Timp liber

Fantasma unui barbat indragostit bantuie Europa pe urmele unei femei casatorite. De la Barcelona la Livorno, de la Napoli la Villefranche-sur-Mer, ma urma ca o umbra, roman nebun pe urmele vagi ale unei spanioloaice adultere. Dragostea noastra a fost legata de apa, de un dig la Marea Cantabrica, de sase ancore vazute de el pe cer, de croazierele pe Mediterana.

„Apropierea” este punctul de intersectie in care biografiile a trei prieteni se transforma din realitate in fictiune. Pe alocuri recognoscibile, personajele scapa intruna din mana cititorului, modificandu-si traseele si profilul. Se camufleaza cu abilitate. Cand firele par unite, o brusca rasturnare de situatie schimba radical perspectiva. Alte drumuri, alte roluri, alte povesti trec in prim-plan.

Impreuna sintem un test cu dungi rozalii. Impreuna sintem faianta si chit. Scirt, scirt, sapa pe undeva o furnica, scirt, scirt, si nu doare. Coacazele-s diluate-n mentol. Cu gura cascata ma repartizez pe luni de nceput, luni de sfirsit… Cu gura cascata imi fac un cocolos din timpane. Nu stiu ce as vrea, inca nu pot… Imi iau de mincare de parca as infuleca in ascuns pumni de var.

Joi, 6 mai, ora 18.00, la Clubul Taranului, Muzeul Taranului Roman are loc lansarea romanului Gluma ruseasca, de Dragos Ghitulete. Prezinta: Marius Oprea, Florin Iaru. Moderator: Oana Boca. ,,Gluma ruseasca” aduce in scena destinele unor oameni care cauta cu obstinatie sa inteleaga ce se intimpla cu ei insisi sau daca mai pot spera ca vor iesi vreodata din labirintul amintirilor traumatizante ale comunismului si din marasmul tranzitiei romanesti postdecembriste.

„Tecuci, Tecuci, cuci si cuci si cuci“ fredona aiurea tinarul, umplind armoniile piesei instrumentale ce se auzea la radioul masinii cu ultimul cuvint citit pe un indicator de pe sosea. „Tecuci, Tecuci, uite niste cuci, cuci, te cuci…“ Si continua asa inca vreo doua minute, adica pina la sfirsitul brusc al melodiei, retezata de semnalul sonor ce anunta ora exacta – 13.00 – si buletinul de stiri.

Dupa ani de emigratie americana, Marius vine in Romania intr-o vizita de afaceri. Dar nu doar atat. Ca dovada, si-a adus cu el un Chevrolet Corvette rosu, unul din visele materializate ale adolescentei lui. Ceea ce nu stie inca este ca in fosta lui tara nu-l asteapta doar amintirile luminoase si placerea de a-si etala prosperitatea si succesul american, ci si umbrele trecutului.

Eu am tinut minte ca Iisus a lasat o pe mama lui sa astepte afara, atunci cand ea a venit sa l caute. Si a spus… Dar daca o sa ajunga sa se vorbeasca la televizor despre ce scriu aici cum ca as fi o pacatoasa, si daca preotii si prezentatorii tv vor dovezi, atunci e mai bine sa dau citatul exact, nu?

Fiul (Cristi Hristescu), un tinar scriitor nepublicat, posteaza pe un blog ,,poeme ultragiante” si fragmente dintr-un roman blasfemiator, devenind subiectul unei ipocrit-moralizatoare emisiuni TV cu rating ridicat. Mama (Maria Hristescu) traieste drama de a nu putea intelege un gest radical al Fiului si, in incercarea de a-si clarifica anumite evenimente, scrie ea insasi, ca o modesta Doamna T. a anilor 2000, un roman in care povesteste, cu maxima acuratete, intimplari derulate pe durata a trei zile naucitoare, de joi pina duminica. ,,Am un cadavru in frigider”, ar vrea ea sa marturiseasca, dar nu mai are cui…

„Cerul din burta reprezinta” jurnalul, plin de lirism, al celor noua luni de sarcina, cu toate implicatiile acestei perioade minunate, dar pline de provocari. Autoarea prezinta starile contradictorii, schimbarile biologice si fiziologice, sentimentele de teama, asteptare, dar si bucurie, extaz, sublinnind in mod poetic si uneori neasteptat experienta unica de a fi mama.

Imediat ce am imbratisat strans cariera jurnalismului, abandonand o meserie, cea de geolog, mult mai utila societatii, am patit la fel ca Marin Preda, in momentul cand isi imbunatatea vazul cu primii ochelari din viata sa. Amintiti va : fetele de pe strada, care lui „Marin Preda far’ de ochelari“ i se parusera pana atunci neasemuit de frumoase, lui „Marin Preda cu ochelari“ i se infatisau, pe nepusa masa, sleampete, cu puncte negre pe nas, imperfecte la pulpa si la glezna, cu slana grupata in colacei abdominali. Aici sta marele dez¬avantaj al ochelarilor : de multe ori, portul lor iti sluteste viata, in loc sa ti o infrumuseteze, oferindu ti o realitate care nu ti slujeste la nimic.

Cele „Zece povestiri multilateral dezvoltate“, plasate temporal in defuncta societate socialista, sint animate de ochiul de soldat „Švejk“ al autorului. Fara a se suprapune tematic peste creatiile literare si cinematografice despre comunism aparute deja, prozele aduc in atentie eroi si situatii noi: recitatorul de versuri omagiale care scrie in jurnalul propriu poezii-pamflet la adresa Conducatorului, granicerul care tortureaza fugarii spre Occident, fotbalistul care isi escrocheaza coechipierii, vinzindu-le deodorante contrafacute. Alte personaje – de exemplu, directorul unui combinat de crestere a porcinelor, conductorul sau chelnerul de vagon-restaurant – sint prezentate in coplesitoarea lor importanta comunista, in antiteza cu prabusirea ulterioara, atrasa de schimbarea nescontata de regim politic.

Filip Florian va participa la prestigiosul festival international de literatura PEN World Voices, la New York, in perioada 28 aprilie – 3 mai. Autorul va prezenta in cadrul unor lecturi publice si mese rotunde atit primul sau roman aparut in limba engleza in SUA, „Degete mici”/„Little Fingers”, publicat de Houghton Mifflin Harcourt in 2009, cit si al doilea roman in curs de publicare la aceeasi editura – „Zilele regelui”/„The Days of the King”, ambele in traducerea lui Alistair Ian Blyth.

Vineri, 23 aprilie, a avut loc la Iasi decernarea premiilor Convorbiri Literare, in cadrul Zilelor revistei. Juriul a fost format din membrii redactiei. Premiul pentru proza a fost acordat Danielei Zeca, pentru „Istoria romantata a unui safari” (colectia Ego. Proza), si lui Varujan Vosganian pentru „Cartea Soaptelor” (Fiction Ltd.).

Marea majoritate a oamenilor isi petrec toata viata fiind prizonieri ai limitelor propriilor ganduri. Nu trec niciodata dincolo de acest sentiment, o creatie personalizata a gandurilor lor conditionata de trecut. In tine, ca in oricare fiinta umana, exista o dimensiune a constiintei mult mai profunda decat gandirea. Este esenta a ceea ce esti tu. O putem numi prezenta, constiinta neconditionata. In invataturile antice este Christul launtric sau natura lui Buddha.

Astazi, 23 aprilie, versiunea maghiara a romanului „Dimineata pierduta” (Polirom, 2004; 2008), de Gabriela Adamesteanu, va fi lansata in cadrul Tirgului International de Carte de la Budapesta, aflat la a XVII-a editie. Evenimentul va avea loc, in prezenta autoarei, de la ora 18.00, la Casa Artelor si Literelor din Pecs, capitala culturala europeana 2010. Dimineata pierduta a fost tradus in limba maghiara de Gabriela Koszta si publicat de Editura Europa anul acesta.

In cadrul unei ceremonii oficiale gazduite de Serviciile Culturale ale Ambasadei Frantei la New York in 12 aprilie 2010, Norman Manea a primit prestigioasa distinctie franceza Ordre des Arts et des Lettres cu titlul de Commandeur. Distinctia i-a fost inminata de catre doamna Karen Rispal, Consilier Cultural al Ambasadei Frantei la New York. Norman Manea va fi prezent la Tirgul de carte Gaudeamus 2010, la invitatia Ambasadei Frantei in Romania si a Editurii Polirom.

Romanul Stefaniei Mihalache are in vedere nu numai radiografierea valorilor corporatiste in versiunea lor standard, preluata de la marile corporatii vestice, ci, mai ales, combinatia adesea gregara, cind nu de-a dreptul periculoasa, dintre acestea si spiritul „descurcaret“, esentialmente corupt, dimbovitean. Cartea spune povestea unor experiente care in Romania nu si-au gasit drumul fictional prezent deja in literatura contemporana central-est-europeana – acea literatura a tinerilor care au detectat repede falsurile din spatele sistemului corporatist primit la pachet si potentialitatile acestuia de a face victime.

Drumul egal al fiecarei zile a fost tradus in franceza de Marily Le Nir si a fost publicat de prestigioasa editura franceza Gallimard in anul 2009. Romanul Drumul egal al fiecarei zile a primit premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din Romania si premiul Academiei Romane. A mai fost tradus in 2007 in bulgara (editura Balkani) si va aparea in 2011 in limba germana la Editura Sch¶ffling din Frankfurt, in traducerea lui Georg Aescht. Unele personaje din Drumul egal egal al fiecarei zile se regasesc si in noul roman al Gabrielei Adamesteanu, Provizorat, roman care va fi lansat de Polirom la Bookfest 2010.

Pentru prima oara in literatura romana, cititorii isi pot scrie singuri romanul, pe masura ce aduna la un loc, cu sufletul la gura, nu doar povestile care il alcatuiesc, ci si firele invizibile care le leaga. Sint 103 nopti si zile ale locuitorilor tuturor oraselor de apoi. Romanul este o savuroasa colectie de ,,istorii” individuale profilate pe fundalul agitat al anilor ’40 din secolul trecut, pret de zece ani de zbucium politic, dar si de viata, pur si simplu. In decorul tirgului dobrogean − care devine, in logica fictiunii, un centru al Lumii − se ,,filmeaza”, cu maxima acuitate si fidelitate a imaginii, memorabile secvente din vremea Razboiului, a rebeliunii legionare ori a ocupatiei sovietice.

Relatii tensionate intre copii si parinti, drame necrutatoare de familie, vinovatii vechi care duc la rupturi sentimentale ireparabile. Romanul din 2009 al scriitorului francez Philippe Djian (nascut in 1949), Greseli de neiertat, porneste de la cateva intrebari importante: ce ramane in urma acestor contorsiuni? Cum poti supravietui provocarilor existentiale si cum poti sa traiesti cu sentimentul ca ai gresit? Personajul principal al cartii este un scriitor care are sansa sa se salveze prin scris. Retraieste intamplarile, reordoneaza piesele unui puzzle existential dramatic.

„Aceasta nu este o carte pe care s-o citesti din scoarta in scoarta si apoi s-o uiti in biblioteca. Traieste cu ea, rasfoieste-o frecvent si, cel mai important, las-o deoparte la fel de frecvent, altfel spus, petrece mai mult timp tin¢nd-o in m¢na dec¢t citind-o. Multi cititori vor simti impulsul firesc de a se opri dupa fiecare fraza, de a face o pauza pentru a reflecta asupra celor scrise…”