Stilul de atașament depinde de felul în care am fost crescuți, dar și de experiențele noastre de viață. Un stil de atașament anxios-dependent se poate modifica de-a lungul vieții, în funcție de tipul de relații pe care le întreținem și interesul de a ne descoperi și accepta propriile emoții. Detalii aflăm de la psihoterapeutul Ana Dobre.
Uneori, relația cu părinții devine copleșitoare, motiv pentru care trebuie să existe un echilibru între relația cu aceștia și viața personală. Despre importanța spațiului personal și modul în care putem pune limite sănătoase în relația cu părinții am discutat cu psihoterapeutul Lakshmi Bărbuș.
Sunt persoane care dacă sunt stresate sau triste nu pot mânca. Deși este un comportament în oglindă, tot o formă a asocierii mâncării cu stările emoționale este. Din ce motive avem o lipsă de apetit pe fond emoțional și ce ne transmite acest comportament aflăm de la psihoterapeutul Ana Pantazescu-Ana (anapantazescuana.ro).
În absența unor modele alternative, realitatea din familia noastră reprezintă un firesc, chiar dacă există toxicitate. Dar acest lucru nu înseamnă că nu apare disconfort, că nu resimțim lipsa de libertate, chiar și sentimentul de vină. Despre cum identificăm șantajul emoțional și faptul că suntem manipulați de familie am stat de vorbă cu psihoterapeutul Lakshmi Bărbuș.
Schimbarea se produce treptat, dar este posibil să renunțăm la mâncatul pe fond emoțional. Primul pas este să conștientizăm acest comportament al nostru, iar ulterior să încercăm să controlăm anumite impulsuri. Detalii primim de la psihoterapeutul Ana Pantazescu-Ana (anapantazescuana.ro).
Există îndemnul de a face un copil pentru a avea cine să ne îngrijească la bătrânețe. Dar plasarea nevoilor părinților în grija copiilor, îngrădește libertatea copiilor care se simt împovărați de această datorie. Despre ce avem de făcut când relația cu părinții în vârstă este toxică, aflăm de la psihoterapeutul Lakshmi Bărbuș.
Dacă există certuri constante cu părinții în vârstă, problemele sunt mai profunde decât cele incluse în dispute. Una dintre ele, este dependența de părinți, de regulile și deciziile lor, chiar și atunci când suntem adulți. Mai multe detalii despre conflictele pe care le avem cu familia primim de la psihoterapeutul Lakshmi Bărbuș.
Uneori confundăm senzația de foame cu cea de sete. Alteori, mâncăm sau ronțăim atunci când nu avem senzație de foame – când lucrăm sau când ne uităm la televizor. Cum identificăm că avem această problemă și mâncăm pe fond emoțional, aflăm de la psihoterapeutul Ana Pantazescu-Ana (anapantazescuana.ro).
La nivel fizic, efectele sunt evidente, mâncatul pe fond emoțional ducând la creșterea în greutate. Totodată, astfel pot apărea probleme cardiovasculare sau gastrointestinale, ori să dezvoltăm diabet. La nivel psihic, resimțim anxietate și tristețe, ca urmare a efectelor fizice sau a imposibilității de a ne schimba comportamentul alimentar. Detalii primim de la la psihoterapeutul Ana Pantazescu-Ana (anapantazescuana.ro).
Încă de când suntem bebeluși și suntem alăptați de mamă, dăm o conotație pozitivă mâncatului, ca fiind un semn de iubire. Pe parcursul vieții, mâncarea devine un mod de condiționare, atunci când folosim dulciurile sau alte recompense fie pentru că suntem mulțumiți de o situație, fie că suntem triști sau stresați. Despre alte motive pentru care mâncăm pe fond emoțional, am stat de vorbă cu psihoterapeutul Ana Pantazescu-Ana (anapantazescuana.ro).
Este sănătos să fim conștienți care sunt motivele noastre personale de a face un compromis, dar și să știm să comunicăm partenerului, asertiv, despre această alegere a noastră. Ce efecte negative are neasumarea unui compromis în cuplu aflăm de la psihoterapeutul Miruna Stănculescu.
Atunci când facem un compromis este necesar să acceptăm că, dacă alegem să îl facem, el este pentru noi și nevoile noastre în primul rând. Este important să păstrăm permanent contactul cu cine suntem noi și cu motivele noastre de a face compromisuri. Despre limitele compromisului în cuplu aflăm mai multe de la psihoterapeutul Miruna Stănculescu.
Într-un cuplu este nevoie de flexibilitate, iar compatibilitatea este cea care ne ajută să nu ne confruntăm prea des cu ideea de compromisuri. Despre impactul compromisurilor și ce se ascunde în spatele reticenței unuia dintre partener am discutat cu psihoterapeutul Miruna Stănculescu.
Dacă în primii ani de viață ne-am format un stil de atașament securizant, indiferent de experiențele de viață ulterioare, care ne pot trece prin alte stiluri, vom reveni la cel de bază. Care sunt situațiile care ne pot determina comportamente diferite de cel securizant, aflăm de la psihoterapeutul Ștefania Voia.
Compromisurile nesănătoase sunt cele însoțite de o nefericire profundă. Negocierea este firească, iar compromisul este bun în cuplu atunci când aduce un beneficiu ambilor parteneri, fie imediat, fie pe termen lung. Psihoterapeutul Miruna Stănculescu ne vorbește despre compromisurile nesănătoase pe care trebuie să le evităm.
În cuplu e imposibil să gândim la fel și să vrem mereu aceleași lucruri. O problemă des întâlnită este cea legată de compromisuri, acestea fiind o metodă de negociere care atrage, însă multă frustrare. Despre anatomia compromisurilor în cuplu discutăm cu Miruna Stănculescu, psihoterapeut.
Indiferent dacă avem un stil de atașament evitant sau anxios, acesta poate fi schimbat într-unul securizant. Primul pas este să conștientizăm aceste stiluri defectuoase și să ne dorim să facem ceva în această direcție. Psihoterapia este cea mai indicată în acest caz. Despre alte demersuri ale schimbării stilului de atașament aflăm mai multe de la psihoterapeutul Ștefania Voia.
În primul rând, un stil de atașament securizant prezintă beneficii la nivel individual. Respectiv, este un semn ca știi și poți să faci alegerile potrivite pentru tine. O persoană securizantă știe care îi sunt nevoile și cum să acționeze în direcția lor, precum și cum să stabilească relații mai bune cu toți cei din jur. Mai multe detalii despre avantajele acestui stil de atașament aflăm de la psihoterapeutul Ștefania Voia.
Împlinirea nevoilor noastre emoționale duce la formarea unui stil de atașament securizant. Atunci când încă din copilărie știm că avem alături de noi persoane preocupate de aceste nevoi, putem dezvolta un atașament sănătos. Care sunt semnele acestui stil de atașament aflăm de la psihoterapeutul Ștefania Voia.
Stilul de atașament se formează în prima perioadă a vieții, în principal în relație cu mama, dar și cu familia extinsă. Atașamentul se conturează în urma nevoii noastre de conexiune emoțională. În funcție de relațiile întreținute cu membrii familiei și îngrijitori se dezvoltă un tipar de atașament. Care sunt premisele unui stil de atașement securizant aflăm de la psihoterapeutul Ștefania Voia.
Un stil de atașament evitant înseamnă stimă de sine scăzută, dar și neîncredere în ceilalți. Vulnerabilitatea pe care o ascundem în spatele unei măști de răceală sau putere, arată o relație deficitară, în primul rând cu propria persoană. Cum ne guvernează viața acest stil de atașament, aflăm de la psihoterapeutul Anca Maftei (ancamaftei.ro).
Cea mai eficientă metodă de a evolua către un stil de atașament securizant este psihoterapia. Totodată, un stil de atașament evitant poate fi depășit prin meditație, dar și prin exemplul oferit de cei din jur. Ce alte exerciții ne sunt utile aflăm de la psihoterapeutul Anca Maftei (ancamaftei.ro).
Stilul de atașament se formează în primii ani de viață, în relație cu îngrijitorii, dar în primul rând cu mama. În funcție de modul în care ne-au fost satisfăcute nevoile de către aceștia, ne dezvoltăm propriul mod de a relaționa cu ceilalți. Cei cu un stil de atașament evitant încearcă să rămână cât mai independenți, purtând masca unei răceli afective, în spatele căreia, de regulă, se ascunde teama de abandon. Mai multe detalii primim de la psihoterapeutul Anca Maftei (ancamaftei.ro).
O relație cu un partener cu stil de atașament evitant este complicată, întrucât comunicarea deschisă și asertivă este deficitară. Unui astfel de partener trebuie să îi înțelegem, în primul rând, nevoia de libertate. Ce altceva putem face pentru a ne îmbunătăți relația de cuplu, aflăm de la psihoterapeutul Anca Maftei (ancamaftei.ro).
Relația cu mama este definitorie pentru formarea stilului de atașament. Dacă din diverse motive copilul a simțit respingere din partea ei, el va dezvolta un stil de atașament evitant care să îl protejeze, pe viitor, de alte suferințe. Tot acest proces are loc la nivel inconștient, dar el poate fi corectat. Mai multe informații din partea psihoterapeutului Anca Maftei (ancamaftei.ro).
Copiii, la rândul lor, trebuie educați să reacționeze corespunzător, atunci când cineva din preajma lor înjură. De regulă, astfel de situații pot să apară la școală sau locul de joacă. Ce trebuie să învețe cei mici de la părinți aflăm de la consultantul de comunicare Antonia Noël (antonianoel.com).
În funcție de vârstă, motivele copiilor care înjură sunt variate. Cei mici, caută atenția adulților, urmăresc impactul cuvintelor folosite, dar și explicarea acestora. În cazul copiilor mari, care știu exact ce spun, este vorba despre o emoție puternică, o frustrare și, totodată, o verificare a autorității celuilalt. Sfaturi de parenting de la consultantul de comunicare Antonia Noël (antonianoel.com).
Atunci când copilul înjură este important, în primul rând, ca părintele să nu râdă, dar nici să acuze copilul sau să îl eticheteze. Astfel de mesaje toxice din partea copilului nu trebuie alimentate, ci gestionate corect. Cum procedăm în astfel de situații,în funcție de vârsta copilului, aflăm de la consultantul de comunicare Antonia Noël (antonianoel.com).
De cele mai multe ori, recăderile în cazul pacientului cu schizofrenie se produc în urma întreruperii tratamentului. În astfel de cazuri, reapar simptomele, iar schema de tratament treuie modificată. Despre importanța aderenței la tratament și rolul psihoterapeutului, ne spune mai multe medicul psihiatru Mihai Bran (atlashelp.net).
Diagnosticul de schizofrenie afectează întreaga familie. În timp ce sprijinul apropiaților este important pentru pacient, aceștia nu trebuie să se neglijeze, ci să apeleze, la rândul lor, la sprijinul unui psihoterapeut. Sfaturi din partea medicului psihiatru Mihai Bran (atlashelp.net)
