Esențial
Fericirea, optimismul, cuplul, sexualitatea, jobul, familia, relatiile cu cei din jur, copiii, maternitatea, imaginea de sine, complexele, feminitatea, si nu numai atat, sunt subiecte la care cei mai mari specialisti (psihologi, psihiatrii, psihanalisti, psihoterapeuti) isi aduc contributia cu interventii simple, concrete, ce pot functiona ca instrumente sigure pentru o viata mai implinita.

Modul in care percepem realitatea si alegem sa raspundem la dificultatile vietii sunt determinate de ceea ce am invatat in familie, scoala, anturaj, dar si de experientele de viata pe care le-am avut pana in prezent. Uneori insa, intensitatea sau diversitatea problemelor intampinate depasesc posibilitatile noastre de a face fata sau raspunsurile noastre sunt… neobisnuite.

Am sustinut de curand un workshop cu tema relatia parinte-copil, la o scoala de renume din Bucuresti. Parintii elevilor de clasa a VI-a se declarau oarecum coplesti sau depasiti de problemele copiilor. Unul dintre ei chiar a declarat fatis: „Eu unul, recunosc ca nu sunt pregatit sa fiu parintele copilului meu. Observ sincer ca m-a depasit de mult in modul de a gandi, reactiona si chiar prin comportament”. Cam asa se prezinta realitatea, trista de altfel, a legaturilor dintre parinti si copiii. Parintii sunt oarecum depasiti de situatie, iar copiii se simt neintelesi sau invadati in propria intimitate, ori constransi de reguli sau pedepse rigide

Ce se intampla? Auzim ca la scoala elevii nu mai au simtul limitei dintre ei si cel de la catedra, ca raspund cu obraznicie, nu doar parintilor si bunicilor, ci si celor care ii educa. Politetea este oare o valoare depasita? Nici vorba, doar ca este tot mai greu de imprimat copiilor care cresc intr-o societate agresiva.

Dorinta de afirmare, de realizare pe plan profesional, de a face cariera, de a avea succes, de a „fi cineva“ impinsa la extrem, ca orice alt exces, devine o forta negativa in viata noastra, pana ajungem sa uitam cine suntem de fapt. Vorbim despre rolurile pe care ni le asumam in viata, de la cel de copil, de prieten, de iubit, de coleg pana la cel de angajat in centrifuga numita „job“, indiferent de titulatura detinuta. Pot coexista sau se exclud reciproc?

In Olanda, tinerii de 18 ani au obtinut, in 1952, o medie a IQ-ului de 100 la testul matricelor lui Raven (IQ = 100 in medie, prin constructie), pe cand generatia de 18 ani de 30 de ani mai tarziu a obtinut un coeficient de 121. Cu alte cuvinte, a inregistrat o crestere a IQ-ului de 21 de puncte. Cresterile difera de la o tara la alta, dar sunt destul de semnificative.