Idei
De-a lungul timpului Psychologies a lucrat cu nume mari din domeniul artistic, media, medicinei, filozofiei precum: Horatiu Malaiele, Irina Pacurariu, Mihai Dobrovolschi, Dana Razboiu, Marius Chivu, David Servan-Schreiber, Sorin Lavric. Ei ne-au onorat cu cronici pline de savoare, nerv si invataminte.
Nu-mi amintesc sa ne fi intalnit, vorbim mereu la telefon si ne promitem, aproape de fiecare data, sa ne vedem la o cafea. Este unul dintre putinii oameni pe care-i intalnesti intr-o viata, cu care razi de aceleasi lucruri. Stam la povesti mai mult decat ar trebui pentru o rezervare de hotel sau cat sa cauti cele mai bune legaturi intre Tel Aviv si Kathmandu.
Ochii, oglinda sufletului si burta, oglinda stomacului.
Distins cu doua dintre cele mai prestigioase premii literare britanice, Despre frumusete o asaza pe Zadie Smith, noua senzatie de 33 de ani a literaturii britanice, in descendenta unor E.M. Forster (cel din Howard’s End) si chiar Philip Roth (cel din Human Stain). Romanul spune povestea intersectata a doua familii de intelectuali britanici.
Tot incerc sa-mi explic sugestibilitatea de care sufar. Caci stiu prea bine ca am momente cand sunt cu mult mai impresionabil decat de obicei. In aceste cazuri, sansa de a-mi fi insinuate convingeri nefiresti creste. Se produce o crestere a receptivitatii gratie careia devin un medium predispus sa ma incarc cu emotiile altora. Iata, de pilda, doua amintiri.
Se revedea asa cum era in momentul ultimei sale depresii. Era coplesita de un flux constant de autoacuzari: „Daca ma simt atat de rau este pentru ca am facut prea multe alegeri proaste, n-ar fi trebuit sa ma orientez spre serviciul asta, nu sunt facuta pentru comercial… Am dat si peste tipul asta care m-a parasit, acum este poate prea tarziu sa mai am un copil, iar la varsta mea riscul unui copil anormal este de patru ori mai mare…”.
Traieste-ti viata cu varf si indesat, ca mort vei fi al naibii de multa vreme.…
A adopta o pozitie neconformista cere un curaj mai mare decat teama de a fi respinsi de catre cei din grup.
E o incantare sa vezi cum dictoane celebre sunt dezmintite de viata. E ca intr-un joc de pantomima, in care, in timp ce le sugeram altora, prin gesticulatie, o vorba de spirit, intuim in aceeasi clipa ca nici noi nu credem in ea. De pilda, „somnul ratiunii naste monstri“.
Autoexilat in Elvetia, in 1938, din cauza nazismului austriac, Robert Musil a fost descoperit si recunoscut postum drept un „Proust al literaturii germane”.
A fost prima vara cand fiica mea a plecat singura in vacanta. De fapt, in prima ei vacanta mare, pentru ca se pregateste abia pentru clasa a II-a. A inceput sa ma sune inca de cand a ajuns, sa ma anunte cu ce se va imbraca. Dupa vreo doua zile ma intreba daca am fost si eu „punk”…
Femeile si barbatii nu simt durerea in acelasi fel. Deosebirea ar putea fi considerata minora daca nu am regasi-o la originea unor diferente izbitoare. Caci felul in care sexele percep suferinta trupului se rasfrange asupra modului in care reactioneaza la ea.
„Eu, de 20 de ani, am o singura emisiune preferata!“ – asa mi-a spus taica-meu acum cateva zile. Ma sunase ca sa comenteze pretiozitatea unei vedete autohtone care-si transformase programul pe care-l modera la televizor in platforma electorala.
Iubirea are un limbaj simplu. Se compune din gesturi. Cand insa ea trece in poem, metaforele capata o superba corporalitate.
M-am intrebat adesea in ultimul timp carui fapt i se datoreaza succesul neasteptat al cartii…
Daca ai noroc si se trateaza, oricum, nu se stie cum ramai….
Asa ii placea sa spuna unei vechi prietene cand se referea la timpul pierdut in polemici „esentiale“ cu colegi de facultate sau la lunile cand se misca divin de greoi purtand in ea pe cele doua gemene.
Am o pacienta care e nefericita cu sotul ei. Dar prefera sa nu vorbeasca despre asta cu el; e mai bine sa se prefaca, spunandu-si ca totul este in regula. Altcineva stie ca deseurile uzinei de care se ocupa sunt toxice pentru mediul inconjurator; el face totul pentru a evita sa se afle asta, chiar daca nu se simte in largul lui.
Distins cu Premiul Goncourt anul trecut, romanul lui Gilles Leroy este autobiografia fictiva a Zeldei, sotia scriitorului Francis Scott Fitzgerald, devenit celebru dupa publicarea romanului „Marele Gatsby”.
In ultima vreme, aud tot felul de istorii incredibile. Ba ca o activista de partid (ce departe sunt toti termenii astia!), actual administrator al afacerilor unui proaspat milionar in dolari, bunica vopsita blonda si posesoare a unui coc respectabil (ce i-a mai ramas din vremurile trecute!) si-a lansat o carte de versuri, poezii de dragoste, ba ca jumatatea unui barbat cu bani a plecat de acasa cu prietenul sotului, starnind valuri de vorbe in protipendada de la Snagov.
La 15 ani, intr-o biserica de la tara, predica unui preot m-a impresionat profund. El incepea prin aceasta intrebare: „Unde sa-l cautam pe Dumnezeu? Unde sa-l gasim?” Nu mi-am amintit niciodata continuarea, spunandu-mi ca ea trecuse dincolo de raspuns…
Ati observat ca plictiseala a devenit etalonul lumii in care traim? De pilda, ce poate fi mai descalificant pentru o carte decat sa spui despre ea ca e plicticoasa? La fel, cel mai trist lucru pe care o femeie il poate spune despre un barbat este ca o plictiseste.
Anul trecut a nins la sfarsitul lui octombrie. A fost pentru prima data cand fiica-mea s-a bucurat din tot sufletul.
Relatia cu cartile ne defineste intr-o masura la fel de pregnanta ca relatia cu oamenii. Iar intimitatea lecturii si memoria afectiva ce ne leaga de rafturile unei biblioteci ni se citesc pe chip.
Considerat maestrul prozei scurte japoneze, Akutagawa s-a sinucis in 1927, la numai 35 de ani, lasand in urma peste 140 de povestiri si nuvele.
Mi-a povestit un prieten ca ultima expresie cu care s-a intors in minte dupa o calatorie la Chisinau inseamna, intr-o traducere mot- -mot, „cum la singur“. Greu de inchipuit, dar este echivalentul lui „ce mai faci?”.
Sub efectul dorintei, privirea e concentrata, corpul tensionat si asteptarea dureroasa. Sub efectul placerii, muschii se relaxeaza, corpul se abandoneaza, timpul se dilueaza.
Mama a doi adolescenti este foarte nelinistita in privinta bolii pe care i-a descoperit-o chirurgul: „E cancer, doctore?“. „Nu, doamna“, raspunde profesorul.
„- Draga mea, chiar stii sa pierzi! -Sunt antrenata, am experienta…”
Asa suna un dialog dintr-un film celebru pe care l-am revazut azi-dimineata.
Despre entuziasm nu vorbesc decat cei care nu-l mai au. In schimb, cei care il traiesc destul de des ca sa-i cunoasca gustul sunt scutiti de nevoia de a medita pe marginea lui.