numita si „flux” („flow” in engleza), a facut un studiu remarcabil.
Jim este intins pe un scanner cu rezonanla magnetica si participa la un joc pe calculator impreuna cu alli studenli ai Universitalii din California, Los Angeles (UCLA). De parca s-ar juca cu mingea pe iarba, fiecare trimite mingea digitala unui alt participant pe care il alege atunci cand ii vine randul. Jim se intreaba ce poate exista atat de interesant in mintea lui ca sa fie invitat de catre cercetatorii in neurologie sa participe la acest experiment. La inceput, observa ca jucatorii ii arunca din ce in ce mai pulin mingea, apoi deloc.
Unele cuvinte sau imagini pe care le primesti pe e-mail, cateodata, te impresioneaza cu adevarat. In cazul meu, asta s-a intamplat cu un mesaj in care era vorba de frazele lui Audrey Hepburn si de fotografiile sale – de tineretea sclipitoare in ciuda trecerii anilor si a aparentei sale de femeie matura. Cand era copil, a fost pe punctul de a muri de foame in Tarile de Jos, devastate de razboi, dar a fost salvata de niste refugiati din Statele Unite.
Paul nu este influentabil. Conduce o mica firma si a invatat ca nu trebuie sa ai incredere decat in tine. Nici in angajati, nici in soarta, nici in Dumnezeu. El accepta totusi sa urmeze recomandarile medicului sau pentru a scapa de migrene: douazeci de minute de „relaxare si meditatie” zilnice, in timpul carora se concentreaza doar la respiratia sa si la doua cuvinte la alegere, „calm” si „pace” de exemplu.
Despartit de mama sa, puiul de maimuta se ghemui intr-un colt al custii. Parea ca-i implora pe cercetatorii care il observau si a caror inima se stransese in fata acestei imagini a tristetii. Ca si el, noi, mamiferele sociale, suntem extraordinar de sensibili cand e vorba de despartirea de cei dragi. Aceasta poate fi chiar mai greu de suportat decat durerea fizica.
Daca organismul ar fi o societate, sistemul imunitar ar fi politia sa. Globulele albe circula permanent si peste tot pentru a descoperi intrusii: o bacterie, o celula infectata de un virus, un grup de celule canceroase care incepe sa devina prea mare. Dar nu este vorba de tipul de politie britanica, respectuoasa si fara arme.
Se revedea asa cum era in momentul ultimei sale depresii. Era coplesita de un flux constant de autoacuzari: „Daca ma simt atat de rau este pentru ca am facut prea multe alegeri proaste, n-ar fi trebuit sa ma orientez spre serviciul asta, nu sunt facuta pentru comercial… Am dat si peste tipul asta care m-a parasit, acum este poate prea tarziu sa mai am un copil, iar la varsta mea riscul unui copil anormal este de patru ori mai mare…”.
Am o pacienta care e nefericita cu sotul ei. Dar prefera sa nu vorbeasca despre asta cu el; e mai bine sa se prefaca, spunandu-si ca totul este in regula. Altcineva stie ca deseurile uzinei de care se ocupa sunt toxice pentru mediul inconjurator; el face totul pentru a evita sa se afle asta, chiar daca nu se simte in largul lui.
