Timp liber
Selectii de carti, filme, teatru, evenimente culturale, interviuri si articole despre maestri care au schimbat lumea pentru totdeauna.
Dupa ani de emigratie americana, Marius vine in Romania intr-o vizita de afaceri. Dar nu doar atat. Ca dovada, si-a adus cu el un Chevrolet Corvette rosu, unul din visele materializate ale adolescentei lui. Ceea ce nu stie inca este ca in fosta lui tara nu-l asteapta doar amintirile luminoase si placerea de a-si etala prosperitatea si succesul american, ci si umbrele trecutului.
In fiecare an, in preajma datei de 9 Mai, incepe Festivalul Filmului European. In acest an, aflat la cea de a XIV-a editie, Festivalul va reuni un numar record de filme: peste 50, dintr-un numar record de tari – nici aici nu avem un numar precis, dar am putea socoti: Romania, Rusia, Italia, Franta, Cehia, Slovacia, Planda, Israel, Danemarca, Lituania, Serbia, Elvatia, Polonia, Spania, Irlanda, Finlanda, Macedonia, Germania, Suedia, Grecia, Portugalia, Austria si, atentie!, Belgia-Flandra si Belgia-Valonia! (Deja! Nici nu stim daca-i de bine sau de rau; daca asta isi doresc cu adevarat belgienii, OK, e de bine.)
Conflictul e sufletul teatrului, literaturii si evolutiei. Fara conflict nimeni n-ar evolua (desi aici ii am in vedere mai ales pe cei capabili de conflict interior). Fara conflict ne-am plictisi de moarte la teatru. Fara vesnicul conflict cu lumea nu s-ar mai naste scriitori si tot asa. Cu toate astea, in viata reala fug cat pot eu de mult de conflict. Sunt capabila de cele mai mari lasitati si compromisuri, ca nu cumva sa supar pe cineva. Si cu toate astea, reusesc destul de des sa supar oamenii.
Eu am tinut minte ca Iisus a lasat o pe mama lui sa astepte afara, atunci cand ea a venit sa l caute. Si a spus… Dar daca o sa ajunga sa se vorbeasca la televizor despre ce scriu aici cum ca as fi o pacatoasa, si daca preotii si prezentatorii tv vor dovezi, atunci e mai bine sa dau citatul exact, nu?
Fiul (Cristi Hristescu), un tinar scriitor nepublicat, posteaza pe un blog ,,poeme ultragiante” si fragmente dintr-un roman blasfemiator, devenind subiectul unei ipocrit-moralizatoare emisiuni TV cu rating ridicat. Mama (Maria Hristescu) traieste drama de a nu putea intelege un gest radical al Fiului si, in incercarea de a-si clarifica anumite evenimente, scrie ea insasi, ca o modesta Doamna T. a anilor 2000, un roman in care povesteste, cu maxima acuratete, intimplari derulate pe durata a trei zile naucitoare, de joi pina duminica. ,,Am un cadavru in frigider”, ar vrea ea sa marturiseasca, dar nu mai are cui…
„Cerul din burta reprezinta” jurnalul, plin de lirism, al celor noua luni de sarcina, cu toate implicatiile acestei perioade minunate, dar pline de provocari. Autoarea prezinta starile contradictorii, schimbarile biologice si fiziologice, sentimentele de teama, asteptare, dar si bucurie, extaz, sublinnind in mod poetic si uneori neasteptat experienta unica de a fi mama.
E un curent acum, dupa 20 de ani de la pirueta de regim, ca occidentalii sa se preocupe de comunism; un regim suficient de sic, in viziunea lor. Un englez de vreo 55 de ani, usor inclinat spre obezitate, m-a privit intr-o zi pe toata suprafata oculara si m-a strapuns cu o intrebare: care e cel mai socant fapt, din punctul meu de vedere, adus de caderea socialismului si de instalarea capitalismului? M-a bagat in cea mai londoneza ceata, facandu-mi mintea sa se invarta ca o manivela de flasneta.
Imediat ce am imbratisat strans cariera jurnalismului, abandonand o meserie, cea de geolog, mult mai utila societatii, am patit la fel ca Marin Preda, in momentul cand isi imbunatatea vazul cu primii ochelari din viata sa. Amintiti va : fetele de pe strada, care lui „Marin Preda far’ de ochelari“ i se parusera pana atunci neasemuit de frumoase, lui „Marin Preda cu ochelari“ i se infatisau, pe nepusa masa, sleampete, cu puncte negre pe nas, imperfecte la pulpa si la glezna, cu slana grupata in colacei abdominali. Aici sta marele dez¬avantaj al ochelarilor : de multe ori, portul lor iti sluteste viata, in loc sa ti o infrumuseteze, oferindu ti o realitate care nu ti slujeste la nimic.
Cele „Zece povestiri multilateral dezvoltate“, plasate temporal in defuncta societate socialista, sint animate de ochiul de soldat „Švejk“ al autorului. Fara a se suprapune tematic peste creatiile literare si cinematografice despre comunism aparute deja, prozele aduc in atentie eroi si situatii noi: recitatorul de versuri omagiale care scrie in jurnalul propriu poezii-pamflet la adresa Conducatorului, granicerul care tortureaza fugarii spre Occident, fotbalistul care isi escrocheaza coechipierii, vinzindu-le deodorante contrafacute. Alte personaje – de exemplu, directorul unui combinat de crestere a porcinelor, conductorul sau chelnerul de vagon-restaurant – sint prezentate in coplesitoarea lor importanta comunista, in antiteza cu prabusirea ulterioara, atrasa de schimbarea nescontata de regim politic.
Filip Florian va participa la prestigiosul festival international de literatura PEN World Voices, la New York, in perioada 28 aprilie – 3 mai. Autorul va prezenta in cadrul unor lecturi publice si mese rotunde atit primul sau roman aparut in limba engleza in SUA, „Degete mici”/„Little Fingers”, publicat de Houghton Mifflin Harcourt in 2009, cit si al doilea roman in curs de publicare la aceeasi editura – „Zilele regelui”/„The Days of the King”, ambele in traducerea lui Alistair Ian Blyth.
Vineri, 23 aprilie, a avut loc la Iasi decernarea premiilor Convorbiri Literare, in cadrul Zilelor revistei. Juriul a fost format din membrii redactiei. Premiul pentru proza a fost acordat Danielei Zeca, pentru „Istoria romantata a unui safari” (colectia Ego. Proza), si lui Varujan Vosganian pentru „Cartea Soaptelor” (Fiction Ltd.).
Marea majoritate a oamenilor isi petrec toata viata fiind prizonieri ai limitelor propriilor ganduri. Nu trec niciodata dincolo de acest sentiment, o creatie personalizata a gandurilor lor conditionata de trecut. In tine, ca in oricare fiinta umana, exista o dimensiune a constiintei mult mai profunda decat gandirea. Este esenta a ceea ce esti tu. O putem numi prezenta, constiinta neconditionata. In invataturile antice este Christul launtric sau natura lui Buddha.
Astazi, 23 aprilie, versiunea maghiara a romanului „Dimineata pierduta” (Polirom, 2004; 2008), de Gabriela Adamesteanu, va fi lansata in cadrul Tirgului International de Carte de la Budapesta, aflat la a XVII-a editie. Evenimentul va avea loc, in prezenta autoarei, de la ora 18.00, la Casa Artelor si Literelor din Pecs, capitala culturala europeana 2010. Dimineata pierduta a fost tradus in limba maghiara de Gabriela Koszta si publicat de Editura Europa anul acesta.
In cadrul unei ceremonii oficiale gazduite de Serviciile Culturale ale Ambasadei Frantei la New York in 12 aprilie 2010, Norman Manea a primit prestigioasa distinctie franceza Ordre des Arts et des Lettres cu titlul de Commandeur. Distinctia i-a fost inminata de catre doamna Karen Rispal, Consilier Cultural al Ambasadei Frantei la New York. Norman Manea va fi prezent la Tirgul de carte Gaudeamus 2010, la invitatia Ambasadei Frantei in Romania si a Editurii Polirom.
La origine, sintagma „Noul Val“, pe care astazi toata lumea o asociaza cu o anumita perioada din istoria cinematografiei franceze si cu un anumit numar de titluri de filme, precum „Cele 400 de lovituri” (Les Quatre cents coups) sau „Cu sufletul la gura” (€ bout de souffle), nu avea neaparat legatura cu cinematografia. Ea a aparut intr-o ancheta sociologica privitoare la schimbarea de generatie din Franta, ancheta care a fost lansata si popularizata printr-o serie de articole de Françoise Giroud, publicate in revista saptamanala L’Express in anul 1957.
Romanul Stefaniei Mihalache are in vedere nu numai radiografierea valorilor corporatiste in versiunea lor standard, preluata de la marile corporatii vestice, ci, mai ales, combinatia adesea gregara, cind nu de-a dreptul periculoasa, dintre acestea si spiritul „descurcaret“, esentialmente corupt, dimbovitean. Cartea spune povestea unor experiente care in Romania nu si-au gasit drumul fictional prezent deja in literatura contemporana central-est-europeana – acea literatura a tinerilor care au detectat repede falsurile din spatele sistemului corporatist primit la pachet si potentialitatile acestuia de a face victime.
Drumul egal al fiecarei zile a fost tradus in franceza de Marily Le Nir si a fost publicat de prestigioasa editura franceza Gallimard in anul 2009. Romanul Drumul egal al fiecarei zile a primit premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din Romania si premiul Academiei Romane. A mai fost tradus in 2007 in bulgara (editura Balkani) si va aparea in 2011 in limba germana la Editura Sch¶ffling din Frankfurt, in traducerea lui Georg Aescht. Unele personaje din Drumul egal egal al fiecarei zile se regasesc si in noul roman al Gabrielei Adamesteanu, Provizorat, roman care va fi lansat de Polirom la Bookfest 2010.
Pentru prima oara in literatura romana, cititorii isi pot scrie singuri romanul, pe masura ce aduna la un loc, cu sufletul la gura, nu doar povestile care il alcatuiesc, ci si firele invizibile care le leaga. Sint 103 nopti si zile ale locuitorilor tuturor oraselor de apoi. Romanul este o savuroasa colectie de ,,istorii” individuale profilate pe fundalul agitat al anilor ’40 din secolul trecut, pret de zece ani de zbucium politic, dar si de viata, pur si simplu. In decorul tirgului dobrogean − care devine, in logica fictiunii, un centru al Lumii − se ,,filmeaza”, cu maxima acuitate si fidelitate a imaginii, memorabile secvente din vremea Razboiului, a rebeliunii legionare ori a ocupatiei sovietice.
Relatii tensionate intre copii si parinti, drame necrutatoare de familie, vinovatii vechi care duc la rupturi sentimentale ireparabile. Romanul din 2009 al scriitorului francez Philippe Djian (nascut in 1949), Greseli de neiertat, porneste de la cateva intrebari importante: ce ramane in urma acestor contorsiuni? Cum poti supravietui provocarilor existentiale si cum poti sa traiesti cu sentimentul ca ai gresit? Personajul principal al cartii este un scriitor care are sansa sa se salveze prin scris. Retraieste intamplarile, reordoneaza piesele unui puzzle existential dramatic.
Sambata, 17 aprilie, scoala bucuresteana de tangou argentinian, Fabrica de Tango, a organizat Milonga Masquerade. S-a dansat tangou, printre masti, s-a ascultat muzica buna (inclusiv un mini recital Liszt, si un mini concert de muzica de tangou).
„Aceasta nu este o carte pe care s-o citesti din scoarta in scoarta si apoi s-o uiti in biblioteca. Traieste cu ea, rasfoieste-o frecvent si, cel mai important, las-o deoparte la fel de frecvent, altfel spus, petrece mai mult timp tin¢nd-o in m¢na dec¢t citind-o. Multi cititori vor simti impulsul firesc de a se opri dupa fiecare fraza, de a face o pauza pentru a reflecta asupra celor scrise…”
Intr-o industrie cinematografica in plina dezvoltare, filmele de autor nu reprezentau decat varful piramidei, restul fiind alcatuit din filme comerciale, in realizarea carora s-au implicat mai toti cineastii, fie ei talentati, geniali sau… foarte mediocri. Niciodata cinematografia japoneza (asemenea celei indiene de mai tarziu) nu si-a meritat intr-atat apelativul de „Hollywood-ul Asiei“. Inca din anii ’50, pe masura ce industria se redresa, s-au inmultit filmele de divertisment, goraku-eiga, dupa modelul hollywoodian de entertainment pictures.
Gabriela Adamesteanu, Mircea Cartarescu si Florin Iaru prezinta Ambasadorul, de Ioan Mihai Cochinescu, la Diverta Magheru. Interzis de cenzura comunista, Ambasadorul a aparut abia dupa revolutia din 1989, obtinind in scurt timp cele mai prestigioase premii literare din Romania: Premiul Academiei Romane, Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania si Premiul pentru Proza „Liviu Rebreanu”.
Sa scoatem toate mastile, si sa lasam una singura: cea pe care o alegem pentru aceasta seara, cea care ne intriga cel mai mult, cea pe care o dorim sa ne reprezinte in fata celorlalti, sau in fata noastra. Vino sa dansam impreuna printre masti la Milonga Masquerade!
In viziunea autorilor, psihoterapia si consilierea Gestalt sunt, in primul rand, intemeiate pe o filosofie holista asupra vietii si practicii si, doar in mod secundar, implica anumite tehnici si abilitati. Se accentueaza faptul ca a crea un anume tip de contact, in cadrul unei relatii, reprezinta inima si sufletul metodei Gestalt si, prin urmare, cea mai importanta „abilitate” de posedat. In plus, autorii examineaza dimensiunea spirituala si culturala a consilierii Gestalt.
Plangaciosii, agresivii, manipulatorii – toti ce constituie adevarate bombe pentru psihicul nostru, gata sa ne determine sa explodam- pot fi infruntati citind aceasta carte. Volumul reprezinta un manual despre cum sa recunoasteti, sa dezarmati si sa inlaturati aceste bombe inainte de a exploda si a va intina reputatia, afacerea, relatia sau pur si simplu frumusetea unei zile obisnuite.
Daca pe vremea lui Caragea se mai murea de ciuma, in prezent se moare zilnic de stres. Este motivul pentru care avem nevoie de un abecedar, de un ghid despre stres. Prietene, glontul stresului te poate atinge oricand, ia-ti o vesta antistres. In lumea nebuna si innebunita in care traim, „Sa muncim fara stres” nu este doar o lectura obligatorie, nu este doar o carte de capatai, e, pur si simplu, un manual de supravietuire.
Incepe prin a te gandi la necunoscuti ca la viitori amici, nu ca la niste oameni de care sa-ti fie teama sau pe care sa-i eviti. La urma urmelor, prietenii sau asociatii nostri au fost la un moment dat niste straini. Intalnind oameni noi si devenind un bun partener de conversatie, vei reusi sa castigi noi parteneri de afaceri, clienti si nu numai.
Nu vazuse atatea masline in viata ei. Era fascinata. Asezata pe treptele pivnitei, cu degetele de la picioare ingropate in nisip, respira pe nari mirosul acela de pulpa cruda. Semana putin cu izul de nuc, dar avea si ceva de miere, de piper si de scortisoara. Simtise otrava asta inmiresmata in serile de iarna, in medina1, si nu stia cu ce s o asemuie. Toata lumea statea in case si peste Mediterana ploua ca ntr o baie de plumb topit.
