Timp liber
Selectii de carti, filme, teatru, evenimente culturale, interviuri si articole despre maestri care au schimbat lumea pentru totdeauna.
„Doina Rusti creeaza, in romanele sale, scenarii si psihologii care se deruleaza ca ferestrele unui hipertext.” (Roberto Merlo)
Nouveau Baroque este un eveniment artistic autentic si original, dedicat unei expozitii conceptuale, in care se armonizeaza talentul si viziunea unica a unui fotograf – Oana Mihoc, un make-up artist – Bianca Marca si un hair stylist – Laurent Tourette.
O carte placuta, informativa si utila pentru cei care doresc sa aiba o viata sanatoasa si fericita.
FEM este o carte mai aparte, ciudata, care m-a urmarit obsesiv vreme indelungata si care s-a cerut scrisa cu orice pret, dintr-un impuls care a depasit nenumarate piedici si aminari. FEM e o confesiune si e o marturie despre inmugurirea si inflorirea feminitatii intr-un personaj tinar, o femeie actuala care se numeste pe sine Seherazada, si care vrea sa-i transmita ceva esential despre fiinta sa, iubitului ei care e pe cale sa o paraseasca.
Dragule, sa nu te sperii, am sa ti spun un secret, eu sunt un fel de Seherazada. O mica Seherazada de apartament de bloc dintr-un cartier oarecare, dintr-un oras de provincie, o Seherazada a ta, personala, chiar daca tu nu vrei sa-mi tai capul miine dimineata daca nu ti povestesc cele mai extraordinare istorii care sa te tina treaz toata noaptea.
Romanul FEM de Magda Carneci este un volum de proza vizionara, o incursiune nonconformista in meandrele fiziologice, psihice si metafizice ale unui personaj feminin generic, de la cea mai frageda virsta pina la prima adultitate. O Seherazada contemporana ii relateaza iubitului ei care o paraseste cele mai stranii si mai intime trairi legate de cresterea ei intru feminitate.
In lucrarea „Factorul Impuls », Nick Tasler transforma un concept greu de inteles intr-o uimitoare explorare a felului in care functionam si actionam. Din povestile extraordinare pe care le relateaza, el scoate la lumina rolul avut de impulsivitate in fiecare aspect al vietii noastre personale sau profesionale.
In 20 de ani s-au schimbat atat de multe lucruri la nivel de moravuri si de raporturi intre sexe, incat se impune un bilant. Am ales sa-l realizam alaturi de Otilia Dragomir, specialista in studii de gen si functionara la Parlamentul European.
VREAU sa fiu serios! Jur ca imi propun sa fiu serios cand scriu un roman. Imi fac planuri: cat de zguduitor si de plin de analize o sa fie! Cum toata lumea o sa ma laude cascand: ce profund baiatu’ asta! Cred ca nu-mi iese din cauza ca viata e prea serioasa
daca Seralompu vede petele alea de pe tavan, sigur ma da afara. In fiecare zi, pana noaptea, vopsesc si vopsesc. Sunt la a saptea mana si camera aduce a cort de camuflaj. Trebuia sa spal peretii inainte, da’ mi-era o lene cumplita.
Ea trage toate sforile si invarte lumea pe degetul mic. El se apara prin umor si cinism. Ba se si ascunde sub o sumedenie de nume care se perinda de-a lungul actiunii ca niste etichete pe sticle cu bauturi diferite. Se stie cine este pe mana femeilor, dar nu si cine mai scapa de acolo.
Mi-au placut dintotdeauna copiii. Poate pentru ca mama mea imi povestea zilnic despre copii. Despre copiii perfecti ai colegelor ei. Erau fabulosi acesti copii, erau grozavi, erau curajosi, nu le era frica sa mearga sa cumpere paine de la alimentara de peste drum, asa cum imi era mie. Erau harnici si puneau masa, faceau curat, nu bombaneau mereu, ca mine.
Nu stiu altii cum sunt, vorba lui Creanga, dar eu la fiecare carte noua sunt intrebat daca nu cumva e autobiografica. La „Raiul gainilor” n-am zis nimic, la „Cum sa uiti o femeie” mi-am spus ca e o intrebare normala, iar la „Sint o baba comunista!” am ramas stupefiat.
Ningea hipnotic si toate celelalte simturi, cu exceptia vazului, ii amortisera, ca si cum o parte a corpului cauta sa se sustraga realitatii. Nu-si permitea sa se plictiseasca, ci doar sa se transforme intr-un ochi imens, vigilent si prostanac.
Dan Lungu, unul dintre cei mai apreciati si mai tradusi scriitori din noua generatie, revine cu un nou roman: „In iad toate becurile sint arse”, o poveste surprinzatoare, o scriitura diferita si un subiect neconventional. Autorul considera ca acest nou roman al sau reprezinta cu totul altceva decit ce a scris pina acum: In iad toate becurile sint arse e un roman special: in timpul scrisului m-a solicitat foarte puternic emotional, mai mult decit de obicei, si asta se vede in fraza.
Unul dintre cele mai traduse romane ale lui Douglas Coupland, dupa care BBC a realizat o adaptare radiofonica de succes in 2008.
Vara anului 1945. O gara mica, undeva in estul Germaniei, asaltata de populatia infricosata care viseaza sa prinda un tren spre vest. Helene si fiul sau sunt fugari, dar micul Peter nici nu-si imagineaza ca, de fapt, cosmarul abia incepe: mama lui il abandoneaza pe o banca din gara.
Daca v-ati dorit vreodata sa intrati in carti si sa va intalniti cu personajele favorite, Cazul Jane Eyre, primul roman dintr-o serie de mare succes in Marea Britanie, America si multe tari din Europa va va implini visul.
Editura Humanitas Fiction lanseaza joi, 3 martie, ora 18.00 la Libraria Carturesti trei noi romane cu trei personaje feminine fascinate, aparute in colectia Raftul Denisei. Vor vorbi Simona Kessler, Florin Iaru, Cristian Teodorescu si Denisa Comanescu, iar invitatul special al evenimentului este Maia Morgenstern.
In „Suma zilelor”, Isabel Allende-scriitoarea paraseste teritoriul fictiunii, pentru a depana un nou capitol al tulburatoarei sale istorii personale. Isabel Allende-mama rememoreaza, pentru fiica ei, Paula, careia nu a incetat sa ii vorbeasca in clipele de ragaz, cei treisprezece ani scursi de la despartirea lor.
Editura Polirom a decis ca, de acum, cartea nu trebuie sa mai fie un lux. Noua colectie cuprinde capodopere ale literaturii romane si universale, autori indragiti, laureati ai celor mai prestigioase premii, la preturi cu adevarat incurajatoare.
Unul dintre cele mai interesante eseuri din acest volum, dedicat analizei din perspectiva teoriei arhetipurilor a unor fenomene spirituale si sociale contemporane lui Jung, este cel despre fenomenul farfuriilor zburatoare. Abordate nu ca realitate fizica, ci ca una psihica, OZN-urile ilustreaza pentru omul contemporan modul in care se naste un mit.
Radu este politist la sectia Antidrog si vrea sa avanseze in cariera, ca sa le ofere o viata mai buna sotiei si fiicei lui. El ii intinde o cursa unui traficant de droguri zis Nebunul, dindu-se drept consumator, dar isi da seama ca nu-l poate aresta, pentru ca dilarul este fratele colegului sau de departament. Cu toate acestea, trebuie sa ramina linga Nebun pentru a nu trezi vreo suspiciune.
Marti, 15 februarie, la ora 18.00, in Aula Magna a Facultatii de Drept (Universitatea din Bucuresti, Bld. Mihail Kogalniceanu, nr. 34-46, sector 5), in cadrul lansarii oficiale a proiectului „Fenomenul Pitesti”, va avea loc o dezbatere pornind de la volumul „Pitesti. Cronica unei sinucideri asistate” (Polirom, editia a II-a, 2011) de Alin Muresan.
Compania Passe Partout DP va invita la TEATRUL DE PE LIPSCANI, joi, sambata si duminica la intalnirea de la orele 19.00. Trei povesti in care iubirea, ura, disperarea si speranta sunt comentate in registre diferite, in epoci diferite.
Ideea unui personaj patiser s-a nascut cu cativa ani in urma, el ar fi aratat insa cu totul altfel decat Roro si ar fi cutreierat alte spatii. Cea a unui om-elefant mi-a fost mai degraba dictata de repeziciunea cu care s-au intalnit, in doar doua zile, in primavara anului trecut, mai multe intamplari, aducand, toate, la suprafata imaginea pe care o multiplica si acum statuetele de portelan infatisand elefanti, adunate de mama mea timp de o viata.
A doua zi, dupa ce, ajutata de compresele de otet intinse pe frunte si de strachina cu lapte cald de capra pe care nevasta hangiului i-o strecoara sub buze, obligand-o sa soarba, Amanda se face mai bine, cei doi se pregatesc sa-si ia ramas bun de la trimisul parintilor. Numai ca el n-ar mai vrea sa se intoarca, ci, daca domniile lor nu ar avea ceva impotriva, ar dori mai degraba sa-i insoteasca si sa le aduca ajutor, mai ales acum, cand domnita, careia prea bine ii cunoaste, de cand era mica inca, toate obiceiurile, se afla in binecuvantata stare.
Rudolf (Roro), un patiser de geniu atins de un morb misterios, mosteneste patima devoratoare a mamei sale, indragostita de elefanti, si stigmatul unui straniu alchimist caruia ii refuza pactul vesniciei, alegind sa fie stapinul unui imperiu al minunilor de o clipa, nascute sub focul cuptoarelor. Descendent al unei vechi familii de cneji din Transilvania, nascut in Bretania, Roro va calatori intii spre rasarit, spre Viena, pe urmele elefantului visat de mama sa.
In august 2000, cind am inceput primul roman, am crezut c-a fost o intimplare. N-a fost. Pentru ca nu m-am mai putut opri. Romanul a devenit un reflex al placerii de-a imagina, care m-a contaminat pe viata. O placere simpla, omeneasca, brutala. Nimeni nu ma avertizase dinainte de violenta ei.Cu Pudra, mi se intimpla a treia oara. Tot ce faceam recunosteam, pentru ca mai facusem, desi ma simteam la fel de inocenta ca la prima incercare. E placut sa traiesti a doua oara.
…Confesiunea lui fusese franca, scurta, violenta. Prin urmare, glorioasa. Asa au aflat cu totii ca Boris „al nostru” – Carasiniu strinse mina Ginei –, adorabilul frate mai mare si protector al lui Flaviu pe tot parcursul copilariei si adolescentei lor, cedase nervos in ziua in care a fost chemat la morga sa-si recunoasca tatal. Se dusese in locul mamei, afectata si asa prea mult de agresiunile alcoolice ale unui sot disparind de-acasa, ca si-atunci, cu saptaminile.
