3 lucruri simple pe care le poți face pentru propria dezvoltare personală

Suntem interesați de propria dezvoltare personală, dar pierdem din vedere lucrurile simple pe care le putem face în acest sens. Iată trei dintre ele.

Citește și:

Reziliența: cum ne îmbunătățim forța emoțională în fața obstacolelor

De ce este importantă educația continuă

Învață să asculți și alte puncte de vedere

Cu toții avem propriile credințe și convingeri, iar atunci când cineva le contrazice, devenim defensivi. Important este să nu ne lăsăm conduși de emoții, de reacții puternice pornite din conflictul nostru interior.

Să îi asculți pe ceilalți nu înseamnă să le adopți opiniile. Dar sub impulsul emoțiilor nici nu-ți vei putea exprima cu claritate propriile păreri legate de un subiect.

Ascultând alte puncte de vedere vei reuși să îi înțelegi mai bine pe cei din jurul tău. Și ei au credințe și convingeri, dar nu trebuie să îți propui să le schimbi.

Un schimb de informații, respectuos și lipsit de agresivitate, vă poate oferi ambilor informații utile. Mai mult, interesul tău nu trebuie îndreptat asupra reacției pe care o produci în celălalt ci asupra propriilor răspunsuri (cognitive și emoționale).

Atunci când vorbim despre anumite convingeri, acestea fie vin din experiența personală a fiecăruia și sunt puternic subiective, fie sunt învățate și adoptate fiind compatibile cu predispozițiile cuiva.

Dar astfel de convingeri nu sunt valabile universal. Nici singurele „corecte'. Pentru dezvoltarea ta personală, permite-ți să vezi lucrurile și din perspectiva altora.

 

Controlează-ți emoțiile

Agresivitatea, iritabilitatea, isteria… nu sunt tocmai reacții care atrag o imagine plăcută în public.

Spunem că nu ne pasă de părerea celorlați și avem dreptate, dar există o limită în comportamentele noastre. Aceasta este dată de disconfortul pe care îl putem produce altora. Nu mai vorbim de cel propriu…

Astfel de reacții sunt emoții puternice, pe care nu le-am acceptat, nu le-am analizat și, în consecință, nu le controlăm.

Când emoțiile preiau controlul, creierul rațional esteîn repaus, iar noi rareori ajungem să spunem sau să arătăm chiar ce ne dorim. Ulterior, putem regreta propriile reacții.

Dacă nu învățăm nimic de pe urma lor și nu ne trag un semnal de alarmă, vom repeta la infinit experiența respectivă.

Nu este vina celorlați care (poate) au cauzat o anumită situație cu potențial iritant pentru noi. Este responsabilitatea noastră să învățăm să răspundem matur în situații de stres sau supărare.

În acest sens, atenția trebuie îndreptată întâi asupra noastră pentru a identifica sursa reacțiilor noastre. Iar apoi, pentru dezvoltarea noastră personală, este indicat să găsim metode care ni se potrivesc și funcționează în controlul emoțiilor puternice. Indiferent că vorbim despre o pauză, o plimbare, meditație sau o îmbrățișare.

 

Citește cât poți de mult

Mereu suntem îndemnați să citim și mereu găsim scuze să nu o facem. Este adevărat, timpul este limitat, avem alte priorități sau dispoziția ori oboseala nu invită la citit. Și totuși, depinde de noi cum ne gestionăm timpul.

Am putea lua drept exemplu gestionarea eficientă a bugetului: așa cum știm să ne direcționăm banii pentru datorii, economii, iar apoi pentru plăceri personale, la fel putem proceda cu timpul.

Cu siguranță avem momente în care ne uităm la televizor sau stăm pe site-uri de socializare… fără să socializăm neapărat, ci din inerție. Acest timp îl putem drămui mai responsabil, alocându-l cititului.

Indiferent de suportul de lectură (putem citi foarte bine și on-line), alege subiecte care te interesează, domenii care te atrag, caută informații care contribuie la dezvoltarea ta profesională sau cea personală.

Evident, nu este relevant ce tip de lectură preferi… poți să te relaxezi foarte bine și cu un thriller polițist. Important este că în tot acest timp, creierul tău este implicat într-o activitate care îi stimulează memoria, atenția, învățarea, etc. Iar toate acestea sunt în beneficiul dezvoltării tale personale.

De Iulia Bârcă

Foto: shutterstock.com

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
3 lucruri simple pe care le poți face pentru propria dezvoltare personală
3 lucruri simple pe care le poți face pentru propria dezvoltare personală

Suntem interesați de propria dezvoltare personală, dar pierdem din vedere lucrurile simple pe care le putem face în acest sens. Iată trei dintre ele.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste