Despre tine
Întrucât copiii sunt în contact cu emoțiile lor, ei fiind foarte vulnerabili, ne putem folosi de diferite situații pentru a explica celor mici emoțiile mai puțin plăcute, dar și cum pot ieși din stările respective. Acceptarea greșelilor și a dispozițiilor neplăcute, este primul pas către a învăța toleranța și compasiunea. Detalii de la psihoterapeutul Livia Căciuloiu. (www.psihomedeor.ro).
Într-o primă etapă trebuie să înțelegem cum am ajuns să nu ne oferim compasiune, iar apoi să avem disponibilitatea să ne cunoaștem și să stăm mai mult în contact cu propriile emoții. Deși nu este un proces simplu, psihoterapeutul Livia Căciuloiu ne explică de ce este necesar. (www.psihomedeor.ro).
Atunci când noi înșine avem nevoie de compasiune, iar în jur avem persoane care ne impun autodepășirea, interiorizăm un standard și o atitudine pe care o aplicăm atât față de noi cât și față de ceilalți. Acest lucru înseamnă și că nu mai oferim atenție emoțiilor noastre. Dacă nu învățăm să ne acceptăm greșelile și să acordăm atenție emoțiilor noastre, nu vom ști nici cum să ne acordăm nouă sau celorlalți compasiune. Detalii de la psihoterapeutul Livia Căciuloiu (www.psihomedeor.ro).
Compasiunea înseamnă să fim în contact cu propriile emoții și să ne permitem să simțim ce ar însemna să fim în situația celuilalt. Acceptarea propriei vulnerabilități ne ajută să nu confundăm mila cu compasiunea. Detalii de la psihoterapeutul Livia Căciuloiu (www.psihomedeor.ro).
Într-un cuplu, mila este toxică pentru ambii parteneri, în special pentru cel care traversează o perioadă de vulnerabilitate. Mila atrage devalorizare și, totodată, dificultăți în a depăși situația respectivă. Aceeași situație o regăsim și în relația cu părinții, dacă le subliniem neputința tratându-i cu milă. Despre problemele ce rezultă din sentimentul de milă vorbim cu psihoterapeutul Livia Căciuloiu (www.psihomedeor.ro).
Deseori confundăm mila cu compasiunea și empatia, deși sunt foarte diferite. Sentimentul de milă apare atunci când observăm diferențele dintre statutul nostru și al celuilalt, iar ajutorul acordat implică mai puțină empatie. Observăm durerea celuilalt, dar observăm și că nu suntem în poziția sa și nu am vrea să ne confruntăm cu așa ceva. Făcând comparații, ne situăm într-o poziție privilegiată. Mai multe detalii de la psihoterapeutul Livia Căciuloiu (www.psihomedeor.ro).
De cele mai multe ori petrecem marea majoritate a timpului, mergând cu mintea în trecut sau în viitor, iar acest obicei ne dă multe stări de anxietate. Ruminarea și îngrijorarea sunt elementele care ne cresc disconfortul, iar de sărbători putem trăi mai puternic anxietatea. Detalii primim de la psihoterapeutul Roxana Arion (roxanaarion.ro).
Anxietatea este o emoție adaptativă, care poate scăpa însă de sub control atunci când nu o gestionăm corect. Ce avem de făcut când noi sau cineva apropiat, mai ales în preajma sărbătorilor, manifestăm anxietate, aflăm de la psihoterapeutul Roxana Arion (roxanaarion.ro).
Anxietatea poate lua diferite forme, trecând de la îngijorare la teamă și la panică. Uneori, poate avea rol adaptativ, de motivare și protejare a propriei valori, alteori, la polul opus, îngijorarea se transformă în ruminare obsesivă. Detalii primim de la psihoterapeutul Roxana Arion (roxanaarion.ro).
Uneori, relația cu părinții devine copleșitoare, motiv pentru care trebuie să existe un echilibru între relația cu aceștia și viața personală. Despre importanța spațiului personal și modul în care putem pune limite sănătoase în relația cu părinții am discutat cu psihoterapeutul Lakshmi Bărbuș.
Sunt persoane care dacă sunt stresate sau triste nu pot mânca. Deși este un comportament în oglindă, tot o formă a asocierii mâncării cu stările emoționale este. Din ce motive avem o lipsă de apetit pe fond emoțional și ce ne transmite acest comportament aflăm de la psihoterapeutul Ana Pantazescu-Ana (anapantazescuana.ro).
În absența unor modele alternative, realitatea din familia noastră reprezintă un firesc, chiar dacă există toxicitate. Dar acest lucru nu înseamnă că nu apare disconfort, că nu resimțim lipsa de libertate, chiar și sentimentul de vină. Despre cum identificăm șantajul emoțional și faptul că suntem manipulați de familie am stat de vorbă cu psihoterapeutul Lakshmi Bărbuș.
Schimbarea se produce treptat, dar este posibil să renunțăm la mâncatul pe fond emoțional. Primul pas este să conștientizăm acest comportament al nostru, iar ulterior să încercăm să controlăm anumite impulsuri. Detalii primim de la psihoterapeutul Ana Pantazescu-Ana (anapantazescuana.ro).
Există îndemnul de a face un copil pentru a avea cine să ne îngrijească la bătrânețe. Dar plasarea nevoilor părinților în grija copiilor, îngrădește libertatea copiilor care se simt împovărați de această datorie. Despre ce avem de făcut când relația cu părinții în vârstă este toxică, aflăm de la psihoterapeutul Lakshmi Bărbuș.
Dacă există certuri constante cu părinții în vârstă, problemele sunt mai profunde decât cele incluse în dispute. Una dintre ele, este dependența de părinți, de regulile și deciziile lor, chiar și atunci când suntem adulți. Mai multe detalii despre conflictele pe care le avem cu familia primim de la psihoterapeutul Lakshmi Bărbuș.
Uneori confundăm senzația de foame cu cea de sete. Alteori, mâncăm sau ronțăim atunci când nu avem senzație de foame – când lucrăm sau când ne uităm la televizor. Cum identificăm că avem această problemă și mâncăm pe fond emoțional, aflăm de la psihoterapeutul Ana Pantazescu-Ana (anapantazescuana.ro).
La nivel fizic, efectele sunt evidente, mâncatul pe fond emoțional ducând la creșterea în greutate. Totodată, astfel pot apărea probleme cardiovasculare sau gastrointestinale, ori să dezvoltăm diabet. La nivel psihic, resimțim anxietate și tristețe, ca urmare a efectelor fizice sau a imposibilității de a ne schimba comportamentul alimentar. Detalii primim de la la psihoterapeutul Ana Pantazescu-Ana (anapantazescuana.ro).
Încă de când suntem bebeluși și suntem alăptați de mamă, dăm o conotație pozitivă mâncatului, ca fiind un semn de iubire. Pe parcursul vieții, mâncarea devine un mod de condiționare, atunci când folosim dulciurile sau alte recompense fie pentru că suntem mulțumiți de o situație, fie că suntem triști sau stresați. Despre alte motive pentru care mâncăm pe fond emoțional, am stat de vorbă cu psihoterapeutul Ana Pantazescu-Ana (anapantazescuana.ro).
De cele mai multe ori, recăderile în cazul pacientului cu schizofrenie se produc în urma întreruperii tratamentului. În astfel de cazuri, reapar simptomele, iar schema de tratament treuie modificată. Despre importanța aderenței la tratament și rolul psihoterapeutului, ne spune mai multe medicul psihiatru Mihai Bran (atlashelp.net).
Diagnosticul de schizofrenie afectează întreaga familie. În timp ce sprijinul apropiaților este important pentru pacient, aceștia nu trebuie să se neglijeze, ci să apeleze, la rândul lor, la sprijinul unui psihoterapeut. Sfaturi din partea medicului psihiatru Mihai Bran (atlashelp.net)
Este foarte important ca pacientul cu schizofrenie să urmeze un tratament, în lipsa lui simptomele agravându-se. Pentru a evita internările frecvente și o calitate scăzută a vieții, nu trebuie să neglijeze boala. Despre formele de tratament și importanța lor am stat de vorbă cu medicul psihiatru Mihai Bran (atlashelp.net).
Ne putem da seama dinainte că sunt șanse să avem un episod psihotic? Schizofrenia este o problemă serioasă care trebuie adresată cât mai curând, atât pentru binele pacientului cât și al celor din jur. Medicul psihiatru Mihai Bran (atlashelp.net) ne vorbește despre câteva indicii că am putea să ne apropiem de un astfel de episod.
Cum putem ajuta un pacient care suferă de schizofrenie? Cu certitudine, el are nevoie de ajutor specializat, iar noi putem doar să îl susținem în acest demers. Pentru că este vorba despre o boală invalidantă, am stat de vorbă cu medicul psihiatru Mihai Bran (atlashelp.net) despre soluțiile de internare pentru acești pacienți.
Cele mai importante și vizibile sunt halucinațiile atât auditive, cât și vizuale, dar și ideile delirante. Pacientul cu schizofrenie are credințe nefirești despre sine și lumea înconjurătoare, dar pe care le trăiește ca fiind reale. Astfel de fenomene îl afectează, generând și anxietate și ducând până la tulburări de limbaj și comportament. Despre ce alte manifestări apar în cadrul acestei boli stăm de vorbă cu medicul psihiatru Mihai Bran (atlashelp.net).
Sunt numeroase teorii privind apariția acestei boli. Există o componentă genetică importantă, dar și factori ce pot predispune, precum consumul de canabis care generează astfel de episoade. Schizofrenia debutează, de regulă, între vârsta de 18 și 35 de ani, dar există și excepții când este manifestată de copii. Despre cauzele apariției schizofreniei am stat de vorbă cu medicul psihiatru Mihai Bran (atlashelp.net).
Frica de avion poate declanșa atacuri de panică, anxietăți sau fobia de avion. Atunci când simțim frică, suntem conectați la gândurile și emoțiile noastre și putem raționaliza. Când vorbim despre fobie, suntem acaparați de emoție. Cum putem gestiona astfel de situații aflăm de la psihoterapeutul Ana Pantazescu-Ana.
Este ideal ca atunci când copilul zboară pentru prima dată cu avionul să nu fie alături de părintele anxios. Cel mic, poate prelua teama de a zbura cu avionul din reacțiile părintelui, corporale sau verbale, interiorizând aceste trăiri. Cum procedăm corect aflăm de la la psihoterapeutul Ana Pantazescu-Ana.
Cum reacționăm dacă nouă ni se face teamă de a zbura cu avionul? Suntem copleșiți uneori de gânduri și panică încă dinainte de a zbura. Odată ce ne aflăm însă în avion, o tehnică utilă este aceea de a ne distrage atenția de la gândurile anxioase. Ce putem face aflăm de la psihoterapeutul Ana Pantazescu-Ana.
Se poate întâmpla să călătorim alături de cineva căruia îi este sau i se face brusc teamă de a zbura cu avionul. Ce avem de făcut? Care este comportamentul cel mai indicat pentru a-l ajuta pe cel de alături și a nu ne panica la rândul nostru. Răspunsuri de la psihoterapeutul Ana Pantazescu-Ana.
Uneori, o experiență neplăcută, chiar fără să fie cu consecințe grave, ne poate traumatiza în timpul unui zbor, iar drept rezultat, se conturează deja o frică. Ce alte cauze declanșează teama de a zbura cu avionul, aflăm de la psihoterapeutul Ana Pantazescu-Ana.
