3 exerciții pentru sănătatea mentală

Creierul tău are nevoie de antrenament, iar pentru asta poți alege exerciții care îți vor crește forța și sănătatea mentală. Iată trei dintre acestea.

Citește și:

Tehnici de meditatie mindfulness

8 strategii pentru a iesi din burnout

Nu este ușor să perseverezi, fie că este vorba să te abții de la o prăjitură sau să îți urmărești în continuare obiectivele.

Dar înainte să dai vina pe lipsa ta de voință și să cauți scuze pentru renunțare, încearcă să lucrezi cu musculatura ta mentală pentru a-ți dezvolta potențialul. Este asemănător cu mersul la sală pentru a avea un corp mai tonifiat.

Poate să faci flotări zilnic înseamnă să investești doar câteva minute, dar acest lucru te va ajuta să îți tonifiezi mustulatura corpului. Iar același lucri îl poți face și pentru mintea ta.

Timp de câteva minute, zilnic, își poți educa creierul să gândească diferit, să gestioneze altfel eamotiile și să se comporte mai eficient.

 

Identifică lucrurile pentru care ești recunoscătoare

În loc să listezi mental neajunsurile, nemulțumirile și limitările, sănătatea ta psihică depinde de abilitatea de a-ți inventaria lucrurile care te fac fericită. Iar acest exercițiu, este demonstrat de studii, îți va da o stare generală mai bună și va reduce depresia

Fă din recunoștință un obicei zilnic de a identifica 3 lucruri pentru care ești recunoscătoare în viața ta.

Nu te gândi la lucruri mărețe și învață să apreciezi lucrurile simple precum o zi însorită sau casa în care te simți în siguranță, un prieten apropiat sau chiar pisica din dotare.

Cercetările demonstrează că îți poți schimba creierul făcând din recunoștință un obicei. Poți să ții un jurnal, în care să notezi aceste lucruri. În timp, această atitudine va deveni o a doua natură a ta, iar beneficiile se traduc prin odihnă mai bună și chiar imunitate crescută.

 

Practică mindfulness

Este imposibil să îți menții echilibrul dacă îți este greu să te detașezi de evenimentele neplăcute care au avut loc săptămâna trecută sau acum un an, sau în copilărie.

Nici să ai predicții sumbre asupra viitorului nu este recomandat. Mindfulness –ul înseamnă să rămâi în prezent.

Și cum singurul moment în care poți schimba ceva în comportamentul tău este cel actual, e important să te concentrezi pe aici și acum.

Studiile demonstrează numeroase beneficii fizice și psihologice de pe urma mindulnessului. Iar între acestea sunt incluse reducerea stresului și un mai bun control asupra criticului interior.

Fă-ți timp să te concentrezi pe ce este în jurul tău. Ascultă sunetele pe care le auzi, uită-te în jur și observă realitatea imediată. Scanează-ți corpul și fii atentă la ceea ce simți.

Treptat, îți va crește abilitatea de concentrare și te vei putea bucura mai mult de momentele pe care le traversezi, fără a mai fi distrasă de probleme din trecut sau îngrijorarea pentru viitor.

 

Comportă-te ca și cum ești deja persoana care îți dorești să fii

Poți fi tentată să aștepți să apară schmbările, dar nu este recomandat să amâni cererea pentru o promovare până când te vei simți suficient de încrezătoare sau să îți inviți prietenii în vizită abia când vei avea altă dispoziție.

Cercetătorii ne învață să ne comportăm ca și cum suntem deja persoana care încercăm să devenim. Pentru că atunci când îți schimbi comportamentul, emoțiile vor urma.

De exemplu, atunci când ești tristă ai tendința de a sta încovoiată și să privești în podea, iar această postură îți păstrează starea depresivă.

Îndreaptă-ți spatele, zâmbește și treptat vei simți cum starea ta se îmbunătățește. Și nu te aștepta ca sentimentele de încredere să apară din neant.

Întreabă-te ce poți face pentru a avea mai multă încredere în tine? Comportă-te în consecință chiar și atunci când ai îndoieli, acest lucru te va ajuta. Și este demonstrat că atunci când te comporți astfel, crește și încrederea pe care o au cei din jur în tine.

Exercițiile mentale simple, efectuate zilnic, îți vor îmunătăți sănătatea mentală. Comportă-te ca și cum ai devenit o persoană mai puternicăși în fiecare zi te vei apropia de obiectivul tău mai mult.

Foto: 123rf.com

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
3 exerciții pentru sănătatea mentală
3 exerciții pentru sănătatea mentală

Creierul tău are nevoie de antrenament, iar pentru asta poți alege exerciții care îți vor crește forța și sănătatea mentală. Iată trei dintre acestea.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste