Timp liber

zilele astea incep cu zilele de altadata:
cineva se asaza pe marginea patului
ma intreaba daca noptile sunt imprimate pe piele,
daca am visat cum ma acopera nisipurile.
[mirosul tau de brad se raspandeste in camera mea.]

Cel mai nelinistitor dintre toate elementele care populeaza viziunile Andrei Rotaru e apa; o buna parte din poemele ei sunt variatiuni pe marginea Lacustrei bacoviene, exprima teroarea in fata lichiditatii ostile, iar existenta personajului liric e marcata de amenintarea permanenta a disolutiei in elementul acvatic, sta sub semnul inecurilor potentiale.

De la Maestrul lui spiritual, J., Paulo stie ca desertul nu este un loc pustiu, ci ascunde sansa unor intalniri neasteptate. Acolo, departe de valtoarea vietii de zi cu zi, se afla un tanar Maestru al Traditiei si un grup de femei razboinice, „Walkiriile”, care cutreiera calare desertul. Iar ele il vor ajuta pe Paulo sa-si implineasca visul.

Scrisul e unul dintre gesturile importante de prietenie pe care mi le fac. E ca o concentrare in vis (adica in nimic concret), din care „decupez” un vers sau mai multe. Scriu putin, nu sunt un habotnic al literaturii, sunt lucruri care merita mai multa atentie decat o pagina goala. Fetita mea, de exemplu.

aproape o vacanta de vara
am cautat prin podul casei
diplomele bunicii
imi spusese
ca si ea a fost premianta la scoala
iar asta chiar nu-mi venea sa cred

Citita in cheie liric-biografica, poezia lui Robert Serban releva un dublu paradox: evoca fara sa nostalgizeze si edifica deconstruind. Forta ei provine dintr-un amestec de ironie sentimentala si memorie necrutatoare, explorate cu luciditatea eului pentru care trecutul nu mai exista, iar viitorul nu conteaza.

Am, cred, sapte ani, stau in bucataria de vara. E seara, iar bunicii s-au dus sa aduca din gradina ultimele lazi cu rosii. Sint singura, stau pe pat si-mi balansez picioarele. Filamentul becului tremura. Nu se aude nimic. Bucataria de vara imi apare limpede, atit de limpede de parca mi-ar cresta ochii.

Cu inima in mina, am mers prin oras, pasind pe prima zapada din anul asta. Si inima mea, stropita cu vin si otet, continua sa putre¬zeasca in ritmul celor 37 de ani, in timp ce cotofenele se adunau pe umarul tobosarului.

O poezie a destramarii si a singuratatii, cu atit mai tulburatoare cu cit autoarea nu recurge la „podoabe”. Lirismul se naste si creste din privirea necrutatoare, dar empatica aruncata asupra lumii din jur, din ritmul existentei si dintr-o profunda si emotionanta asumare a destinului

Se intampla prin 2001 sau 2002, cand tocmai incepusem sa scriu un roman intitulat „Textele de Monte Negro”. Era pentru prima data ca ma aventuram intr-o asemenea experienta si – putin increzator in darurile mele de povestas, simtind nevoia unor vorbe de incurajare – ii citeam adesea Norei Iuga bucati din aceasta istorie.

Imbracati in hainele noastre de sarbatoare, urcaram pe strada Lepic spre sala de dans ce fusese deschisa in apropierea unei vechi mori de vant si a unei ospatarii vestite pentru vinul sau acrisor si painisoarele de secara numite galette, carora mancaciosii Parisului le dadeau o pretuire deosebita.

Poveste despre initierea intru Rau, in care Sodomia si jocul intertextual, violenta si notatia rasfatat calofila, cabalismul si mitul conspirationist, fictiunea si documentarismul, crima si complexele oedipiene se imbina in urzeala unei istorisiri initiatice deghizate in thriller, Viata lui Kostas Venetis se plaseaza in linia decadentilor de acum un veac.

Scoala joaca un rol educativ important, dar exista lucruri esentiale pentru viitorul copiilor care nu figureaza in programa de invatamint. Curiozitatea, gindirea flexibila, perseverenta, determinarea si disponibilitatea de a-ti asuma riscuri sint obligatorii daca vrei sa ai succes.

Inca de la inceputul anului, edituria „Curtea Veche” ne da vesti bune: autori publicati in premiera in Romania, o reintalnire cu Mircea Eliade, un invitat de onoare, Mario Vargas Llosa, precum si alte carti minunate cu autorii lor minunati. Nu ramane decat sa ne gasim timp pentru neasemuita bucurie de a citi.

Pentru primul trimestru al anului 2011, Editura Cartea Romaneasca va propune titluri noi din toate domeniile editoriale pe care le are in portofoliu, titluri semnate de Nicolae Manolescu, Ioan Es. Pop, Magda Cirneci, Dan Sociu.

Am venit la revista 22 cind inca se mai statea la coada pentru ziare iar in redactie era inca proaspat furtunul cu surub in capat uitat de mineri cind descalecasera la sediu sa sadeasca panselute in capul intelectualilor. Faceam ziarul pe plumb si dadeam Kent sa fie tiparit. De atunci in Romania s-au petrecut un milion de schimbari si mici revolutii.

Artistul este agresat incontinuu de 5 participanti (impins, tras, lovit). Este trintit la pamint, strivit sub greutatea plansetei. Se calca si se sare pe planseta, pe trupul pravalit. Se inlatura planseta si se traseaza cu creta conturul trupului pe asfalt, in interior e scris numele unui disparut in revolutie.

Ceea ce face din acest volum unul inedit este faptul ca pentru prima oara Perjovschi este devoalat publicului in calitate de cronicar. Altfel spus, personajul principal al acestei carti este Perjovschi scriitorul. Volumul scoate la iveala un foarte fin stilist, un excelent observator al lumii inconjuratoare, un critic pertinent al fenomenului cultural, politic, economic si social romanesc si international.

Cea mai buna motivatie a literaturii e revolta impotriva mostenirii noastre. Literatura se hraneste din infrangerile noastre, din neputinta de a intoarce timpul inapoi, din incapacitatea noastra de a deturna catastrofele trecutului nostru, public sau secret, trecutul nostru comun sau cel individual. Paginile noastre cresc din umilinta, din ingenunchere, din renuntari si din tensiune.

In dimineata de 25 decembrie 1989 plecasem de acasa pentru a treia oara in lumea cea noua. Am mers dinspre Piata Dorobanti spre sud, spre Universitate, unde planuiam sa ajung pe jos. Libertate, egalitate, fraternitate, eram fix in imaginarul din Mizerabilii, inca siderat de surpriza, fara sa stiu ce voi face de acum cu viata mea. Ca voi studia matematica, asta era clar. De fapt, asta chiar ma interesa. Dar in afara de asta ?

Romanul „Noaptea cind cineva a murit pentru tine” exploreaza, la peste doua decenii de la desfasurarea evenimentelor, semnificatiile unor episoade ale revolutiei romane.

Ani de zile am crezut ca sunt un poet adevarat. Am crezut in cartile mele desi, odata publicate, nu le-am mai recitit. Ma bazam pe reactiile celorlalti, pe spusele prietenilor mei si pe cele ale necunoscutilor ( si ce daca putinilor) cititori de poezie, pe faptul ca luasem premii importante si ca textele mele erau traduse in tot mai multe limbi. Astfel puteam merge mai departe, scriind si crezand cu toata fiinta mea ca asta trebuie sa fac.

Zinke avea desuuri albastre si, cand am prins-o cu putere de umeri vrand s-o scutur si sa-i strig sa ma lase in pace, m-a impins cu un gest scurt si violent in fotoliu. Incepuse sa danseze lasciv, unduindu-se in tacere prin studioul meu, intorcandu-se ba cu fata, ba cu spatele, atingandu-si sanii si coapsele si umerii. Am inchis ochii, nu-mi venea sa cred, numai de asta aveam nevoie ca sa mi se faca greata de-a binelea.

„Irezistibil”, debutul in proza al lui Dan Coman, este romanul vietii lui D. Great Coman, un poet care, in cautarea succesului, isi pierde nu doar identitatea, ci si chiar cele mai profunde substraturi ale fiintei. Locuit si manipulat de un altul – lipsit de scrupule si condus de visuri de glorie literara – poetul se autodevoreaza, punind astfel punct acestei coabitari fatidice. In final, ramine un ecorseu de poet sub lupa unui prozator necrutator.