3 tulburari alimentate de singuratate

Poti sa te confrunti cu anumite tulburari a caror cauza reala sa fie singuratatea. Sentimentul de singuratate poate fi trait indiferent de imprejurari, chiar daca esti intr-o relatie sau ai un cerc de prieteni, dintr-o carenta emotionala pe care doar tu ti-o poti rezolva. Cu atat mai mult daca esti in disconfort din lipsa unor relatii. Iar pe baza acestui sentiment, anumite tendinte pot fi exacerbate.

 

Depresia

Singuratatea si depresia sunt legate una de cealalta. Iar lipsa unor relatii apropiate sau semnificative poate crea un sentiment de nefericire, cu atat mai puternic pe un fundal depresiv.

Studiile arata ca sentimentul de singuratate resimtit timpuriu in viata reprezinta un predictor al depresiei viitoare.

 

Anxietatea sociala

Daca sentimentul de singuranta nu este cauzat de izolarea fizica datorata mediului in care traim, acesta se poate datora disconfortului pe care il resimtim cand cunoastem oameni noi.

Anxietatea sociala duce la sentimentul de singuratate si invers. Daca te simti singur poti de asemenea sa traiesti cu impresia ca nimeni nu te place pentru ca nu are de ce sau ca nu meriti sa ai relatii.

In acest sens, teama si anxietatea vor creste, iar tu vei evita si sa incerci sa formezi relatii. Este un cerc vicios al izolarii datorita fricii de a nu esua, de a nu spune sau face ceva gresit in relatiile cu ceilalti.

 

Dependentele

Dependentele de medicamente sau droguri sunt mai mult decat reactii chimice ale creierului intrucat relatiile sociale de multe ori echilibreaza o persoana pentru a nu cadea prada exceselor.

In egala masura, lipsa acestora si sentimentul de singuratate creaza un mediu propice pentru dezvoltarea unei dependente.

In acest sens studiile spun ca daca simtim nu nu ne putem conecta social, vom cauta o conexiune in alta parte, care poate degenera intr-o dependenta fie de medicamente, alimentara sau de jocuri de noroc.

 

Foto: 123rf.com

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
3 tulburari alimentate de singuratate
3 tulburari alimentate de singuratate

Poti sa te confrunti cu anumite tulburari a caror cauza reala sa fie singuratatea. Sentimentul de singuratate poate fi trait indiferent de imprejurari, chiar daca esti intr-o relatie sau ai un cerc de prieteni, dintr-o carenta emotionala pe care doar tu ti-o poti rezolva. Cu atat mai mult daca esti in disconfort din lipsa unor relatii. Iar pe baza acestui sentiment, anumite tendinte pot fi exacerbate.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste