Timp liber
Selectii de carti, filme, teatru, evenimente culturale, interviuri si articole despre maestri care au schimbat lumea pentru totdeauna.
Dupa 15 ani de alcoolism, am ajuns, la 29 de ani, in spital cu diagnosticul pancreatita necrotico-hemoragica. M-am trezit intr-o dimineata cu o durere continua, oribila, in zona abdominala; am vomat jumatate de ora tot ce avem in stomac, apoi inca jumatate de ora am vomat aer. Prietena mea a crezut ca sunt doar mahmur si s-a dus la job, sa pregateasca o lansare a unei carti de Marc Levy.
— Nu, serios, de ce nu e viata reala ? Se intimpla lucruri importante aici, se schimba destine.
Isi juca enervarea si se ridicase de pe scaun. Planuise de citeva minute sa se ridice in picioare si sa se intoarca, sa vada unde e Joan. Dar in asa fel incit sa nu-i intrerupa brutal discursul italiencei. Trebuia sa fie, in toate, cit mai putin agresiv, asa hotarise chiar atunci. Acesta era programul. Cum auzise mai devreme, de la Valentina :
Parintii nostri nu au carti despre ei si generatia lor, scrise frust si onest, in cuvinte putine si nespectaculoase. „Nevoi speciale” are ambitia de a fi o asemenea carte pentru generatia noastra, a celor nascuti dupa 80, dar e o carte care nu propune nici o lozinca, nu-si propune sa faca „generatia x”, ci sa relateze si sa obiectiveze citeva intimplari considerate „experiente-cheie sau punct-de-reper” in viata unui om care se percepe ca fiind terminat si care nu se scuza pentru alegerile proaste,pentru „accidente”.
Cu acest roman mi s-a intamplat un lucru de-a dreptul bizar: pana la jumatatea cartii am avut senzatia clara ca scriu eu, insa de la jumatate incolo sentimentul a fost ca textul se scrie singur. Au fost cateva scene pe care le cloceam de mult si pe care as fi vrut sa le introduc la un moment sau altul, insa romanul le-a respins ca pe niste corpuri straine.
Nu era prima data cand, cu tact si gratie, Marga se arata de o inteligenta vie si calda. Cum la ziar nu i placea sa se angajeze in dispute mai mult sau mai putin intelectuale, nu avea faima unui spirit patrunzator, insa cu totii greseau. Blandetea ei, cand pisicoasa, cand abulica, ma pacalise si pe mine mult timp. Stia ce voia, iar in momente cheie putea sa fie indrazneata sau ferma, dupa caz. In rest, prefera sa toarca si, in loc sa te contrazica, iti facea din ochi. Ca si cum lucrurile cu adevarat importante doar se sugereaza, fiindca nu le poti discuta transant fara sa le sfarami.
Am creionat in „Chipurile”, cu un limbaj verde ca pielea unei vipere – de care simteam ca poezia are nevoie pentru a fi mai usor asimilata – , o lume pe care am cunoscut-o, am iubit-o si-apoi am ajuns s-o detest. O lume fara urma de dumnezeu, unde totul se invarte in jurul banului, unde dragostea si sexul sunt doar moneda de schimb, unde poezia e doar unealta de manipulare si unde omul se simte si e mai presus de orice lege.
„Chipurile”, de Stoian G. Bogdan, a obtinut Premiul pentru Poezie, la Concursul de manuscrise pentru tinerii sub 35 de ani, organizat de Uniunea Scriitorilor din Romania. „Derbedeu teribilist si poet vinjos, SGB e la 25 de ani cam ce era la aceeasi virsta, dar intr-o lume complet diferita, Mircea Dinescu.” (Claudiu Komartin)
O zona mai putin explorata in studiul politicilor sociale din Romania, analiza comparativa este o abordare tot mai frecvent utilizata in domeniu. Pe linga aspectele metodologice, volumul prezinta rolul politicilor sociale in functionarea societatii si analizeaza din perspectiva comparativa sistemele de protectie sociala, de sanatate si de educatie. O sectiune distincta expune rezultatele analizei comparative a sistemelor de asistenta sociala din zece tari europene.
Joi, 27 mai, la Casa de Cultura a Studentilor din Bucuresti din Calea Plevnei nr. 61, la ora 18.00, actorii Alexandra Fasola si Alin State vor citi pagini inedite din romanul „Provizorat” al Gabrielei Adamesteanu, in curs de aparitie in colectia „Fiction Ltd.” a editurii Polirom. Evenimentul va avea loc in cadrul celei de-a doua editii a Serilor Observator cultural, care continua seria dezbaterilor si a intilnirilor destinate interactiunii cu publicul cititor.
Joi, 27 mai, la ora 18.00, in Sala de conferinte a Institutului de Matematica (Calea Grivitei 21, parter), Bucuresti reputatul istoric Bogdan Murgescu va fi prezent la o intilnire culturala cu publicul. Tema intilnirii va fi: „Tigrul celtic al Europei”. Particularitati si invataminte ale performantei economice post-aderare a Irlandei. Aceasta reprezinta o sub-tema a volumului Romania si Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010) de Bogdan Murgescu, aparut recent la Editura Polirom.
In colectia Cinema a editurii Polirom a aparut al treilea volum din „Istoria cinematografiei in copodopere”: „Virstele peliculei. De la «Cintaretul de jazz» la «Luminile orasului» (1927-1931)”. In anul 1934 regizorul Rouben Mamaoulian punea o intrebare retorica „Sa presupunem ca un mut ar dobindi, la virsta de 30 de ani, darul vorbirii. Ar renunta, oare, la el, pentru a se reintoarce la linistea initiala?…”.
De la voci am pornit. Cind am inceput sa scriu „Mireasa cu sosete rosii”, habar n-aveam ca am inceput sa scriu un roman. Imi placea la culme sa le fac (sa le las?) sa vorbeasca pe cele cinci femei, care au devenit personajele primei parti. Sa le dau drumul acestor voci. Sa le urmaresc cu ochii larg inchisi.
Toata noaptea au pieptanat o: nasa Lena, verisoara Pulheria, matusa Zizi si tanti Sofica. Ii impletesc parul. Parul ei este negru. La soare se inroseste. Se inrosesc si cele citeva fire albe. Citeva. Poti sa le numeri pe degete. Ea nu mai doarme de mult. Cite una mai atipea cu pieptenii in mina, ea o trezea:
„Nu sint prozatoare, dar «poezia» mea are «poveste». Nu am imaginatie. Dar aud bine. Am inceput prin a transcrie vocile unor personaje feminine din copilarie. M-am distrat pe cinste lasindu-le sa-si spuna fiecare povestea. Daca in prima parte e multa galagie (cinci femei, chiar daca una dintre ele e moarta, pot face destul taraboi), in partea a doua e foarte multa tacere. I-am dat jos sosetele miresei si am lasat-o singura…”
N-am prea avut noroc cu cartile de povestiri. Am debutat cu una in 2000, „Cuiburi de visc”, la o editura de buzunar (Outopos), intr-un tiraj mic, cu o coperta oribila (motiv pentru care mi-a si fost rusine s-o si dau altcuiva decit prietenilor). Am mai publicat in 2003 un volum in format electronic, „Sase moduri de a-ti aminti un cal”, la Liternet. Poate si de aici senzatia ca n-am publicat niciodata o carte adevarata de povestiri.
Mama era indragostita pina peste urechi de un padurar. A fost dragoste la prima vedere, intr o primavara oarecare, exact din seara in care acesta i-a calcat pragul casei, impreuna cu bunicul ei. Nu era cine stie ce frumusete de om, nici prea tinar nu arata (sa tot fi avut vreo treizeci si cinci de ani), iar de imbracat, umbla ca vai de el.
De acum pana luni seara, puteti cumpara pachetul de carti format din: „Cat de compatibili sunteti? Manualul relatiilor” de Allan Pease, Barbara Pease, „Cum sa fii barbatul puternic pe care si-l doreste o femeie” de Elliot Katz si „Bucuria de a trai” de Yongey Mingyur Rinpoche, Eric Swanson cu doar 44 Lei redus de la 64 Lei!
A existat o carte. Numele ei fie de-a viul. O carte care m-a izolat luni intregi in casa, pe care am asteptat-o, pe care am urat-o si de care am fost indragostit in acelasi timp, o carte capricioasa, care nu se lasa incheiata, o carte care atunci cand pleca imi dadea senzatia ca nu se va mai intoarce.
Poate ca intii ar trebui sa raspund la alte intrebari, pentru ca un raspuns ar genera la rindul lui o alta intrebare. La Muzeul Taranului Roman unde a avut loc lansarea romanului „Gluma ruseasca” am fost intrebat daca eu cred, sau daca mai cred, ca literatura poate schimba oamenii. Aveam un bec care imi batea fix in ochi si am raspuns grabit ca da. Apoi am stat sa ma gandesc. In masura in care oamenii vor sa se schimbe, da, literatura poate ajuta. O crusta de indiferenta poate fi sparta doar din interior.
Chiar e cea mai frumoasa poteca. Trece pe linga Biserica Santa Maria di Trastevere, e ingusta, pietruita. De o parte si de alta sint mici buticuri, barulete cu cite doua trei mese afara. Intre cladirile vechi de sute de ani, nelipsitele sirme cu rufe intinse la uscat. Piatra cubica e frumoasa, mergi asa bine, e o placere pentru picior.
Aparuta recent in colectia „Historia” a Editurii Polirom, „Romania si Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010)”, semnata de reputatul istoric Bogdan Murgescu, este o carte de economie si de istorie in acelasi timp, in care autorul atinge subiecte „fierbinti” cum ar fi integrarea europeana si criza mondiala, influentele pe care le au acestea asupra Romaniei si cum am putea depasi aceste dificultati.
Autorul descrie cele trei componente – intimitatea, pasiunea si angajamentul – si cele sase tipuri de iubire generate de acestea, modul in care aceste componente formeaza diferite triunghiuri ale iubirii ce se modifica de-a lungul timpului. Cartea nu se limiteaza insa numai la prezentarea unei teorii si ilustrarea ei prin exemple si rezultate experimentale.
Orice parinte stie cat de dificil este sa imbini iubirea si respectul pentru copil cu autoritatea. Exagerarea intr-un sens sau altul produce perturbari in comportamentul copilului. Aldo Naouri, pediatru si psihoterapeut, demonstreaza ca in lumea contemporana balanta a inclinat prea mult in favoarea iubirii si tolerantei fata de copil, pierzandu-se din vedere importanta autoritatii. De aceea, prima urgenta in educatie este tocmai reabilitarea autoritatii, ceea ce presupune recurgerea la interdictii si frustrari.
Romanul „Degete mici” de Filip Florian (Polirom, 2005; 2007) a aparut in limba italiana, la Fazi Editore, cu titlul „Dito mignole” (traducere de Maria Luisa Lombardo). „Dito mignole” va fi lansata vineri, 14 mai, in cadrul Tirgului de la Torino (13-17 mai), tirg la care Filip Florian este invitat. Tot in cadrul tirgului, autorul va mai participa joi, 13 mai, la o intilnire cu cititorii, moderata de Roberto Merlo.





