De cuplu

Apariția unui copil este o schimbare majoră care afectează pasiunea în cuplu, diminuând intimitatea. În relația cu copilul părinții trebuie să pună limite pentru a sprijini cuplul și pentru a nu se limita la rolurile de părinți, uitând de cea de parteneri, iubiți.

Fiecare cuplu este unic, iar în terapia de cuplu, partenerii sunt, de regulă, reorientați către începutul relației, către lucrurile care au funcționat atunci, către ceea ce era bun în relația dintre ei. Pentru a reaprinde pasiunea în cuplu, cei doi pot regăsi atracția și intimitatea în cuplu, orientându-se asupra lucrurilor pe care le poate face fiecare pentru sine și relația pe care o are. Informații primim de la psihoterapeutul Lucian Negoiță.

Locuitul cu socrii este unul dintre factorii care afectează un cuplu și intimitatea dintre cei doi parteneri. Este dificil să ai intimitate fizică și emoțională în aceste condiții, afectând pasiunea în cuplu. Ce alte greșeli dăunează relației dintre doi parteneri, aflăm de la psihoterapeutul Lucian Negoiță.

Stresul este unul dintre factorii care ne îndepărtează de partener: facem dragoste mai rar, suntem mai distanți, atracția este diminuată semnificativ. Important este și cum discutăm în cuplu aceste situații și cum sunt resimțite ele de fiecare dintre cei doi parteneri. Frustrările și tensiunile acumulate, contribuie la distanța dintre parteneri. Mai multe informații primim de la psihoterapeutul Lucian Negoiță.

Ne așteptăm ca pasiunea să nu se diminueze în cuplu, ba chiar credem că odată dispărută nu mai suntem în relația potrivită. Astfel de mituri despre pasiune ne îndepărtează de soluția cea mai la îndemână pe care o avem: ce putem face noi pentru a spori atracția în cuplu. Intimitatea emoțională, dar și libidoul pot fi investite cu eforturile noastre în speranța unui cuplu de durată, a unei relații satisfăcătoare. Informații de la psihoterapeutul Lucian Negoiță.

O persoană care se confruntă cu violența domestică are nevoie de ajutor, este un lucru cert. Iar resursele sunt de la ordin de restricție, la căutarea unui adăpost în care se poate retrage, departe de agresor. Lucrurile nu se întâmplă astfel, însă. Stăm de vorbă cu Cynthia Loris, artist plastic și o femeie care s-a confruntat cu volența domestică.

Cynthia Loris, artist plastic și o femeie care s-a confruntat cu volența domestică, are un singur sfat pentru femeile care trec prin acest calvar: să plece de la prima palmă. Nu există speranță, nu există siguranță și liniște alături de un agresor. Iată câteva îndemnuri și mărturisiri.

Deseori, persoana supusă unei relații abuzive ajunge dependentă de agresor, trăiește pentru momentele în care acesta își cere scuze și promite o viață normală, frumoasă. Evident, mai devreme sau mai târziu, reapar violența verbală și fizică, iar ciclul se repetă, perpetuând violența domestică. Stăm de vorbă cu Cynthia Loris, artist plastic și o femeie care s-a confruntat cu volența domestică.

Cynthia Loris, artist plastic și supraviețuitoare a violenței domestice ne povestește despre captivitatea într-o relație…

În cazul unei relații abuzive, victima va fi îndepărtată de prieteni și familie și, la rândul ei, din teamă și rușine se va autoizola. Tăinuirea din partea celor din jur, care bănuiesc sau știu despre ce este vorba, nu face decât să încurajeze perpetuarea situației. Stăm de vorbă cu Cynthia Loris, artist plastic și o femeie care s-a confruntat cu volența domestică.

Este important să ne analizăm propriile gânduri care generează stările de anxietate. Odată ce facem această analiză, conștientizăm cât de departe sunt acestea de realitate și reușim, treptat să schimbăm stilul de atașament pe care îl avem. Aflăm mai multe detalii din partea psihoterapeutului Ana Dobre.

Sunt situații în care un stil de atașament anxios-dependent devine toxic așa cum sunt șanse ca o astfel de persoană să ajungă să se cunoască foarte bine și să modifice acest stil. Despre cum funcționează atașamentul aflăm mai multe detalii din partea psihoterapeutului Ana Dobre.

De cele mai multe ori, o persoană cu un stil de atașament anxios-dependent intră în relație cu un partener cu stil de atașament evitant. Acest lucru se întâmplă pentru că se confundă anxietatea cu „fluturii în stomac”, respectiv sentimentul de îndrăgostire și de interes pentru celălalt. Mai multe detalii primim din partea psihoterapeutului Ana Dobre.

O persoană cu stil de atașament anxios-dependent va cere foarte des reasigurări din partea partenerului de cuplu. Gelozia apare atunci când aceste semne lipsesc, el tolerând foarte greu frustrarea. Mai multe detalii primim din partea psihoterapeutului Ana Dobre.

Stilul de atașament depinde de felul în care am fost crescuți, dar și de experiențele noastre de viață. Un stil de atașament anxios-dependent se poate modifica de-a lungul vieții, în funcție de tipul de relații pe care le întreținem și interesul de a ne descoperi și accepta propriile emoții. Detalii aflăm de la psihoterapeutul Ana Dobre.

Este sănătos să fim conștienți care sunt motivele noastre personale de a face un compromis, dar și să știm să comunicăm partenerului, asertiv, despre această alegere a noastră. Ce efecte negative are neasumarea unui compromis în cuplu aflăm de la psihoterapeutul Miruna Stănculescu.

Atunci când facem un compromis este necesar să acceptăm că, dacă alegem să îl facem, el este pentru noi și nevoile noastre în primul rând. Este important să păstrăm permanent contactul cu cine suntem noi și cu motivele noastre de a face compromisuri. Despre limitele compromisului în cuplu aflăm mai multe de la psihoterapeutul Miruna Stănculescu.

Într-un cuplu este nevoie de flexibilitate, iar compatibilitatea este cea care ne ajută să nu ne confruntăm prea des cu ideea de compromisuri. Despre impactul compromisurilor și ce se ascunde în spatele reticenței unuia dintre partener am discutat cu psihoterapeutul Miruna Stănculescu.

Dacă în primii ani de viață ne-am format un stil de atașament securizant, indiferent de experiențele de viață ulterioare, care ne pot trece prin alte stiluri, vom reveni la cel de bază. Care sunt situațiile care ne pot determina comportamente diferite de cel securizant, aflăm de la psihoterapeutul Ștefania Voia.

Compromisurile nesănătoase sunt cele însoțite de o nefericire profundă. Negocierea este firească, iar compromisul este bun în cuplu atunci când aduce un beneficiu ambilor parteneri, fie imediat, fie pe termen lung. Psihoterapeutul Miruna Stănculescu ne vorbește despre compromisurile nesănătoase pe care trebuie să le evităm.

În cuplu e imposibil să gândim la fel și să vrem mereu aceleași lucruri. O problemă des întâlnită este cea legată de compromisuri, acestea fiind o metodă de negociere care atrage, însă multă frustrare. Despre anatomia compromisurilor în cuplu discutăm cu Miruna Stănculescu, psihoterapeut.

Indiferent dacă avem un stil de atașament evitant sau anxios, acesta poate fi schimbat într-unul securizant. Primul pas este să conștientizăm aceste stiluri defectuoase și să ne dorim să facem ceva în această direcție. Psihoterapia este cea mai indicată în acest caz. Despre alte demersuri ale schimbării stilului de atașament aflăm mai multe de la psihoterapeutul Ștefania Voia.

În primul rând, un stil de atașament securizant prezintă beneficii la nivel individual. Respectiv, este un semn ca știi și poți să faci alegerile potrivite pentru tine. O persoană securizantă știe care îi sunt nevoile și cum să acționeze în direcția lor, precum și cum să stabilească relații mai bune cu toți cei din jur. Mai multe detalii despre avantajele acestui stil de atașament aflăm de la psihoterapeutul Ștefania Voia.

Împlinirea nevoilor noastre emoționale duce la formarea unui stil de atașament securizant. Atunci când încă din copilărie știm că avem alături de noi persoane preocupate de aceste nevoi, putem dezvolta un atașament sănătos. Care sunt semnele acestui stil de atașament aflăm de la psihoterapeutul Ștefania Voia.

Stilul de atașament se formează în prima perioadă a vieții, în principal în relație cu mama, dar și cu familia extinsă. Atașamentul se conturează în urma nevoii noastre de conexiune emoțională. În funcție de relațiile întreținute cu membrii familiei și îngrijitori se dezvoltă un tipar de atașament. Care sunt premisele unui stil de atașement securizant aflăm de la psihoterapeutul Ștefania Voia.

Un stil de atașament evitant înseamnă stimă de sine scăzută, dar și neîncredere în ceilalți. Vulnerabilitatea pe care o ascundem în spatele unei măști de răceală sau putere, arată o relație deficitară, în primul rând cu propria persoană. Cum ne guvernează viața acest stil de atașament, aflăm de la psihoterapeutul Anca Maftei (ancamaftei.ro).

Cea mai eficientă metodă de a evolua către un stil de atașament securizant este psihoterapia. Totodată, un stil de atașament evitant poate fi depășit prin meditație, dar și prin exemplul oferit de cei din jur. Ce alte exerciții ne sunt utile aflăm de la psihoterapeutul Anca Maftei (ancamaftei.ro).

Stilul de atașament se formează în primii ani de viață, în relație cu îngrijitorii, dar în primul rând cu mama. În funcție de modul în care ne-au fost satisfăcute nevoile de către aceștia, ne dezvoltăm propriul mod de a relaționa cu ceilalți. Cei cu un stil de atașament evitant încearcă să rămână cât mai independenți, purtând masca unei răceli afective, în spatele căreia, de regulă, se ascunde teama de abandon. Mai multe detalii primim de la psihoterapeutul Anca Maftei (ancamaftei.ro).

O relație cu un partener cu stil de atașament evitant este complicată, întrucât comunicarea deschisă și asertivă este deficitară. Unui astfel de partener trebuie să îi înțelegem, în primul rând, nevoia de libertate. Ce altceva putem face pentru a ne îmbunătăți relația de cuplu, aflăm de la psihoterapeutul Anca Maftei (ancamaftei.ro).

Relația cu mama este definitorie pentru formarea stilului de atașament. Dacă din diverse motive copilul a simțit respingere din partea ei, el va dezvolta un stil de atașament evitant care să îl protejeze, pe viitor, de alte suferințe. Tot acest proces are loc la nivel inconștient, dar el poate fi corectat. Mai multe informații din partea psihoterapeutului Anca Maftei (ancamaftei.ro).