Cand nu-mi plac femeile – de Marius Chivu

Citesc prin revistele-glossy-pentru-femei, tot felul de portrete despre barbatul ideal (tandru-atent-cu simtul umorului-responsabil-generos-familist-etc.). N-am sa ma apuc sa fac si eu portretul femeii ideale (pur si simplu pentru ca nu cred in „femeia ideala“; ca, de altfel, nici in „barbatul ideal“), dar ceva tot o sa spun. Ei bine, mie nu-mi plac femeile atunci cand:

– sunt malitioase si intolerante, geloase si isterice, insistente si incapatanate, blazate si introvertite, pisaloage si capricioase, posace si plicticoase, pudice sau vulgare (prin limbaj ori vestimentatie);
– au idei preconcepute (sau primite de-a gata din revistele-glossy-pentru-femei), prejudecati (in pat) si complexe de inferioritate (fata de parti ale corpului care mie imi plac);
– nu sunt spontane;
– ma ironizeaza in fata prietenilor pentru micile/marile mele defecte;
– stau toata ziua pe Facebook, scriu sute de SMS-uri, vorbesc cu orele la telefon (si tare, pe strada sau in troleu);
– sunt preocupate mai mult de look decat de sanatate si lasa par si rimel in chiuveta;
– nu obisnuiesc sa poarte palarii si esarfe, dar se-mbraca cu articole la moda (adica la fel ca celelalte femei de pe strada) si isi dau cu prea mult parfum (uneori chiar si cand intra in pat);
– poarta unghii lungi (pe care lipesc tot felul de figurine cu sclipici), gene false, inele multe si tocuri inalte (de pe care se bataie);
– nu spun „ multumesc“ cand le tin usa in magazine sau cand le fac loc pe scara rulanta; merg doar cu masina si orice plimbare le oboseste;
– plimba caini prin parcuri sau prin fata blocului, de pe urma carora nu strang;
– fumeaza, nu beau vin, nu stiu sa gateasca, nici sa calce o camasa si nici sa faca nod la cravata;
– se plang ca nu le cumpar flori, iar cand o fac, imi spun ca oricum nu conteaza, daca gestul n-a venit din proprie initiativa;
– ma cearta ca lacrimez la filme, dar nu si la problemele lor (pe care nu mi le spun, vor sa le intuiesc);
– o dispretuiesc pe fosta iubita (adica pe cineva pe care am iubit candva) si imi antipatizeaza prietenii (adica pe cineva pe care iubesc acum);
– ma suspecteaza de vreun complex oedipian pentru ca imi ador mama (pentru ca a citit asta in nu stiu ce curs/carte/revista);
– cumpara carti pe care nu le citesc, nu inteleg de ce-mi plac atat de mult romanele pline de moarte ale lui Philip Roth si stramba din nas daca imi chem prietenii sa vedem seria Rambo;
– nu inteleg ce-i asa de minunat si de necesar in a petrece cate o dupa-amiaza cu castile pe urechi ascultand Pink Floyd sau Led Zeppelin sau alta trupa rock, veche si ciudata;
– nu se uita cu mine la desene animate (nu, n-am dat in mintea copiiilor, doar ca am mai pastrat ceva din ea) sau la sitcom-uri;
– incearca sa ma convinga ca Shakira nu e chiar asa de grozava (ESTE!);
Vi se par acestea frivolitati?

 Acest articol este partial ipotetic!