3 semne clare de integritate

Vrei sa ai in jurul tau oameni mai putin egoisti, care tin cont de sentimentele tale? Iata cateva semne clare de integritate dupa care te poti ghida.

 

 

Atunci cand ne lasam ghidati de princiipile si valorile noastre morale in tot ceea ce facem, cand suntem sinceri cu noi insine si cu oamenii din jurul nostru, cand suntem responsabili de actiunile noastre si stim sa ne asumam greselile, dam semne clare de integritate. Iata cateva situatii edificatoare pentru acest concept.

 

Relatia cu parintii

Unii parinti, coplesiti de responsabilitatile zilnice, isi pedepsesc prea aspru copiii, care sunt vulnerabili emotional si nu pot riposta. Desi se intampla foarte rar, un semn clar de integritate din partea adultilor ar fi sa-si ceara iertare in fata celor mici si sa recunoasca ca uneori merg prea departe.

 

Semne clare de integritate in relatia de cuplu

Auzim adesea in relatii de cuplu despre abuzuri emotionale si sexuale, despre frustrari exprimate vulcanic, infidelitate si alte comportamente nesanatoase, lipsite de orice valori morale sau semne clare de integritate. Sunt totusi cupluri care chiar si atunci cand au un conflict, lupta cu onestitate si nu se abat de la principiile lor.

Invatam astfel ca trebuie sa ne privim cu bunatate partenerii de viata, chiar daca nu suntem de acord cu parerile lor. Trebuie sa fim omenosi si corecti indiferent de problemele care se ivesc, chiar daca atitudinea aceasta nu este intotdeauna convenabila pentru noi si sa le respectam sentimentele.

 

Viata sociala

La locul de munca, unde pot exista situatii tensionate si stres, intalnim deseori sefi isterici sau care adora sa se simta superiori. Dar cum nu este o regula, intalnim si lideri care dau semne clare de integritate.

Ei sunt seriosi si stiu sa gestioneze problemele oricat de dificile ar fi cu abilitate si sa pastreze ordinea, fara sa profite de puterea de decizie asupra altora.

 

 

Citeste si:

De ce este importanta iertarea

Cum invatam sa avem un comportament asertiv

 

 

 

Foto: 123rf.com

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
3 semne clare de integritate
3 semne clare de integritate

Vrei sa ai in jurul tau oameni mai putin egoisti, care tin cont de sentimentele tale? Iata cateva semne clare de integritate dupa care te poti ghida.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste