4 sfaturi pentru a-ti imbunatati sanatatea mentala

Sanatatea mentala se refera la modul in care te vezi, dar si abilitatea de a-ti gestiona sentimentele si de a face fata dificultatilor. Iata ce poti face pentru tine.

 

Vorbeste-ti pozitiv

Ceea ce tu gandesti despre tine are un impact foarte puternic asupra felului in care te simti. Daca tu ai o parere negativa, daca esti obisnuita sa dai frau liber criticului interior, atunci foarte curand si cei din jur te vor percepe astfel.

Feedback-ul lor, alaturi de impresiile tale, alcatuiesc un sablon al starii de nefericire. Experientele pe care le ai vor veni doar ca sa confirme ceea ce deja gandesti.

Sa vorbesti pozitiv cu tine inseamna sa accepti anumite greseli sau limite, fara a te bloca in ele. Poate nu ai reusit in ceea ce ti-ai propus, dar nu este un semnal sa nu mai incerci.

In loc sa te acuzi si sa generalizezi greselile „eu intotdeauna fac asa…', poti pune lucrurile in alta perspectiva „de data aceasta nu am reusit, dar tot am invatat ceva'.

In primul rand invata sa ai incredere in tine, iar apoi sa te apreciezi pentru calitatile pe care le ai, deseori umbrite de ganduri negative.

 

Practica recunostinta

Studiile demonstreaza o legatura foarte puternica intre recunostinta si fericire sau starea generala de bine. Din pacate, prea des ne blocam in lucrurile care nu ies cum ne-am dori sau obiectivele pe care nu le-am atins… inca.

Uitam sa fim recunoscatori pentru alte aspecte ale vietii noastre pe care, deseori nu le apreciem corespunzator. Se spune ca nu iti apreciezi, spre exemplu, sanatatea, pana ce nu o pierzi.

Viata de familie poate traversa etape tensionate, dar sunteti impreuna si cu siguranta aveti si momente frumoase. Nu le trece cu vederea si nici nu le lasa umbrite de conflicte sau probleme.

Este eficient sa te gandesti cu recunostinta la ceea ce ai, dar pentru a vedea rezultate pozitive, ai nevoie de practica in mod constant.

Gaseste motive pentru care sa simti acest lucru, bucura-te de ceea ce ai descoperit si lasa sentimentul sa iti dea starea de bine pe care ti-o doresti.

 

Include miscarea in programul tau

Nu este prima data cand auzi despre rolul sportului si efectele daunatoare ale sedentarismului. Stii ca este benefic, dar este atat de dificil sa te tii de un program, in special cu toate activitatile neprevazute, timpul liber limitat si oboseala pe care o resimti…

Totul incepe cu primul pas, in special miscarea. Exercitiile fizice sunt cel mai puternic antidot impotriva anxietatii, stresului, depresiei si nefericirii in general.

Miscandu-te, eliberezi endorfinele, ajutandu-te astfel sa simti mai intens starea de bine si fericire. Dincolo de toate activitatile care iti fac placere si relaxarea cu care te recompensezi, ajuta-te si pe aceasta cale.

Vitamina D creste nivelul de serotonina din creier, iar corpul tau o produce atunci cand stai la soare.

Plimba-te prin parc pe jos sau cu bicicleta, alege sa mergi pana la munca in loc sa conduci, mergi la sala fara sa iti propui sa darami vreun record de rezistenta. Fa tot ce este necesar pentru a te simti mai bine.

 

Invata sa iei o pauza

Ne-am obisnuit sa lucram „la foc continuu', sa sarim dintr-o activitate in alta, sa nu ne mai permitem nici pauza de pranz pentru ca „pierdem timp si avem atat de mult de munca'.

Timpul il pierdem cand incercam sa functionam precum masinile, sperand ca energia si randamentul nostru vor sfida legile firescului.

In momentele cand te simti foarte stresata sau obosita, invata sa iti acorzi cateva minute pentru a-ti recapata energia si a te echilibra.

Opreste-te din ceea ce faci si ia o mica distanta fata de motivul stresului tau, pana cand te simti putin mai bine. Invata sa faci exercitii de respiratie. Poti inchide ochii si inhala profund de zece ori.

Numara pana la patru cand inhalezi, tine aerul in piept cat timp numeri din nou pana la patru si expira treptat, numarand pana la patru. Efectul apare imediat.

 

Foto: 123rf.com

 

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
4 sfaturi pentru a-ti imbunatati sanatatea mentala
4 sfaturi pentru a-ti imbunatati sanatatea mentala

Sanatatea mentala se refera la modul in care te vezi, dar si abilitatea de a-ti gestiona sentimentele si de a face fata dificultatilor. Iata ce poti face pentru tine.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste