Mi-e teama sa dau de el pe strada
L-am cunoscut cand aveam 20 de ani. A fost o dragoste pe cat de scurta , pe atat de intensa. Au trecut 3 ani, eu mi-am refacut viata si el la fel, dar… exista inca regretul acelor „fluturi din stomac” care acum nu mai prind viata. Iubesc un alt barbat, m-am logodit cu el dar, ceva din sufletul meu nu ma lasa sa-l iubesc asa cum ar trebui, parca inca imi mai pun intrebarea „Si daca am fi fost acum impreuna?…”.
Sunt melancolica ori de cate ori aud o melodie trista, sau de dragoste. De cand nu mai sunt cu el simt ca nu mai am acea pofta de viata, nu mai pot zambi cum zambeam, nu mai pot iubi cum iubeam. Parca am murit atunci cand s-a terminat totul. As da orice sa-l pot uita, dar nu am cum. Intre noi a ramas prietenie si, din cand in cand, mai vorbim pe mess, cand avem timp. Cateodata il visez si dimineata, cand ma trezesc si-l vad pe iubitul meu, sunt tare dezamagita ca a fost doar un vis.
M-am resemnat in cursul anilor, dar parca nu mai e nici o vraja in viata mea, simt ca doar cand voi putea da viata unui copil voi fi fericita. Mi-e teama sa dau de el pe strada pentru ca stiu ca ma vor ravasi amintirile. Ce sa fac?.