Carte

Dragule, sa nu te sperii, am sa ti spun un secret, eu sunt un fel de Seherazada. O mica Seherazada de apartament de bloc dintr-un cartier oarecare, dintr-un oras de provincie, o Seherazada a ta, personala, chiar daca tu nu vrei sa-mi tai capul miine dimineata daca nu ti povestesc cele mai extraordinare istorii care sa te tina treaz toata noaptea.

Romanul FEM de Magda Carneci este un volum de proza vizionara, o incursiune nonconformista in meandrele fiziologice, psihice si metafizice ale unui personaj feminin generic, de la cea mai frageda virsta pina la prima adultitate. O Seherazada contemporana ii relateaza iubitului ei care o paraseste cele mai stranii si mai intime trairi legate de cresterea ei intru feminitate.

In lucrarea „Factorul Impuls », Nick Tasler transforma un concept greu de inteles intr-o uimitoare explorare a felului in care functionam si actionam. Din povestile extraordinare pe care le relateaza, el scoate la lumina rolul avut de impulsivitate in fiecare aspect al vietii noastre personale sau profesionale.

In 20 de ani s-au schimbat atat de multe lucruri la nivel de moravuri si de raporturi intre sexe, incat se impune un bilant. Am ales sa-l realizam alaturi de Otilia Dragomir, specialista in studii de gen si functionara la Parlamentul European.
 

VREAU sa fiu serios! Jur ca imi propun sa fiu serios cand scriu un roman. Imi fac planuri: cat de zguduitor si de plin de analize o sa fie! Cum toata lumea o sa ma laude cascand: ce profund baiatu’ asta! Cred ca nu-mi iese din cauza ca viata e prea serioasa

daca Seralompu vede petele alea de pe tavan, sigur ma da afara. In fiecare zi, pana noaptea, vopsesc si vopsesc. Sunt la a saptea mana si camera aduce a cort de camuflaj. Trebuia sa spal peretii inainte, da’ mi-era o lene cumplita.

Ea trage toate sforile si invarte lumea pe degetul mic. El se apara prin umor si cinism. Ba se si ascunde sub o sumedenie de nume care se perinda de-a lungul actiunii ca niste etichete pe sticle cu bauturi diferite. Se stie cine este pe mana femeilor, dar nu si cine mai scapa de acolo.

Nu stiu altii cum sunt, vorba lui Creanga, dar eu la fiecare carte noua sunt intrebat daca nu cumva e autobiografica. La „Raiul gainilor” n-am zis nimic, la „Cum sa uiti o femeie” mi-am spus ca e o intrebare normala, iar la „Sint o baba comunista!” am ramas stupefiat.

Ningea hipnotic si toate celelalte simturi, cu exceptia vazului, ii amortisera, ca si cum o parte a corpului cauta sa se sustraga realitatii. Nu-si permitea sa se plictiseasca, ci doar sa se transforme intr-un ochi imens, vigilent si prostanac.

Dan Lungu, unul dintre cei mai apreciati si mai tradusi scriitori din noua generatie, revine cu un nou roman: „In iad toate becurile sint arse”, o poveste surprinzatoare, o scriitura diferita si un subiect neconventional. Autorul considera ca acest nou roman al sau reprezinta cu totul altceva decit ce a scris pina acum: In iad toate becurile sint arse e un roman special: in timpul scrisului m-a solicitat foarte puternic emotional, mai mult decit de obicei, si asta se vede in fraza.

Unul dintre cele mai traduse romane ale lui Douglas Coupland, dupa care BBC a realizat o adaptare radiofonica de succes in 2008.

Vara anului 1945. O gara mica, undeva in estul Germaniei, asaltata de populatia infricosata care viseaza sa prinda un tren spre vest. Helene si fiul sau sunt fugari, dar micul Peter nici nu-si imagineaza ca, de fapt, cosmarul abia incepe: mama lui il abandoneaza pe o banca din gara.

Daca v-ati dorit vreodata sa intrati in carti si sa va intalniti cu personajele favorite, Cazul Jane Eyre, primul roman dintr-o serie de mare succes in Marea Britanie, America si multe tari din Europa va va implini visul.

In „Suma zilelor”, Isabel Allende-scriitoarea paraseste teritoriul fictiunii, pentru a depana un nou capitol al tulburatoarei sale istorii personale. Isabel Allende-mama rememoreaza, pentru fiica ei, Paula, careia nu a incetat sa ii vorbeasca in clipele de ragaz, cei treisprezece ani scursi de la despartirea lor.

Unul dintre cele mai interesante eseuri din acest volum, dedicat analizei din perspectiva teoriei arhetipurilor a unor fenomene spirituale si sociale contemporane lui Jung, este cel despre fenomenul farfuriilor zburatoare. Abordate nu ca realitate fizica, ci ca una psihica, OZN-urile ilustreaza pentru omul contemporan modul in care se naste un mit.

Radu este politist la sectia Antidrog si vrea sa avanseze in cariera, ca sa le ofere o viata mai buna sotiei si fiicei lui. El ii intinde o cursa unui traficant de droguri zis Nebunul, dindu-se drept consumator, dar isi da seama ca nu-l poate aresta, pentru ca dilarul este fratele colegului sau de departament. Cu toate acestea, trebuie sa ramina linga Nebun pentru a nu trezi vreo suspiciune.

Marti, 15 februarie, la ora 18.00, in Aula Magna a Facultatii de Drept (Universitatea din Bucuresti, Bld. Mihail Kogalniceanu, nr. 34-46, sector 5), in cadrul lansarii oficiale a proiectului „Fenomenul Pitesti”, va avea loc o dezbatere pornind de la volumul „Pitesti. Cronica unei sinucideri asistate” (Polirom, editia a II-a, 2011) de Alin Muresan.

Ideea unui personaj patiser s-a nascut cu cativa ani in urma, el ar fi aratat insa cu totul altfel decat Roro si ar fi cutreierat alte spatii. Cea a unui om-elefant mi-a fost mai degraba dictata de repeziciunea cu care s-au intalnit, in doar doua zile, in primavara anului trecut, mai multe intamplari, aducand, toate, la suprafata imaginea pe care o multiplica si acum statuetele de portelan infatisand elefanti, adunate de mama mea timp de o viata.

A doua zi, dupa ce, ajutata de compresele de otet intinse pe frunte si de strachina cu lapte cald de capra pe care nevasta hangiului i-o strecoara sub buze, obligand-o sa soarba, Amanda se face mai bine, cei doi se pregatesc sa-si ia ramas bun de la trimisul parintilor. Numai ca el n-ar mai vrea sa se intoarca, ci, daca domniile lor nu ar avea ceva impotriva, ar dori mai degraba sa-i insoteasca si sa le aduca ajutor, mai ales acum, cand domnita, careia prea bine ii cunoaste, de cand era mica inca, toate obiceiurile, se afla in binecuvantata stare.

Rudolf (Roro), un patiser de geniu atins de un morb misterios, mosteneste patima devoratoare a mamei sale, indragostita de elefanti, si stigmatul unui straniu alchimist caruia ii refuza pactul vesniciei, alegind sa fie stapinul unui imperiu al minunilor de o clipa, nascute sub focul cuptoarelor. Descendent al unei vechi familii de cneji din Transilvania, nascut in Bretania, Roro va calatori intii spre rasarit, spre Viena, pe urmele elefantului visat de mama sa.

In august 2000, cind am inceput primul roman, am crezut c-a fost o intimplare. N-a fost. Pentru ca nu m-am mai putut opri. Romanul a devenit un reflex al placerii de-a imagina, care m-a contaminat pe viata. O placere simpla, omeneasca, brutala. Nimeni nu ma avertizase dinainte de violenta ei.Cu Pudra, mi se intimpla a treia oara. Tot ce faceam recunosteam, pentru ca mai facusem, desi ma simteam la fel de inocenta ca la prima incercare. E placut sa traiesti a doua oara.

…Confesiunea lui fusese franca, scurta, violenta. Prin urmare, glorioasa. Asa au aflat cu totii ca Boris „al nostru” – Carasiniu strinse mina Ginei –, adorabilul frate mai mare si protector al lui Flaviu pe tot parcursul copilariei si adolescentei lor, cedase nervos in ziua in care a fost chemat la morga sa-si recunoasca tatal. Se dusese in locul mamei, afectata si asa prea mult de agresiunile alcoolice ale unui sot disparind de-acasa, ca si-atunci, cu saptaminile.

„Pudra” evoca un caz cutremurator de revenire la viata. Vlad Carasiniu, un restaurator de arta in virsta de douazeci si sapte de ani, se trezeste, in mijlocul noptii, dintr-o moarte clinica si evadeaza din capela cimitirului, tirindu-se pe strazi pina dimineata, intr-o zbatere chinuitoare de auto-regasire, de reacomodare cu lumea viilor, la nivel fizic si psihologic. Socul „invierii“ ii declanseaza o dureroasa criza de constiinta, in care autoscopia este intreprinsa cu intransigenta de procuror si cu precizie chirurgicala.

Tehnicile sint ilustrate cu numeroase exemple si studii de caz ce pun in evidenta componentele-cheie ale oricarei terapii eficiente: o relatie copil-terapeut bazata pe incredere, o buna comunicare, jocul ca metoda terapeutica, evitarea unei posibile dependente afective a copilului de psihologul sau.

,,Infidelitatea poate fi considerata una dintre cele mai mari provocari ale relatiei de cuplu, dar mai ales a timpurilor noastre. In practica psihoterapeutica, mare parte a pacientilor vin in cabinetul de psihoterapie cu probleme legate de relatia de cuplu, si un procent semnificativ este dedicat celor care se confrunta cu infidelitatea (inseala sau sunt inselati). Astfel ca in timp am inceput sa ofer o atentie aparte acestui fenomen social. Am observat ca din multimea de probleme cu care fiinta umana se confrunta la un moment dat in viata sa, infidelitatea este una dintre cele mai devastatoare si dureroase experiente pe care o poate suporta, si aceasta datorita sentimentului de tradare si a unui profund sentiment de pierdere a increderii rezultat din violarea codului etic al cuplului.’’ Scopul a fost acela de a evidentia una dintre perspectivele asupra acestui fenomen complex.

Curtea Veche Publishing si Muzeul Municipiului Bucuresti va invita la evenimentul de lansare a volumului „Bucurestiul european” de Bogdan Andrei Fezi. Lansarea va avea loc marti, 8 februarie, ora 17.30, in holul central de la parterul Palatului Sutu (B-dul I.C. Bratianu, 2, Bucuresti – Piata Universitatii).

Sa ma intorc la Pauza dintre vene e ca si cand as pleca intr-o calatorie lunga, lunga, la capatul capului meu. Am scris volumul asta in vreo 2 ani, in transe. Eu cand scriu, scriu mult dintr-o data. Adesea mi se intampla sa umplu toate colile albe pe care le am pe masa in acel moment. Cand se termina colile, se termina si poemele. E foarte simplu. Unul din poemele din Pauza imi aduc bine aminte ca l-am scris intr-un bar de pe Lipscani, dupa ce am iesit de la facultate.

Ma mutasem pentru o vreme intr o camera de spital. Ii ingrijeam pielea, lacrimile, ii duceam gesturile pana la capat. Ii sosise varsta in care simtea nevoia sa se sprijine pe intuneric, fara alte lanturi. El nu ma putea vizita acolo. Nu avea voie sa intre. I se scurtasera venele. Baga degetele prin grilaj, asteptand. Se vedeau deja frunzele pe sfarsite, eu deschideam ferestrele si era o liniste noua. Doua dintre femeile bolnave din camera urinau in pat. Zambeau stingherite.