3 exerciții pentru a-ți controla anxietatea

Dacă nu încercăm să ne reformulăm anxietatea, aceasta va deveni un tipar copleșitor. Iar depresia este la un pas. Iată trei exerciții simple care te pot ajuta.

Citește și:

7 ganduri nocive cu efecte pe termen lung

Indicii că nu suntem conectați la propriile nevoi și dorințe

Anxietatea este precum un bulgare de zăpată pe care îl rostogolim. Pe măsură ce avansează, dimensiunile lui cresc. Dacă ajunge în pantă… știm deja ce se întâmplă.

În același mod funcționează și creierul nostru când este alimentat cu gânduri negative în exces. Acestea adaugă presiune și tensiune asupra noastră, iar anxietatea capătă proporții.

Cu atât mai mult atunci când avem obiceiul de a ne îngrijora pentru viitor sau când repetăm la infinit în minte eșecurile trecutului.

Toate laolaltă contribuie la o stare permanentă de neliniște, stres, oboseală, panică, temeri… iar calitatea vieții nu este cea dorită.

Avem impresia că altora le este mai ușor să facă față problemelor, dar în loc să ne comparăm cu persoane a căror viață psihică nu avem de unde să o cunoaștem (încercăm, cel mult, să o ghicim) ne putem concentra asupra demersurilor noastre pentru a ne reechilibra.

Nu este niciodată târziu să învățăm noi abordări ale situațiilor, să ne ajustăm perspectiva și, mai ales, să fim mai îngăduitori cu noi înșine.

 

Abordează problemele cu răbdare

Deseori suntem neliniștiți pentru că lucrurile nu se întâmplă cum ne dorim noi, dar mai ales când ne dorim noi.

Uităm că fiecare dintre noi avem un anumit ritm, așa cum uităm că nu toate lucrurile depind de noi și nu le putem controla parcursul.

Nerăbdarea ne face să gândim în termenii acțiunilor din trecut, în care am eșuat, am avut insuccese, am ratat ocazii. Pe acestea le adunăm peste nemulțumirile prezente și tot scenariul pare o dramă continuă. Pentru că asta alegem să gândim.

Un prim pas este recunoașterea și observarea acestor gânduri, fără a emite judecăți. Fără să ne învinuim în plus pentru greșeli trecute, fără să ne apreciem din perspectiva standardelor la care vrem să funcționăm și să trăim.

Observarea gândurilor poate fi însoțită și de o comutare a atenției asupra lucrurilor bune pe care le-am făcut, asupra realizărilor sau motivelor de bucurie.

Un al doilea pas este să acceptăm că fiecare are propriul ritm de viață și face lucrurile în manieră personală.

Fiecare dintre noi are nevoie de propriul timp, iar când vom accepta că trebuie să fim mai îngăduitori cu noi înșine, vom pune mai puțină presiune. Răbdare înseamnă să te gândești și că nimic nu durează la infinit. Nici măcar o problemă care te supără acum.

 

Renunță la evaluări

Cu toții judecăm… este un soi de sport pe care îl practică toată lumea, fără a fi însoțit și de vreun efect benefic. De multe ori, ne judecăm și pe noi înșine. Criticul nostru interior ne spune că nu suntem „suficient de' sau că noi „mereu…'.

Atunci când resimțim anxietate, creierul nostru adaugă destul de simplu peste motivele de îngrijorare și supărare, alte filtre și etichete care încarcă negativ o situație deja tensionată.

Pentru a echilibra aceste gânduri, un exercițiu ar fi detașarea de conotațiile pe care noi le dăm. Privirea obiectivă asupra unei situații se poate educa cu timpul.

Permite-ți să îți privești gândurile, să le observi fără a le încărca de semnificații. Și nu uita, deseori, doar pentru că ceva există în mintea ta, nu înseamnă neapărat că este și adevărat.

 

Ai încredere în tine

Încrederea în sine se construiește în timp, cu pași mici. Într-o primă etapă, învață să fii mai permisiv/ă cu tine, să nu te judeci prea aspru, dar și să privești optimist viitorul. Chiar dacă este vorba despre cel imediat, în care trebuie să te confrunți cu o problemă sau să o rezolvi.

Problemele fac parte din dezvoltarea noastră personală. Fie le depășim, fie învățăm de pe urma lor. Indiferent de rezultat, încrederea în tine înseamnă să fii conștient/ă că vei merge mai departe.

În același mod, este important să realizezi că îți poți gestiona mai bine anxietatea. Ținând cont de exercițiile de mai sus, poți schimba perspectiva asupra propriilor gânduri și poți avea mai multă răbdare cu tine.

Foto: shutterstock.com

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
3 exerciții pentru a-ți controla anxietatea
3 exerciții pentru a-ți controla anxietatea

Dacă nu încercăm să ne reformulăm anxietatea, aceasta va deveni un tipar copleșitor. Iar depresia este la un pas. Iată trei exerciții simple care te pot ajuta.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste